Ce gătește Mihai Ghiță de Crăciun. Vedeta de la Kanal D a dezvăluit cu ce a înlocuit porcul: „Să fie mai sănătos”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mihai Ghiță, un prezentator cu o căldură aparte, a povestit pentru Libertatea, cu multă emoție, despre Crăciunul copilăriei sale, dar și despre propriile tradiții prin care, an de an, întărește legăturile cu familia și prietenii.
Pe Mihai Ghiță îl puteți vedea la Kanal D, în fiecare duminică, prezentând „Asta-i România”, de la ora 14.30, dar și în fiecare sâmbăta, la Kanal D2, unde prezintă „În oglindă”, de la ora 23.30.
Libertatea: Mergeai la colindat când erai copil?
Mihai Ghiță: O, da! Mergeam la colindat și așteptam cu nerăbdare momentul acesta din an. Eu sunt din Măldăeni, lângă Roșiorii de Vede, în județul Teleorman. Toată copilăria am petrecut-o acolo. Era o atmosferă pe care nu am mai regăsit-o nicăieri altundeva. Tot satul se lumina într-un fel aparte! Toată lumea mergea din casă în casă, fie cu felinare, fie cu lanterna, când scăpăta soarele. La noi se spune că de Crăciun mergi cu bolindeții.
Nu se dădeau bani, ci primeam mereu biscuiți populari, mere, iar mai târziu, când au apărut, portocale. Țin minte că stăteam cu sora mea lângă sobă și ne număram biscuiții pe care îi primeam de la oameni. Spuneam „Bună seara la Moș Ajun!” și „Ne dați sau nu ne dați?”. Și mergeam cu sorcova! Din banii de sorcovă pe care i-am făcut la 10 ani țin minte că mi-a cumpărat bunica prima pereche de blugi. Toate amintirile frumoase sunt din perioada sărbătorilor.
Mihai Ghiță gătește curcan în loc de porc
- Știu că ești pasionat de gătit! Ce preparate de Crăciun faci?
- Sunt pasionat (n.r. - râde), dar am încercat să o las mai ușor cu gătitul preparatelor tradiționale, din motive evidente de dietă. Anul acesta încerc să adaptez cumva meniul. De exemplu, în locul porcului, o să sacrific curcanul! O să fac un curcan umplut. Am învățat să fac sarmale din carne de vită, ca să fie mai sănătoase.
Oricâte diete ar ține românul, eu cred că de la masa de Crăciun nu trebuie să lipsească salata boeuf. Crăciunul pentru mine înseamnă mai întâi salată boeuf, după aceea înseamnă multe alte lucruri. Am remarcat o chestie foarte interesantă la această salată. Am încercat să o fac de foarte multe ori, am încercat să o gust și de la altcineva și nicio salată boeuf nu se compară cu cea pe care o face mama! Dacă nu e salată boeuf de la mama, parcă nu vine Crăciunul, e o chestie foarte interesantă.
- Care este preparatul tău „special” de sărbători?
- Am un „preparat semnătură”, e tot salata boeuf! Și semnătura constă în modul în care o ornez. Am învățat să o fac într-un cerc, cu aspect de coroniță. O decorez cu mărar verde și rodie. O fac foarte colorată și toată lumea știe că în momentul în care apare salata aia în formă de cerc, cu rotund în mijloc, cu mărar și cu rodie, aceea e salata mea.
- Ai două pisici. Cum se împacă ele cu bradul?
- Foarte bine! Am două pisici, mamă și fiu: Sophie și Gaston. Aud deseori oamenii că pisicile lor fac tot felul de trăsnăi. Pisicile mele nu fac lucruri de genul ăsta. Nu știu dacă sunt foarte leneșe sau pur și simplu nu sunt interesate de brad. Nu s-au urcat niciodată pe draperii și nici nu mi-au distrus canapelele. Pisicile mele sunt extrem de cuminți, nu mi-au stricat nimic niciodată.
Am un prieten, de exemplu, care a trebuit să-și atârne bradul de tavan. A pus un cârlig și l-a agățat din tavan și îl dă jos cu scripetele, pentru că pisica îi strică bradul de fiecare dată.
Le oferă prietenilor câte un îngeraș de Crăciun
- Ai un ornament care nu-ți lipsește din bradul de Crăciun?
- Da, am! Și cred că ține tot de chestiile „semnătură”. Pun îngerași în brad. În momentul în care oamenii vin la masa de Crăciun, le dăruiesc câte un astfel de îngeraș, cu care ulterior să plece acasă.
- Ce urare ai pentru telespectatori?
- Fiecare în sufletul lui știe ce își dorește. Nu există o urare pe care eu să o spun și care să cuprindă gândurile tuturor. Dar știu cum în gândurile tuturor e faptul că ne dorim binele, ne dorim să ne fie un pic mai bine, să nu mai trăim în presiunea asta constantă că ceva vine peste noi, că ceva se va întâmpla!
Deci asta îmi doresc, ca oamenii să nu mai simtă presiune. Îmi doresc să merg pe stradă și să văd bătrâni care reușesc să zâmbească, să văd oameni care nu sunt atât de gânditori, de apăsaţi de griji. Le doresc oamenilor să aibă mai mult, ca să poată să dea mai mult.
