Sucursala din București a lui Moș Crăciun. Un magazin scoate la vânzare lucruri donate, iar din banii obținuți sunt luate daruri pentru nevoiași

Raluca Tănase-Smuc, 34 de ani, conduce acest „charity shop” din inima Bucureștiului.

„Recolta” din acest an a fost generoasă, iar în Ajun, cadouri atent împachetate sunt așezate în stive ce ajung și la doi metri, pe alocuri. Cutii voluminoase împachetate în hârtie multicoloră, cu motive de Crăciun, tronează prin colțuri. Iar în fiecare cutie sunt speranțe și daruri așteptate cu înfrigurare de copii nevoiași.

Cum a-nceput povestea „Taica Lazăr”

Pe 15 decembrie s-au împlinit 3 ani de la demararea proiectului „Taica Lazăr”, magazinul aflat pe strada Bibescu Vodă, la numărul 18. La câteva sute de metri de Mitropolie, la o aruncătură de băț de prima locație a conceptului, pe strada Radu Vodă.

Dacă vă amintiți cum erau consignațiile după 1990, aveți deja în minte o imagine apropiată de ce veți găsi în acest magazin. Haine, cărți, bijuterii, cadouri, suvenire diverse, obiecte recondiționate, hand made sau în ediție limitată – de toate sunt puse aici la vânzare.

Tot ceea ce vedeți aici sunt lucruri donate. Dar ele sunt doar 10%, maximum 15% din ceea ce primim noi. Cel mai mult se donează haine, apoi cărți, dar nu reținem în magazin ceea ce nu putem valorifica. De exemplu, cu restul cărților, aproximativ 5.000 de exemplare, am creat o bibliotecă în Coștei, în zona Vârșeț, pentru comunitatea românilor din Serbia.

Raluca Tănase-Smuc, inițiatoare proiectului:

Recomandări

Prima reacție a TikTok, după acuzațiile privind conturile false care l-au promovat pe Călin Georgescu înaintea alegerilor prezidențiale

Ce ajunge la vânzare și se și vinde ia, la final, forma darului din dar care se face rai. Banii obținuți sunt cheltuiți cu cap și suflet pe lucruri de care oameni nevoiați au nevoie. Iar aceste lucruri le sunt duse până în pragul casei acestor sărmani.

În acest an, 550 de pachete au fost făcute de Raluca și asociații ei în cadrul acestui proiect, care la început s-a numit „Copii, ghete și șosete”. De la ce a pornit ideea?

În 2019, am mers într-o comunitate din Călărași să ducem niște ajutoare, haine și câteva ghiozdane. N-am știut unde merg, iar acolo m-au așteptat 70 de copii. Am luat eu niște ciocolată și suc din sat, pe grabă. Copiii mi-au cântat, m-au primit frumos, așa că mi-am promis: O să mă întorc la ei cu ce trebuie! Era septembrie, majoritatea erau în niște papuci ca vai de ei, așa că mi-am jurat să-i încalț de iarnă. Așa s-a născut proiectul „Copii, ghete și șosete”.

Raluca Tănase-Smuc:

„Pe pagina de Facebook am pus niște liste, iar oamenii care ne-au urmărit, clienți și susținătorii proiectelor noastre, și-au ales câte un copilaș și l-au îmbrăcat. Oamenii nu s-au limitat doar la o pereche de ghete și trei perechi de șosete, ci au pus în cutie și alte lucruri”, a mai povestit Raluca pentru Libertatea.

Recomandări

Schimbarea la față a PNL și PSD. Calculele pentru aducerea în față a lui Ilie Bolojan și Victor Negrescu ANALIZĂ

Târg de rochii de mireasă și de mărțișoare

În magazinul de fapte bune lucrează doi angajați și doi voluntari, „iar soțul mai pune și el mâna, la nevoie”, spune Raluca.

Tablouri ale unui pictor din cartier sau al unei domnișoare ce are probleme cu vederea ori ale unui puști cu autism sunt expuse și sumele obținute intră direct în conturile oamenilor respectivi, ajutându-i financiar, explică Raluca un alt mecanism caritabil al magazinului. Pentru că ideile de ajutorare a celor aflați în nevoie se dezvoltă și se ramifică necontenit.

„După Revelion, avem un proiect de recondiționare și de reinventare a mărțișoarelor, pentru a le transforma și pe ele în fapte bune”, ne-a mărturisit Raluca.

Și tot după Revelion, începe lucrul la colecția de rochii de mireasă care vor face obiectul unei vânzări speciale. „Doamnele vin și-și donează rochiile de mireasă la noi, la primăvară vom strânge o colecție întreagă”. Din banii obținuți pe ele, oameni sărmani sunt îmbrăcați din cap până în picioare și li se asigură alimente de bază.

Dorința de a deschide un ”charity shop” Raluca o are din adolescență.

Recomandări

Atuurile Elenei Lasconi în fața lui Călin Georgescu. „Bătălia este pe viață și pe moarte”

„În urmă cu 18-19 ani, am fost pacientă la Spitalul Marie Curie, iar acolo am cunoscut o măicuță specială ce mi-a devenit mentor. Sister Mary Aloyssius venea din Scoția, era din ordinul Sisters of Mercy, a fost trimisă de baronesa Emma Nicholson, după Revoluție, să se ocupe de copiii din orfelinate. Era îmbrăcată frumos, cu haine de lume, să-i spunem, avea o derogare în acest sens. Avea doar câteva haine, fiindcă trăia într-o modestie asumată, niște bluze de mătase cu broderie sau o fustă, toate deosebite. «Sister, dar de unde ai asta?», «Uite, mi le-a luat Paula de la charity shop». Copilă fiind, mi-a rămas ideea asta în cap, de charity shop. În 2013, sister Mary a murit, la 89 de ani, am suferit enorm, eu i-am fost ucenică, am făcut voluntariat, i-am preluat ideile de a ajuta”, povestește Raluca.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

De unde numele magazinului, „Taica Lazăr”? Această idee îi aparține soțului Ralucăi.

„Taica Lazăr era un evreu cunoscut în breasla negustorilor, după Primul Război Mondial. Avea un fel de afacere cu haine second hand. Umbla prin cartier cu un căruț pe două roți, strângând haine vechi, lua de la cucoane, spăla și aranja obiectele, apoi le vindea. În câțiva ani, de la câteva cârpe aranjate pe pământ, a ridicat câteva tarabe în zona Bazaca. Taica Lazăr a dispărut după anii ‘50, dar alți comercianți au preluat numele, fiindcă dădea bine ca afacere. O doamnă evreică în vârstă ne-a povestit că, atunci când era o fată săracă în comunitate, Taica Lazăr contribuia la zestrea ei, avea o dimensiune caritabilă”, spune Raluca.

Poveste cu parfum vechi

Taica Lazăr a fost descris de presa vremii ca un Adam al negustorilor de vechituri din București. Conform site-ului bercenidepoveste.ro, care s-a inspirat din povestirile lui Liviu Miron, reporterul „Realității ilustrate” (15 octombrie 1931), „de la dânsul și-au luat toți comercianții de mărfuri second-hand maniera de lucru. Când cumpărau, se prefăceau ocupați, plictisiți și neinteresați, iar când vindeau aruncau încolo și-ncoace cu glume, snoave și pilde, de ziceai că-s enciclopedii ambulante. Erau unși cu toate alifiile, iar clienții lor, dintre bucureștenii cei mai puțin înstăriți, nu prea aveau de ales nici când voiau să-și vândă din hainele vechi pentru câțiva bănuți, nici când aveau nevoie să se-nnoiască. Vorba vine să se-nnoiască, se știa că la Taica Lazăr funcționau atelierele de reparații în aer liber unde niște țigani cârpaci tălpuiau și lustruiau ghetele rupte sau reparau cât de cât trențele pentru vreo nuntă”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro