Războiul judiciar dintre un șofer român de TIR și H. Essers, gigantul transporturilor din Belgia, s-a încheiat definitiv la Curtea de Casație din Bruxelles, după nu mai puțin de 11 ani de termene, expertize și contestații. Instanța supremă belgiană a respins ultimul apel al companiei cu sediul în Genk și a reconfirmat definitiv obligația societății de a-i plăti fostului angajat drepturile salariale restante. Astfel, Ștefan Popescu va primi peste 200.000 de euro, scrie site-ul radiodifuzorului național belgian VRT.
Cazul a devenit un simbol al luptei împotriva dumpingului social din Europa, având în centru un român care a absolvit Facultatea de Drept chiar în timp ce efectua curse pe șoselele continentului.
Povestea a început în urmă cu mai bine de un deceniu, când bărbatul s-a angajat pentru a efectua transporturi rutiere de marfă cu plecare din baza operațională a companiei H. Essers din Genk. Deși își desfășura activitatea zilnică pe teritoriul Belgiei și respecta instrucțiunile directe ale dispeceratului central, românul a fost încadrat în muncă la o filială deschisă de grup în România.
În baza acestui contract, veniturile sale lunare erau formate dintr-un salariu minim pe economie plătit în țară, de aproximativ 200 de euro, la care se adăugau diurne de deplasare neimpozabile, inițial 40 de euro pe zi, ulterior suma crescând la 45 de euro. Această schemă de plată văduvea angajatul de contribuțiile sociale la nivel occidental, de dreptul la concediu plătit conform normelor belgiene și de calculul corect al viitoarei pensii.
Conștient de nedreptatea din sistemul de salarizare, românul a luat o decizie ieșită din comun. În timpul pauzelor obligatorii dintre curse, parcările de pe autostrăzile din Europa au devenit sala sa de lectură. În cabina camionului, bărbatul a învățat pentru cursurile Facultății de Drept, reușind să finalizeze studiile juridice și să obțină licența.
Înarmat cu diplome și cu o cunoaștere aprofundată a legislației muncii și a dreptului european, fostul șofer a acționat în instanță angajatorul din Belgia, cerând recalcularea veniturilor după normele aplicabile la locul efectiv de muncă.
Compania H. Essers a susținut pe tot parcursul procesului că utilizarea filialelor din Europa de Est este un model de afaceri legal și că detașarea șoferilor s-a făcut în conformitate cu normele europene. Cu toate acestea, avocații șoferului român au demonstrat în fața instanțelor de muncă din Belgia că operațiunile erau coordonate exclusiv din sediul central din Genk, iar activitatea nu avea o legătură reală cu România.
Prima victorie importantă a venit la Tribunalul Muncii, care a constatat existența dumpingului social și i-a acordat românului drepturi salariale restante de aproximativ 200.000 de euro.
Transportatorul belgian a contestat decizia, încercând prin toate căile de atac să anuleze hotărârile favorabile angajatului. În ciuda presiunilor juridice exercitate de o corporație cu cifre de afaceri impresionante, Curtea de Casație a pus punct definitiv procedurilor. Instanța supremă a menținut deciziile anterioare, stipulând că un lucrător care își desfășoară activitatea în mod obișnuit pe teritoriul belgian trebuie remunerat conform grilei salariale din acest stat, indiferent de țara unde a fost redactat contractul de muncă.
Sentința definitivă a Curții de Casație reprezintă nu doar o victorie personală obținută după 11 ani de luptă pe cale juridică, ci și un precedent de o importanță majoră pentru piața muncii din Uniunea Europeană. Decizia deschide drumul și altor șoferi din Europa de Est care lucrează pentru companii multinaționale prin firme-fantomă sau filiale secundare, stabilind ferm că locul de muncă real primează în fața inginerilor financiare destinate reducerii costurilor cu forța de muncă.
Alex677 02.09.2026, 20:44
Îl cunosc personal pe șofer..Are șase copii acasă... Felicitări!
Sasha1 03.09.2026, 11:51
Bravo lui. Un om cu capul pe umeri. Va avea și o pensie frumușică din partea statului belgian