Radu Leca: „Copilul este transformat din persoană în simbol”

Momentul în care Ilinca, o elevă de clasa a V-a, s-a adresat ministrului Educației, Mihai Dimian, în cadrul unei dezbateri privind sănătatea mintală a elevilor, a divizat societatea. În timp ce fetița este lăudată de unii pentru curajul său de a spune lucrurilor pe nume, alții o blamează, acuzând întreaga generație de plictiseală cronică, dezinteres față de lectură, de școală și dependență de ecrane.

Discursul fetei, care a vorbit despre presiunea exercitată de profesori, despre judecățile venite din partea acestora dar și din partea părinților, care a vorbit despre relația copiilor cu tot ce înseamnă internet, dispozitive, social media și telefoane mobile, a stârnit valuri de emoție. Asta, mai ales după ce imaginile au surprins-o pe fetiță aproape plângând, în timp ce ministrul era absorbit de propriul telefon. 

Eleva și-a încheiat discursul în lacrimi, în aplauzele sălii. Ulterior, imaginile au fost distribuite masiv pe rețelele sociale, iar scena, care a devenit virală, a ajuns subiect de dezbatere publică și politică.

Psihologul Radu Leca avertizează că expunerea intensă a unui copil într-un context public și conflictual poate produce efecte emoționale profunde și de durată. „În primul rând, copilul ajunge să fie transformat din persoană în simbol: pentru unii devine dovada unei probleme de sistem, pentru alții ținta unei contrareacții, iar această simbolizare reduce spațiul pentru identitatea ei reală, cu nuanțe și limite de vârstă”, explică specialistul.

Ce se întâmplă când un copil devine ținta unei dezbateri naționale. Psihologul Radu Leca, despre trauma Ilincăi, eleva care a plâns în fața ministrului Educației: „Rușinea publică poate lăsa urme profunde”
Radu Leca, psiholog. Foto: arhivă personală

Ilinca poate dezvolta anxietate și retragere socială

Potrivit psihologului Radu Leca, momentul trăit de elevă – emoție puternică, plâns și lipsa unei validări adulte vizibile – este asociat frecvent cu sentimente de rușine, neputință și nedreptate. „Rușinea are o componentă socială foarte puternică și se amplifică atunci când copilul simte că a fost evaluat sau ridiculizat în fața unui public numeros”, spune Radu Leca.

În perioada imediat următoare unui astfel de episod, apar adesea reacții psihologice intense: anxietate, hipervigilență și teama de expunere publică. „Copilul începe să se gândească permanent la ce se mai spune despre el, se teme de întâlnirile cu colegii sau cu adulții și poate dezvolta comportamente de evitare”, afirmă psihologul. Aceste reacții sunt însoțite frecvent de simptome fizice: dureri de cap, de stomac, tulburări de somn, lipsa poftei de mâncare, iritabilitate sau dificultăți de concentrare.

La școală, presiunea poate deveni și mai mare. Specialistul atrage atenția că eleva riscă să fie fie stigmatizată, fie supusă unei atenții excesive. „Stigmatizarea lovește direct în stima de sine, iar supraatenția transmite ideea că valoarea copilului depinde de performanță și de privirea celorlalți”, explică Radu Leca.

„Am greșit. Eu sunt problema. Nu e sigur să mai vorbesc”

Una dintre cele mai grave consecințe, consideră psihologul, este afectarea spontaneității și a încrederii copilului în propria voce. „Polemica publică despre mesajul ei și despre felul în care a vorbit poate genera confuzie și îndoială. Copiii interiorizează ușor concluzii precum «am greșit», «eu sunt problema» sau «nu e sigur să vorbesc», ceea ce inhibă spontaneitatea și curajul de a se exprima”, avertizează specialistul.

În timp, astfel de experiențe pot duce la retragere socială, perfecționism defensiv sau chiar opoziționism față de școală și autoritate, continuă expertul. „În plan relațional, divizarea „taberelor” poate declanșa o loialitate tensionată față de părinți și profesori, presiune de a „repara” imaginea familiei, precum și sentimentul că intimitatea a fost pierdută definitiv; pentru un copil, pierderea controlului asupra propriei povești este o sursă majoră de stres”.

Psihologul subliniază că există și riscul ca relația copilului cu lectura, exprimarea publică sau chiar învățarea să fie afectată dacă experiența este percepută ca umilitoare. „Pe termen mediu, există riscul consolidării unei asocieri între spațiul public și pericol, ceea ce favorizează retragerea socială, perfecționismul defensiv sau, dimpotrivă, opoziționismul; uneori, apare o relație deteriorată cu lectura sau cu învățarea dacă experiența a fost trăită ca umilitoare, nu ca sprijinitoare”.

Radu Leca a precizat că reacția adulților din jurul copilului va decide în mare măsură cât de adâncă va deveni trauma emoțională. „Validarea emoțiilor, protejarea limitelor și comunicarea clară că valoarea copilului nu depinde de reacția publicului reduc impactul și scad probabilitatea ca episodul să se fixeze ca traumă”, explică el.

În schimb, minimalizarea emoțiilor, presiunea de a continua expunerea publică sau folosirea cazului în dispute politice pot agrava efectele psihologice. „Instrumentarea politică sau presiunea de a da noi declarații mențin stresul și întăresc sentimentul de neputință”, avertizează psihologul.

Radu Leca: „Miza nu este cine are dreptate”

În opinia specialistului, adevărata problemă nu este controversa publică în sine, ci faptul că un copil a ajuns în centrul unei dezbateri naționale. „Dintr-o perspectivă strict psihologică, miza nu este cine are dreptate în controversă, ci faptul că un copil a devenit obiect de dezbatere națională. Acest lucru afectează predictibil sentimentul de siguranță, identitatea în formare și încrederea în adulți și instituții”, concluzionează Radu Leca.

În imaginile difuzate de la dezbaterea organizată în Comisia pentru Învățământ din Senat se poate observa cum ministrul Educației, Mihai Dimian, privește în telefon în timpul intervenției elevei. Moderatorul evenimentului i-a atras ulterior atenția ministrului asupra discursului „foarte puternic” al Ilincăi, invitând-o să ia loc la prezidiu. Chiar și după acest moment, imaginile îl surprind pe ministru revenind la telefon.

Ce se întâmplă când un copil devine ținta unei dezbateri naționale. Psihologul Radu Leca, despre trauma Ilincăi, eleva care a plâns în fața ministrului Educației: „Rușinea publică poate lăsa urme profunde”
Elevii, copleșiți de corvoada temelor pentru acasă, de presiunea exercitată de profesor dar și de părinți. Foto: Shutterstock

Discursul integral al Ilincăi la dezbaterea din Parlamentul României

„Sunt elevă de clasa a V-a și mulțumesc pentru că sunt aici. Aș vrea să încep spre a vă spune că voi ne interziceți telefoanele, dar nu ne învățați să le folosim corect sau ne spuneți că trebuie să facem mișcare, dar nu ne acordați cadre unde putem să facem asta. Ne interziceți tot felul de lucruri și tot în același timp, noi nu știm, de fapt, efectul lor. De ce să-mi spui mie că inteligența artificială nu este bună dacă tu nu-mi explici de ce și de ce credeți că majoritatea copiilor simt o presiune pe ei la școală și urăsc locul acela? 

E foarte simplu: pentru că colegii îi judecă în permanență. Profesorii nu le acordă niciun pic de atenție. Știu că în următoarea săptămână trebuie să dea 10 milioane de teste, în condițiile în care mai au 10 milioane de teste în spate, necorectate și neaduse.

Știu că nu pot să se trezească dimineață fără să se gândească că vor ajunge la școală unde cineva o să-l judece. Știu în permanență că cineva în spate îi spune că nu este ok ce face. Eu sunt un copil care practică consiliere și vă spun din experiență că ne judecă foarte mulți oameni. Eu sunt judecată excesiv și consider că nu este în regulă. 

Și dacă învățăm să ne implicăm un pic și să fim mai empatici cu alții… Dar tot acasă ajungem și părinții ne zic că n-am făcut ceva bine, pun presiune pe noi, ne spun că trebuie să ajungem ceva și tot ei nu știu să ne explice, nu știu să ne ajute când avem nevoie. 

Ajungem extenuați, cu bateriile sociale scăzute rău. Suntem la zero. Avem zile în care pur și simplu ne dorim să nu fim în anumite locuri și suntem obligați, iar în permanență profesorii tot ce vor este să ne încarce.

Am o profesoară de română care anul ăsta mi-a dat 27 de cărți de citit din care n-am înțeles niciuna. Temele sunt din ce în ce mai multe și eu n-am crezut că o să fie așa. Eu îmi doresc proiecte, îmi doresc lucruri din care să învăț. Nu îmi doresc în permanență să-mi stea cineva în spate, să-mi dea teme, teste și tot felul de voci care să se audă din spate spunându-mi că nu sunt cineva și că nu merită această atenție și că sunt zero”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.