Şocant! Uite cum trăieşte un bărbat din Vrancea! FOTO

Bătrânul, al cărui trup e chinuit de boală, stă mai mereu nemişcat, aşezat pe marginea patului, cu mâinile adunate în poală. Cu cioturile picioarelor atârnând, învelite în şomoioage de zdrenţe legate temeinic cu sfoară şi cu alte două astfel de învelişuri, dar mult mai voluminoase, legate de genunchi abia se mişcă. Cu toate acestea, se îngrijeşte singur de el şi de căsuţa sa. „Am avut nişte crăpături în casă prin care noaptea intrau şerpii. Nu am eu lumină, dar îi aud fâşâind când se urcă pe pereţi şi îi lovesc cu ciomagul”, spune bătrânul.
„Cu picioarele am păţit-o acum opt ani. Mi-au degerat şi a trebuit să-mi taie labele. De atunci merg în genunchi, că nu pot altfel. Mi-am făcut învelişurile astea, că şi aşa mă dor tare genunchii, dar să n-am nimic…”, spune nea Dumitru. A povestit că n-a mai fost la doctor de ani şi ani, şi nici doctorul respectiv nu s-a întrebat cum o mai duce. Că a fost încadrat în gradul grav de handicap, permanent, cu însoţitor, doar că însoţitorul n-a făcut altceva decât să-i mănânce banii. Şi în rest, l-a lăsat să flămânzească şi să zacă în mizeria crâncenă din casa devenită ruină… „Aşa că am renunţat la însoţitor şi de acum îmi vin mie, din când în când, banii ăia. Dar în general, primesc numai 290 de lei…”, spune bărbatul care se luptă permanent cu o rană pe care o are în loc de nas. „Asta o am demult, de vreo 20 de ani, când m-a tăbărât un urs. Am şi acum o gaură în cap, cum şi-a băgat colţii. Cu laba mi-a făcut zgârietura la nas. S-a tot infectat şi s-a făcut tot mai mare, de-a ajuns aşa cum o vedeţi”, ne-a mai spus acesta.
Pe timp de iarnă, bărbatul rămâne izolat în casă şi sunt luni întregi când nu văd nici un om. „Eu nu pot ajunge în comună, că e drumul lung şi îmi este imposibil să merg atâta în genunchi. Aşa că, de câte ori se întâmplă să mai vină cineva pe aici, îi dau bani să-mi cumpere ce mai am nevoie şi când mai trece, să-mi aducă”, mărturişeşte omul, care până să rămână invalid se ocupa de creşterea animalelor.
„Totuşi, ce pot să fac, fac. De exemplu, astă iarnă când era să cadă casa pe mine de atâta zăpadă, mi-am făcut pârtie aşa, în genunchi, şi am tras şi zăpada de pe casă. Am topit apă de-am avut de băut şi m-am descurcat. M-am învăţat să cosesc tot eu, aşa în genunchi. Şi mă duc şi la izvor, în vale. Îmi pun în raniţă două bidoane din alea de cinci litri şi încet, încet, ajung, le umplu, le pun înapoi în spate şi mă întorc”, a mai spus bătrânul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE