Margareta Nistor: „Am încercat să mă mărit cu cineva ca să plec din țară, dar nu mi-a reușit”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Înainte de căderea comunismului, criticul de film și traducătoarea Margareta Nistor, 64 de ani, a sperat să plece din țară, însă fără nicio șansă. După ‘90, se afla deja în Franța, însă a decis să se întoarcă în România după ce a văzut un moment emoționant difuzat la TV.
Criticului de film puțin îi păsa că traducea mii de casete video pe ascuns, în timpul regimului Ceaușescu, iar asta pentru că „nu putea să trăiască fără filme”. Traducerile se realizau într-o vilă care era vizavi de Televiziune, în cartierul Primăverii, unde un domn pe nume Zamfir deținea toată afacerea cu casetele video.
Invitată la podcastul produs și găzduit în exclusivitate de canalul de YouTube Happyfish „Aproximativ discuții”, cu Gojira, Margareta Irina Nistor a vorbit deschis despre cum a încercat să plece din țară.
„Înainte de ’89, am sperat, când aveam 17 ani, mama a plecat cu o bursă la Paris, la doctorat, era profesor de franceză la Politehnică. A plecat patru sau șase luni la Paris. Tata a încercat totuși să-mi obțină un pașaport, să mă duc la mama. (...) S-a dus la secția de pașapoarte, a cerut audiența și l-au refuzat (...) A întrebat de ce nu mi-au dat pașaportul, iar răspunsul a fost că e clar că nu mă voi mai întoarce”, a povestit criticul de film.
La 19 ani, studentă la Universitatea din București, specializarea franceză engleză, cunoaște un spaniol care venise în Capitală. Și atunci, a încercat un „mariage blanc”.
„Am încercat să mă mărit cu cineva ca să plec din țară, dar nu mi-a reușit. După ’90, era primul lucru după venirea minerilor, eram în Franța și am depus actele. (...) Și am ajuns acasă, era un marș în alb ca să-l elibereze pe liderul studenților ce fusese arestat. Erau toți îmbrăcați în alb, o parte din marș era făcut în genunchi, CNN relata asta și atunci mi-am zis că suntem un popor minunat, eu mă întorc în țară. (...) Mi-a trimis mama urgent un bilet de tren, deja întoarcerea era un coșmar, o asemenea mizerie, că în cele trei zile de la Paris către București m-am concentrat să nu am nevoie să merg la toaletă”, a mai continuat Margareta Nistor.
La revenirea în țară, traducătoarea a aflat că a fost singura dată în viață când tatăl ei a plâns.
„Sufereau îngrozitor, eu rupturile astea le înțeleg foarte bine pentru familiile care au părinții plecați și copiii lăsați în țară sau invers. (...) Durerea este mai mare decât o operație pe viu”, a mărturisit ea.
Poți urmări podcastul integral pe YouTube.
