500 de broaște țestoase eliberate în Sahara au făcut să crească vegetație în deșert

Broaștele țestoase care sapă tuneluri de până la 15 metri

Timp de decenii, numeroase proiecte au încercat să combată deșertificarea din regiunea Sahel, din deșertul Sahara, prin plantarea de copaci. Multe dintre aceste inițiative s-au lovit însă de aceeași problemă: solul extrem de compact și temperaturile ridicate, care depășesc 60 de grade Celsius ziua, iar noaptea se răcește brusc, împiedică apa de ploaie să pătrundă în pământ, iar semințele nu reușesc să germineze.

În schimb, o soluție venită din natură pare să fi produs rezultate vizibile chiar și din spațiu.

Potrivit unui raport publicat de Grupul de Specialiști pentru Țestoase și Broaște Țestoase de Apă Dulce din cadrul IUCN, broasca țestoasă africană cu pinteni este adaptată perfect condițiilor dure de la marginea Saharei.

Studiul arată că specia își construiește adăposturi subterane impresionante pentru a supraviețui căldurii extreme.

Concret, în 2021 reptilele uriașe au fost eliberate în deșertul Sahara, iar apoi, cinci ani mai târziu, din satelit cercetătorii au observat zone verzi, unde altădată era doar nisip.

„Vizuinile pot ajunge la 15 metri lungime și oferă refugiu împotriva temperaturilor extreme din timpul zilei și al nopților reci”, se arată în raportul IUCN dedicat speciei Centrochelys sulcata.

Aceste galerii subterane au însă un efect mult mai important decât simpla protecție a animalelor. Prin săpare, țestoasele sparg crusta dură a solului și creează canale prin care apa de ploaie poate pătrunde în adâncime. Umiditatea rămâne în pământ mai mult timp după fiecare ploaie.

Cum au ajutat reptilele la apariția vegetației

În multe zone ale Sahelului, precipitațiile se scurg rapid la suprafață și se evaporă înainte de a putea fi absorbite de sol. Vizuinile create de țestoase modifică acest proces.

Broaștele țestoase nu au plantat nimic, doar au săpat. Țestoasa nu transportă și nu răspândește semințe în mod deliberat. Dar semințele care zac deja latente pe suprafața întărită sau semințele transportate de vânt găsesc suficientă umiditate și adăpost lângă vizuină pentru a germina.

Apa rămâne mai mult timp în pământ, iar în jurul intrărilor în galerii se formează microclimate mai umede și mai stabile. Aceste condiții permit semințelor purtate de vânt sau deja existente în sol să germineze.

Pe măsură ce apar primele plante, în zonă ajung insecte, microorganisme și alte specii care contribuie la refacerea ecosistemului.

După câțiva ani, imaginile din satelit au surprins apariția unor pete verzi în regiuni unde înainte existau doar suprafețe aride.

Specia este considerată un „inginer al ecosistemului”

Ecologiștii folosesc termenul de „inginer al ecosistemului” pentru organismele care modifică fizic mediul și creează condiții favorabile pentru alte specii.

Broasca țestoasă cu pinteni africani este cea mai mare broască țestoasă continentală din lume și a treia cea mai mare în general, după giganții din Galapagos și Aldabra. Masculii adulți pot cântări peste 100 de kilograme.

O analiză științifică publicată în 2017 și citată de specialiștii IUCN descrie broasca țestoasă africană cu pinteni drept o specie cu „un mare potențial de inginerie ecosistemică”, datorită dimensiunii și complexității vizuinilor pe care le construiește.

Trăsătura care a contat a fost impulsul animalului de a excava.

Practic, reptilele acționează ca niște excavatoare naturale care refac structura solului fără intervenții tehnologice sau costuri suplimentare.

Rezultatele nu reprezintă o soluție miraculoasă

Specialiștii avertizează însă că succesul observat în anumite zone ale Sahelului nu înseamnă că Sahara poate fi transformată rapid într-o regiune verde.

Raportul IUCN subliniază că refacerea vegetației depinde și de nivelul precipitațiilor, de controlul pășunatului și de protejarea habitatelor naturale.

În plus, broasca țestoasă africană cu pinteni este ea însăși o specie amenințată.

„Populațiile continuă să scadă rapid în cea mai mare parte a arealului speciei”, notează autorii raportului IUCN.

Pierderea habitatelor, schimbările climatice, vânătoarea și comerțul ilegal cu animale exotice sunt principalele pericole care afectează supraviețuirea acestei reptile.

O lecție despre puterea naturii

Cazul celor 500 de broaște țestoase demonstrează că uneori restaurarea ecosistemelor nu necesită infrastructură complexă sau tehnologii costisitoare. Reintroducerea unei specii native dispărute din anumite regiuni poate reactiva procese naturale care funcționează de milioane de ani.

În loc să planteze copaci sau să instaleze sisteme de irigații, cercetătorii au readus în habitat un animal care știe deja cum să transforme solul. Iar rezultatul a fost suficient de vizibil încât schimbările produse la nivelul terenului să poată fi observate inclusiv din imaginile din satelit.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE