31 Iul. 2018 15:07 , de Claudiu Săftoiu

Editorial de Claudiu Săftoiu. Înjurătura obscenă – o non-soluție politică

Distribuie

Gustul pentru vulgaritate, trivial şi lipsă de măsură pe scena publică a fost etalat încă din primele luni ale lui 1990. Să ne reamintim: opozanţii puterii proaspăt "emanate" au fost definitiv taxaţi de Ion Iliescu, drept "golani". Ulterior, aflat într-o vizită de lucru în teritoriu, la Constanţa, acelaşi fost înalt tovarăş în aparatul de stat ceauşist i s-a adresat unui jurnalist cu apelativul: "Măi, animalule!". Etichetele pline de năduf ale lui Iliescu au făcut epocă. Pe unii i-a răcorit, pe alţii i-a învrăjbit şi mai tare împotriva politicianului  momentului. Treptat, zicerile neortodoxe iliesciene s-au clasicizat şi au sfârşit prin a deveni acceptabile, dacă nu chiar simpatice.

CV Tudor – bardul scârnăviilor verbale  aruncate peste oamenii publici

O dată tonul dat, de la cel mai înalt nivel, nimeni şi nimic nu a putut întrece organul imprecator absolut, de exaltare a scârnăviilor consemnate de limba română şi aplicate asupra tuturor oamenilor publici: „Revista România Mare”, scrisă integral de C.V.Tudor. În paginile publicaţiei, apologia adusă ofensei directe, înjurăturii groase, expresiilor anatomice explicite a scos dintr-un anumit public ceea ce era mai imund şi mai neruşinat posibil: ura faţă de aproapele tău, frustrarea, invidia, mârlania, scăldatul fără ruşine în grobianism şi lipsă de educaţie. Sutele de mii de exemplare ale revistei cumpărate cu nesaţ, lună de lună, timp de aproape 25 de ani, neîntrerupt – pagini pline cu dejecţiile verbale vadimiste –  au „validat” în politica românească înjurătura fără perdea, porcăiala, batjocura, umilirea publică. A urmat teribilul: „Fir-ai al naibii, Majestate!” (Sergiu Andon), din „Adevărul” acelor ani.  Mai tâziu, au apărut expresii, precum: „Număraţi-mi ouăle!” (Adrian Năstase),Găozare!”, „Ţigancă împuţită”, „Femeie venită de pe centura politicii” (Traian Băsescu) etc. Aceste aprecieri „tari”, „bărbăteşti”, în fapt neruşinate, au ridicat nivelul de vulgar şi promiscuu, în comunicarea publică şi politică. Odată devenite folclor urban, aceste sintagme s-au „impus” ca normă de comunicare politică acceptată.

Plăcuţa auto obscenă – o declaraţie politică descalificantă

Isteria provocată de exaltarea politică a unui român care munceşte în Suedia, şi care a avut neruşinarea să îşi imprime pe plăcuţele maşinii o obscenitate de cea mai joasă speţă, mă face să cred că ceva cu adevărat grav se întâmplă în spaţiul public din România. Maşina respectivă este a familiei, a copiilor domnului respectiv. Cu plăcuţele originale pe ea, dânsul a străbătut comunităţile româneşti, îşi vizitează prietenii, părinţii, bătrânii crescuţi în bunul simţ românesc, al traiului simplu, cu frica de mânia şi cuvântul lui Dumnezeu. Tuturor, noul „erou” – acum deopotrivă persecutat şi apărat – le-a transmite nonşalant mesajul său grobian. Obscenitatea este „statementul” său politic. Paradoxal, obscenitatea afişată tălâmb drept atitudine politică place foarte mult, e „cool”, entuziasmează, face prozeliţi şi naşte aliaţi de te miri unde. Imediat, alt român a scris mare, cu coasa, sau cu tractorul, pe un deal, aceeaşi obscenitate. Să se vadă din avion.

Poliţia Română s-a scăpat pe plăcuţele buclucaşe

Situaţia inedită a pus într-o încurcătură absolut jenantă Poliţia Română. Parţial din incompetenţă, parţial din servilism politic, această instituţie atât de necesară societăţii a alimentat şi mai mult rumoarea socială, luând decizii contradictorii, improvizate, disperate. Aşa se face că neruşinarea publică a unui român din Suedia a împins Poliţia Română să se facă de ruşine. Dintr-o prostie împărţită egal şi la poliţişti, şi la moţatul nostru român-„suedez”, s-a ajuns la situaţia gravă că omul a rămas fără permis de conducere, şofer fiind de profesie.

Fără obscenităţi, la mitingul diasporei, din 10 august!

Dincolo de zarva stupidă, de măscările contagioase, care au cuprins ambele tabere de susţinători politici – opoziţia şi puterea -, este evident că tensiunea socială  înregistrează un crescendo alarmant. Urmează posibilul miting al diasporei, de pe 10 august, care a primit, într-un final, autorizarea pentru a fi desfăşurat. Dar dacă obscenitatea plăcuţei auto deja celebre va inspira sloganul diasporenilor din lumea largă, atunci mai bine să nu mai aibă loc, deloc, reunirea spiritului moralizator, curat şi patriotic al românilor munciţi în străinătate. Să nu mânjiţi un eveniment cu simbolistică unică – vocea curată, tonică a diasporei – cu o iniţiativă vulgară inacceptabilă, ca expresie şi prestanţă.

Obscenitatea politică – o sabie cu două tăişuri

Am fost şi voi rămâne un om de dreapta, definitiv. Propun un joc de imaginaţie acelor politicieni, jurnalişti, lideri de opinie şi influenceri din social-media, care tot repetă, cu gura plină de satisfacţie, obscenitatea proferată împotriva PSD: mai devreme sau mai târziu, PSD va pleca de la guvernare. Alte formaţiuni politice, dragi adversarilor lui Liviu Dragnea şi lui Călin Popescu Tăriceanu, vor conduce guvernul şi ţara. În cazul repetării decepţiei politice, toţi cei menţionaţi mai sus vor cauţiona acelaşi mesaj obscen, inacceptabil, de data aceasta faţă de PNL, USR, MRÎ, sau ce va mai apărea?

Dacă – astăzi – vă complaceţi propriile electorate în a susţine mesaje şi atitudini triviale, primitive, obscene, numai din dorinţa de  a vă căţăra la putere, prin orice mijloace, să nu vă mire când – mâine – acelaşi electorat că va înjura violent, fără perdea, cu aceleaşi expresii şi mijloace de acum. Soluţia atitudinii politice obscene este o non-soluţie. Este doar o sabie cu două tăişuri.


Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare „Carol I. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la „Evenimentul Zilei (1995-1998), „Privirea (1999-2000), „Oameni în top (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: „Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni (Editura Trei, 2003).

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
VIDEO/ Anamaria Prodan vrea gemeni la 45 de ani
Loading...
Comentarii