Care este diferenţa dintre babic şi ghiudem

Ce este babicul

Pentru a ne da seama care este diferența dintre babic și ghiudem este bine să știm ce înseamnă fiecare produs în parte, de unde provine și ce conține.

Babicul este un produs originar din zona Buzăului, care este preparat din carne de porc, carne de vită și condimente. De fapt, se crede că la origini babicul provine din contribuția sârbilor și bulgarilor stabiliți în zona Buzăului, unde în mod tradițional se făceau cârnații de Pleșcoi. De aceea, se mai numește și babic sârbesc.

Multe povești susțin că sârbii și bulgarii veniți în acea zonă au adaptat rețeta tradițională de cârnați de Pleșcoi, care se făceau cu carne de oaie și au înlocuit cu carne de porc și vită.

Babicul are de obicei o culoare roșiatică datorită ingredientelor și seamănă destul de mult cu ghiudemul. Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie, carnea de porc și cea de vită fiind tocată. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat, căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat.

Ce este ghiudemul

Ghiudemul tătăresc, un produs crud-uscat cu gust şi miros deosebit de plăcute, specifice sortimentului de carne maturată, dar şi condimentelor şi mirodeniilor folosite, cu o culoare naturală – brun închis, poate fi servit tăiat felii subţiri, ca aperitiv.

Denumirea în română provine de la cuvântul turcesc göden. I se mai spune și sugiuc, după un nume adoptat nemodificat în limbile din Balcani.

Ghiudemul are origini turco-tătărești, ceea ce reiese și din nume. Are la bază tot carne de vită, dar în amestec cu carne de berbecuţ sau de oaie. Se foloseşte chiar carne de cal în unele reţete. În plus, se folosesc condimente precum sumac, chimen, schinduf, nucșoară, dar și usturoi. Condimentele se pun peste carnea de vită şi de oaie, apoi aceasta este tocată şi amestecată, cel puţin jumătate de oră. Produsul ia apoi forma tradiţională de potcoavă.

Bucăţile de ghiudem vor sta la zvântat 3 sau 4 zile, apoi la presă aproximativ 36 de ore şi alte 21 de zile la maturat.

Care este diferența dintre babic și ghiudem

Babicul şi ghiudemul sunt două produse diferite, dar care au multe lucruri în comun. Ambele sunt afumate şi uscate, sunt intens condimentate şi au gust puternic. Diferă însă originile şi amestecul de carne.

Diferența majoră dintre cele două preparare este că pentru babic se folosește carne de vită și carne de porc, pentru că este un aiment specific sârbilor, iar pentru ghiudem se înlocuiește carnea de porc cu cea de oaie, pentru că turcii nu consumă porc. O altă diferență este ghiudemul este mai degrabă sărat, pe când babicul este iute.

De asemenea, o diferență semnificativă între babic și ghiudem este reprezentată de condimentele folosite. Dacă la babic sunt folosite pastă de ardei dulce și iute, sare și piper, în ceea ce privește ghiudemul, acesta are multe alte condimente precum sumac, chimen, schinduf, nucșoară, dar și usturoi.

Cum se face babicul

Ingrediente

• 10 kg pulpă de vițel dezosată
• 10 kg pulpă de vițel de porc dezosată
• Intestin subțire de mânzat
• 8-10 linguri de boia iute
• 20 de linguri de boia dulce

Mod de preparare

Se toacă toată carnea cu ajutorul mașinii de tocat. Carnea tocată se lasă la răcit timp de câteva ore. Tradiția spune că e bine să lași carnea într-o covată de plop, dar astfel de obiecte nu se mai găsesc în gospodăriile zilelor noastre. După ce carnea a stat la rece, adaugă peste ea boiaua și sarea și frământă compoziția pentru a se amesteca foarte bine. Sunt necesare aproximativ 30 de minute pentru ca aceasta să se lege așa cum trebuie.

Se lasă din nou la macerat înca 24 de ore și apoi se umplu mațele. Înainte de a fi umplut, intestinul subțire trebuie curățat cu un cuțin de lemn ori din plastic și lăsat să se săreze între 3 și 5 zile. După acest interval, membrana trebuie spălată cu apă rece și lăsată la scurs. Umplerea intestinului se face cu mașina de tocat cu o ustensilă specială pentru cârnați. Un baton de babic trebuie sa fie cam de 30 de cm lungime si încă de la început trebuie să aibă o consistență mai tare. După umplere se leagă la capete cu ață de cânepă, cât mai strâns.

La final, babicul trebuie presat cu sucitorul, eliminând astfel bulele de aer din membrană. De asemenea, membrana trebuie înțepată cu un ac, pe toată suprafața ei. Pentru ca salamul să capete forma dorită, acesta trebuie presat între două planșe de lemn pe care se poate pune ceva greu. Babicul se pune la uscat și apoi se afumă.

Descoperă cum se afumă carnea și peștele.

Cum se face ghiudemul

Ingrediente

• 1 kg. de carne de vitã și 1 kg. carne de oaie
• condimente – sare, piper, coriandru pisat, enibahar, usturoi, chimen, dupã gust

Mod de preprarare

Se trece carnea prin mașină de tocat de 2 ori, se frãmântã bine, se adaugã sare, piper, coriandru pisat, enibahar, usturoi, chimen, dupã gust. Se umplu intestinele de oaie, se leagã, se pune la presat între doua scânduri o zi, se pun la rece sub teasc 5 zile, apoi se afumã 10 zile, se pun iar sub teasc 5 zile, se afumã din nou 7 zile, apoi se lasă la vânt pânã se întăresc. Sursă rețetă – gustbun.blogspot.com

Prin procesul de afumare, carnea se gătește, rumenește, capătă aromă și se conservă. Această gătire lentă descompune colagenul din carne, se topesc și grăsimile din carne, ceea ce face carnea fragedă și suculentă. Fumul pătrunde în carne pentru acea aromă unică de afumat.

Diferențele dintre carnea de porc, de vită și de oaie

Carnea este un aliment proteic complet care conține toți aminoacizii necesari organismului uman. Grăsimea cărnii, care variază foarte mult în funcție de specie, calitate și zona de proveniență, este o sursă valoroasă de energie și influențează, de asemenea, aroma, suculența și frăgezimea.

Părți precum ficatul, rinichii, inimile și alte porțiuni sunt surse excelente de vitamine și minerale esențiale, ușor de asimilat de către sistemul uman.

Carnea de porc, vită și oaie sunt în mod natural bogate în proteine, sărace în sare și oferă vitamine și minerale care contribuie la o sănătate bună. Totuși, carnea roșie nu este bine să fie consumată în exces. În plus, atunci când alegem să consumăm carne este bine ca ea să fie achizționată din surse sigure și cât mai puțin posibil procesată.

Carnea de vită – Deși poate fi nesănătos să mănânci prea multă carne roșie grasă, carnea roșie slabă nu crește colesterolul și conține substanțe nutritive precum proteine, vitamina B12, fier, niacină și zinc. Mușchiul de vită este o cale slabă, delicioasă și sănătoasă.

Ficatul, în special ficatul de vită, este una dintre cele mai hrănitoare cărnuri pe care le puteți mânca. Este o sursă excelentă de proteine de înaltă calitate; vitaminele A, B12, B6; acid folic; fier; zinc; și aminoacizi esențiali.

Carnea de oaie – Printre cele mai sănătoase tipuri de carne roșie, carnea de oaie are un conținut mai scăzut de grăsimi saturate și colesterol și un conținut mai mare de fier decât alte tipuri de carne. Mielul este și el o sursă bună de proteine, acizi grași omega-3, vitamina B12, niacină, zinc și fier.

Carnea de porc – Carnea slabă de porc este considerată la fel de bună pentru corp ca și carnea slabă de vită și pui. Totuși, în anumite studii, înlocuirea cărnii slabe de porc cu carnea de vită și pui a dus la mai puțină grăsime corporală și la o sănătate mai bună a inimii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE