Porția de carte. Un vis numit Orient Express / Un strop de mister nu strică niciodată
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În fiecare săptămână, Libertatea vă prezintă o rubrică dedicată cititorilor, cu două apariții dintre cele mai noi și mai incitante ale editurilor din România.
Cuprins:
Povestea legendarului Orient Express (Guillaume Picon, Benjamin Chelly, Editura Corint)
Albumul celebrului tren Orient Express, în care puteai traversa odinioară întreaga Europă într-un lux desăvârșit, este, fără îndoială, una dintre cele frumoase cărți care mi-au trecut prin mână în anul 2024.
Desigur, fotografiile fac optzeci la sută din volum, asta neînsemnând deloc că textul, în traducerea Dorinei Tătăran, trebuie lăsat deoparte. Dar fotografiile... Fotografiile îți lasă impresia unei călătorii în timp, în romanticul secol 19 și zbuciumatul secol 22, iar detaliile desprinse din trenul care lega inițial, în 1883, Parisul de Constantinopole, trecând prin București, sunt absolut tulburătoare.
Adică era conexiunea dintre inima Europei și granița dintre continentul nostru și Asia. Un spațiu al poveștilor misterioase, al aventurilor amoroase, al complicității, al inspirației literare, al învățării despre geografie în particular și despre oameni în general.
Nu întâmplător, prefața este scrisă de actorul nord-irlandez Kenneth Branagh, care are o legătură de suflet cu trenul numit Orient Express. Branagh a jucat rolul detectivului belgian Hercules Poirot în cele mai recente filme realizate după opera Agathei Christie: Crimă în Orient Express, Moarte pe Nil și Bântuind prin Veneția, pe care le-a și regizat.
Primul dintre acestea a reînviat legenda minunatului tren, făcându-l pe Branagh să spună: „Este o experiență totală și unică. În plus, poți simți cu adevărat toți kilometrii aceia pe care îi străbați, ai cu adevărat simțul călătoriei. În avion este mai degrabă un miracol: mergi foarte repede dintr-un loc în altul... dar nu te bucuri cu adevărat de călătorie”.
În volumul dedicat Orient Express-ului, cititorul găsește tot: meniurile din diverse epoci ale trenului, descrierile orașelor de pe traseu, ca într-un voiaj imaginar minunat, imortalizări ale celor care au fost pasageri, dar și ale celor care au muncit acolo, ca să asigure o călătorie deosebită celor care plăteau bani grei ca să fie la bord, povestea accidentelor pe care le-a avut Orient Express-ul, de-a lungul istoriei sale bogate.
Trenul a străbătut continentul până în anul 1962. Povestea lui magnifică a supraviețuit până în prezent, iar volumul de față o spune documentat și pragmatic, cu imagini care rămân în memoria cititorului, pentru că vorbesc despre o epocă apusă, despre un stil de viață, despre o modă care a sucombat romantic.
O lume de bizarerii (Louise Penny, Editura Trei)
Cea de-a doua recomandare a zilei este un thriller, tocmai bun de devorat în vacanța de iarnă. Tradusă de Luminița Gavrilă, cartea este o nouă aventură a inspectorului Armand Gamache, care de data aceasta, încearcă să deslușească misterele petrecute într-un sat numit Three Pines.
Doi tineri, un bărbat și o femeie, revin după mulți ani în atenția anchetatorilor Armand Gamache și Jean-Guy Beauvoir. Mama lor a fost ucisă demult, lucru care i-a tulburat pentru totdeauna, iar reapariția lor în Three Pines deschide o mulțime de întrebări: de ce se află aici - vor reconciliere cu cei care i-au salvat sau își doresc răzbunare?
În paralel cu cele două personaje venite parcă să trezească la viață trecutul întunecat al locului, Gamache trebuie să se ocupe și de enigma unei epistole, scrisă în urmă cu 160 de ani de mâna unui maistru pietrar.
Scrisoarea vorbește, plină de fiori de groază, despre sentimentele trăite de bărbatul cu pricina în timp ce a construit un pod la o casă din Three Pines. Teroarea se transmite cu ușurință dincolo de cuvintele sale, chiar dacă au trecut aproape două secole de când au fost așternute pe hârtie.
Când găsesc încăperea descrisă în epistolă, locuitorii micii așezări se hotărăsc s-o deszăvorască. La prima vedere, camera din pod este plină de curiozități. Printre acestea o pictură care există cu adevărat - The Paston Treasure, din secolul 17, al cărei autor nu este cunoscut, și care conține în sine o lume de simboluri ascunse și obiecte misterioase, care așteaptă să fie găsite de ochiul atent al privitorului.
La o examinare mai atentă, toate indiciile pe care Gamache și partenerul său, Jean-Guy Beauvoir, le întâlnesc în camera care a stat ferită de ochii oamenilor timp de peste un secol și jumătate vorbesc despre răzbunare, revoltă, anarhie și distrugere.
Lumea creată de Louise Penny este una a imaginației debordante, a fiorului transmis excelent prin puterea scrierii, a misterelor care se citesc și se dezleagă cu sufletul la gură.
