Libertatea: Cel mai nou film al tău, “Hawaii”, intră peste două săptămână în cinematografe. Care-i povestea lui?
Dragoș Bucur: Este un film cu o distribuție de excepție (Cristina Flutur, Andi Vasluianu, Rodica Lazăr, Constantin Cojocaru, Gigi Ifrim, asta ca să spun doar câteva nume), despre o relație interzisă, într-o perioadă în care multe erau interzise, și despre o moștenire care schimbă complet viețile multor oameni. L-aș încadra la genul acțiune, este regizat de Jesus del Cerro, cu Tudor Panduru director de imagine și cred că o să placă foarte mult publicului, care a început parcă să guste iar filmele românești. Eu îl joc pe Andrei Florescu, un tânăr idealist și rebel (mă rog, un “nu chiar așa tânăr”), care află că a moștenit 3 milioane de dolari în Hawaii și se decide să facă tot ce poate să intre în posesia acestor bani. Dacă ții cont că acțiunea se petrece în 1988, îți închipui ce înseamnă acesta moștenire!
Cum ai împăcat filmările la această pelicula cu cele la emisiunea “Visuri la cheie”? Au fost momente de suprapunere, ai fost nevoit să refuzi alte proiecte?
Filmarea principala de la “Hawaii” s-a desfășurat înainte de începerea producției “Visuri la cheie” de anul trecut, așa că nu au fost probleme. Din păcate, s-a întâmplat însă în acești 4 ani, de când fac din nou televiziune, să renunț la câteva proiecte cinematografice, dar este firesc să faci alegeri în viață și nu prea regret deciziile luate.
Câte sezoane ți-ai propus să rămâi în echipa emisiunii?
Nu am un plan în direcția asta, adică nu mi-am propus să rămân X sezoane în echipa “Visuri la cheie”, las lucrurile să vină firesc și atunci când trebuie să iau o decizie, o iau în funcție de situația momentului respectiv! Mă bucur că această emisiune este plăcută, deoarece este o emisiune curată, frumoasă, care prezintă oameni, familii ce pot deveni altfel de modele în România.
Tu și Dana v-ați făcut propriul vis la cheie: o căsuța la țară, cu grădină de legume, pomi și flori. Încet, încet, deveniți autonomi… Sau nu?
Da, ne-am mutat la casă prin 2010. Din păcate, autonomi nu devenim, suntem la fel de dependenți precum 3 sferturi din țara asta de diverse locuri și lucruri, de supermarketuri, telefoane, internet…
Ați avut baftă să meargă totul perfect cu construcția casei sau ați întâmpinat aceleași probleme ca mai toată lumea – constructori neserioși, costuri suplimentare, schimbări de plan?
Nu a mers perfect nici la noi, am întâlnit un constructor “serios”, care mi-a mărit devizul după fundație cu 20%, apoi un dirginte de șantier la fel de “serios”, care nu a văzut că nu se respectă planurile, aceleași lucruri întâlnite de majoritatea… Din fericire, există și muncitori și constructori serioși în România și acum totul este bine și frumos. Mă rog, încă lucrez la casă, dar de data asta este mai ușor cu renovările!
Cum arată o zi în care sunteți toți acasă?
Ar fi amuzant să îți povestesc, dar îi las pe părinții cu mai mulți copii, fără menajeră și bonă și cu animale în casă să inspire adânc și să își închipuie!
Dragoș Bucur vorbește despre viața la țară: «Găsim mereu ceva de meșterit. De grădină se ocupă tata»
Ce vă place să faceți prin curte, ție și Danei? Aveți grijă de flori, de legume, de… animale?
Avem doar câini și pisici, am renunțat la găini, gâște și capre. Curtea arată bine și ne place să ne facem de lucru prin ea, de la flori, până la roșii sau gard, găsim mereu ceva de meșterit. De grădină se ocupă tata, noi intervenim ocazional când nu poate el sau când avem chef “să ne murdărim”. Dana are multe altele pe cap când nu sunt eu acasă.
Dana a povestit că aveți mere, piersici, caise, prune și nuci și toamna faceți compot, gemuri și suc de roșii. Singuri, sau vă aveți ajutoare?
Ne mai ajută mamele, pentru că producția a început să fie mai serioasă și nu ne descurcăm singuri.
Ce va lipsește din traiul de dinainte, de la oraș?
Mie nu îmi lipsește nimic, din contră, când intru în oraș, mă felicit că am făcut pasul acesta de a ne vinde apartamentul și de a ne muta la casă. Viață este incomparabil mai bună!
Vă e greu când aveți treaba la București?
Eu merg destul de des în București, dar, din fericire, mă învârt numai în zona de nord a orașului. În noiembrie începe o nouă serie de cursuri și voi fi iar aproape zilnic în București, dar serile și nopțile tot între lac și pădure o să mi le petrec, deci e bine!