Șofer de TIR forțat să iasă anticipat la pensie după o dimineață care i-a schimbat viața: „Am fost tratat ca ultimul gunoi”

Viața unui camionagiu, distrusă într-o dimineață

Într-o dimineață de luni din 2013, viața lui Michael Henn, pe atunci în vârstă de 46 de ani, s-a schimbat definitiv. Plecase duminică seara la drum, spre Italia, cu dureri de spate. Nu le-a dat importanță. A doua zi, însă, nu s-a mai putut îmbrăca. Picioarele îi erau paralizate.

A urmat prima operație de hernie de disc și începutul unei lungi perioade de spitalizări, tratamente și confruntări cu autoritățile. În urma intervenției, genunchiul său, deja afectat de rupturi de ligamente suferite în tinerețe, la fotbal, s-a degradat și mai mult.

Medicii au fost nevoiți să îi implanteze o proteză de genunchi.

Infecții nosocomiale, complicații și prăbușirea psihică: „Am fost tratat ca ultimul gunoi”

Recuperarea a fost extrem de dificilă. Michael Henn s-a confruntat cu infecții nosocomiale, probleme de vindecare a rănilor și valori inflamatorii ridicate.

„Văzusem lumina de la capătul tunelului”, își amintește el momentul în care a suferit un colaps în spital.

Întoarcerea la muncă nu a mai fost posibilă. Fostul șofer de camion a fost nevoit să solicite Hartz IV, ajutorul social cunoscut astăzi sub numele de Bürgergeld.

Bărbatul mărturisește că experiența cu sistemul social și cu societatea a fost una dureroasă. „Ești tratat ca ultimul gunoi”, a declarat Henn pentru Frankfurter Rundschau.

Din cauza dizabilității sale vizibile, a fost insultat pe stradă, iar potențialii proprietari de locuințe îi închideau telefonul imediat ce aflau că trăiește din ajutor social.

De la volanul camionului, la depresie și pensionare anticipată

Timp de 30 de ani, mâinile lui ținuseră volanul camioanelor, astfel că trecerea de la viața activă la dependența de ajutor social a fost devastatoare pentru Henn. „Pentru că am muncit toată viața, a fost extrem de greu”, spune astăzi fostul șofer de TIR, în vârstă de 59 de ani.

A intrat într-o depresie profundă și s-a mutat chiar într-un alt land, în încercarea de a o lua de la capăt.

Ieșirea din criza psihică a venit în urma unui eveniment tragic. Mama sa s-a îmbolnăvit de cancer, iar Michael Henn și frații săi au îngrijit-o acasă până la moarte: „Atunci mi-am dat seama că mai sunt și alți oameni care au nevoie de ajutor”.

Așa a apărut dorința de a lucra ca îngrijitor într-un cămin de bătrâni. „Am decis să lupt”, spune Henn.

„Dacă vrei, poți face orice”

Drumul înapoi spre muncă a fost însă plin de obstacole. Casa de pensii i-a respins inițial cererea de reconversie profesională, recomandându-i pensionarea anticipată pentru incapacitate de muncă. „Aveam puțin peste 50 de ani. Eram mult prea tânăr pentru asta”, a declarat el.

Cu toate acestea, nu a renunțat. A efectuat stagii de practică în opt cămine de bătrâni diferite, demonstrând că poate munci, în ciuda dizabilității.

După ce s-a mutat în apropiere de Hockenheim, casa de pensii din Baden-Württemberg s-a arătat mai deschisă. Michael Henn a reușit să finalizeze calificarea de asistent de îngrijire, obținând certificarea în martie 2020. Cu un grad de handicap de 80% și încadrat în gradul 1 de îngrijire, el beneficiază de pensie de invaliditate, dar continuă să muncească.

De aproape trei ani, lucrează într-un centru de îngrijire, patru zile pe săptămână, câte trei ore pe zi.

„Dacă vrei, poți face orice”, spune acum Henn, al cărui obiectiv este să mai lucreze până își achită mașina recent cumpărată. Abia apoi vrea să se bucure pe deplin de pensie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE