M-am născut într-o familie de oameni simpli și să-raci, dar foarte har-nici. Nu s-au dat în lături de la nicio muncă, oricât de grea, numai să ne poată asigura mie și surorii mele un viitor mai bun ca al lor. Au fost primii din comuna noastră care au avut curajul să plece la muncă în străinătate, dar truda le-a fost răsplătită, în sfârșit. O să mă întorc la asta însă puțin mai târziu.
în copilărie, cea mai bună prietenă a mea, de care am fost întotdeauna îndrăgostit, a fost Lili, fata unor vecini puturoși, rufoși și bețivi. Mama încercase de multe ori s-o ajute pe mama lui Lili să iasă din mizeria în care se complăcea, dar degeaba. în fiecare zi când venea bărbatul ei de la muncă, se puneau pe băut și beau cot la cot până nu mai știau de ei, se certau, se băteau, iar Lili și fratele ei se culcau de cele mai multe ori cu burta goală, dacă nu apuca mama lor să le dea ceva de mâncare în ziua respectivă.
într-o zi, beți fiind, au adormit cu ușița de la sobă deschisă, din sobă au sărit cărbuni încinși în casă și, până să mai poată face cineva ceva, părinții lui Lili au murit mistuiți de flăcări, iar casa s-a făcut scrum. Nimeni nu s-a înghesuit să aibă grijă de Lili și, cu atât mai puțin, de fratele ei, care era o pacoste încă de mic, moștenise tot ce era mai rău de la părinți. Mamei i s-a făcut milă de ei și i-a zis tatei că, unde mănâncă patru guri la masă, mai e loc de încă două.
Culmea este că, atâta vreme cât au stat la noi, Iliuță, fratele lui Lili, nu s-a ținut de prostii. Adevărul este că o iubeau amândoi pe mama, chiar mai mult decât și-au iubit vreodată părinții, și n-au vrut s-o necăjească. Iliuță începuse de multă vreme să se țină de furtișaguri și de tot felul de afaceri necurate, dar, cât a fost sub acoperișul nostru, a stat potolit.
Când părinții noștri s-au hotărât să plece la muncă în străinătate, Iliuță i-a rugat să-l ia și pe el. Mama nu concepea în ruptul capului să ne lase singuri acasă, așa că am pornit în necunoscut cu toții. Tata avea niște promisiuni și, de îndată ce am ajuns în Italia, s-a angajat pe un șantier, unde lucra zi-lumină. Am fost găzduiți la de cămin muncitoresc, într-un apartament cu două camere – într-una stăteam noi, iar în cealaltă, Lili cu fratele ei. Iliuță a intrat în pâine la scurt timp după ce am ajuns acolo. și-a făcut loc printre alți români obișnuiți să câștige banii fără prea multă muncă și, ca să nu o supere pe mama, el și Lili s-au mutat după scurt timp de la noi. A rămas să ne dea de veste unde sunt și ce fac, dar luni de zile n-am știut nimic despre ei.
Când era mică, Lili arăta ca un îngeraș. Era blondă, avea părul cârlionțat și niște ochi mari, albaștri. După ce a crescut, s-a făcut o femeie superbă, ar fi putut concura cu orice fotomodel, iar fratele ei s-a gândit să profite de asta. Norocul a făcut ca pe Lili s-o vadă, într-o zi, pe stradă, întâmplător, un regizor de clipuri publicitare și acesta i-a propus să lucreze pentru el. Iliuță a bătut palma și nu s-a sfiit să-i spună tipului, că, pentru un ban în plus, Lili îi poate oferi și alte servicii. Am văzut-o pe Lili pe niște afișe prin oraș și chiar și la televizor, într-un clip publicitar pentru o spumă de baie, iar apoi am auzit că se aranjaseră bine, aveau mașină și că le mergea minunat amândurora. Din păcate, se pare că Lili, „convinsă” de Iliuță, se ocupa și cu servicii de escortă, și nu numai.
— Las-o, mamă, nu te mai gândi la ea, nu e de nasul tău! mi-a spus mama. Părinții ei sunt de vină că a ajuns așa, noi am ajutat-o cât am putut, dar de acum trebuie să se descurce singură.
știam că mama avea dreptate, dar inima mea tânjea după Lili și a continuat să tânjească ani de zile. La un moment dat, Lili și fratele ei au plecat din Italia. Gurile rele ziceau că au ajuns undeva în America și că Iliuță o vinde pe bani grei. Eu și sora mea ne-am văzut de școală, eram cei mai buni din clasă tot timpul, iar după terminarea liceului, un profesor de matematică, impresionat de performanțele mele, mi-a propus o bursă de studii în America, pe care se zbătuse s-o obțină pentru mine. Aș fi fost un prost să refuz o asemenea șansă. Mi-era greu la gândul că voi fi singur acolo, dar trebuia să iau odată și odată viața în piept de unul singur. Spre bucuria mea, profesorul m-a însoțit până acolo, trebuia să rezolve niște acte legate de bursă, așa că aveam spatele asigurat. Când totul a fost gata, m-a instalat în campusul universitar, am făcut cunoștință cu colegul meu de cameră, care era polonez, mi-am luat la revedere de la profesor și m-am aruncat de unul singur în vâltoarea vieții.
Unii dintre băieți erau din familii bune, nu duceau lipsă de bani, dar nu erau niște aroganți, cu nasul pe sus, erau băieți de treabă, care împărțeau tot ce aveau cu noi, cu mine și cu Ukas. Am continuat să am rezultate bune la învățătură, nu mi-am făcut profesorul de rușine, profesorii americani m-au cooptat în tot felul de programe și mi-au propus să rămân acolo, după ce-mi termin studiile, pentru un masterat. Eram unul dintre cei mai buni din anul meu și, cu toate astea, n-am simțit invidie și ură din partea lor. Ba chiar dimpotrivă, după ce m-am clasat pe primul loc la o confruntare între mai multe universități, băieții au ținut morțiș să mă sărbătorească și mi-au propus să petrecem un weekend la Las Vegas. Auzisem multe despre acest loc al pierzaniei, îmi inspira teamă într-un fel, dar mă și incita în egală măsură.
Am început cu jocurile mecanice și am câștigat. Norocul începătorului, mi-am zis. Băieții m-au sfătuit să trec direct la masa de pocker, acolo aveam cele mai mari șanse de câștig. Ne cazaserăm la unul dintre hotelurile mai accesibile, iar băieții au riscat tot, mi-au dat să joc toți banii pe care îi aveau. Dar curajul lor nebunesc le-a fost răsplătit, am câștigat 8.000 de dolari și probabil aș mai fi putut câștiga, dar nu era bine să le atragem prea mult atenția celor de la cazinou asupra noastră. Am trăit regește în weekendul acela la Las Vegas și ne-am propus să mai revenim.
în seara de dinaintea plecării, stăteam cu băieții la o masă, ca să ne luăm adio, pentru o vreme, de la atmosfera de acolo. Deodată, am auzit scandal, strigăte, de la o masă de joc, apoi i-am văzut pe cei de la pază luând pe sus o tânără care părea ori beată, ori drogată. Striga în gura mare că are bani și are dreptul să joace unde vrea. Băieții au luat-o pe sus si se pregăteau s-o scoată din cazinou. întâmplător au trecut pe lângă masa noastră și, când m-am uitat mai atent la fată, figura ei mi s-a părut foarte cunoscută, iar apoi mi-am dat seama că era Lili! M-am dus la băieții de la pază și le-am spus că o cunosc și că mă ocup eu de ea. Am luat-o în brațe și am dus-o în camera mea de hotel. Am așezat-o pe pat și nu s-a mai mișcat până dimineață. A dormit buștean. Am ațipit și eu, iar când m-am trezit, am crezut că plecase, fără ca măcar să schimb câteva cuvinte cu ea. Am văzut-o însă ieșind din baie și mi-a venit inima la loc.
— îmi cer scuze, cred că te-am pus într-o situație cam jenantă aseară. Eram supărată, așa că am băut mai multe pahare de șampanie decât puteam duce și m-am îmbătat. în meseria mea dai peste tot felul de oameni și, oricât de multe ciudățenii ai întâlni, tot nu încetezi să te miri cât pe porci pot fi bărbații. Iartă-mă, nu era o aluzie. Tu ești cavalerul meu, salvatorul meu. Apropo, nu cumva ne cunoaștem? Figura ta mi-e foarte familiară, dar nu-mi amintesc de unde.
— Lilișor, chiar m-ai uitat?
— Lilișor? Nimeni nu-mi mai spune așa de ani de zile. Dumnezeule, doar nu ești tu, Petru? Nu pot să cred!
— Ba chiar eu sunt!
M-a strâns în brațe cu disperare și parcă n-ar fi vrut să-mi mai dea drumul.
— Mă simt îngrozitor. Cred că ți-ai dat seama cu ce mă ocup. Cum n-avea altceva mai bun de vânzare, Iliuță s-a gândit să mă vândă pe mine… oricui dă mai mult. Dar nu mă plâng, să știi. 0 duc bine, mult mai bine decât mă așteptam când am ajuns aici. Am clienți plini de bani, generoși. Eu și Iliuță locuim într-un apartament elegant, dar numai eu muncesc, firește. El face rost de clienți, iar eu fac rost de bani. Tu ce Dumnezeu cauți aici? Pe oricine m-aș fi așteptat să întâlnesc aici, numai pe tine nu. Mă așteptam să fi ajuns un savant de renume mondial până acum, să-ți văd chipul pe coperta unei reviste de specialitate, să fiu mândră de tine. Tu ești cel mai frumos lucru din copilăria mea. Ai fost și ai rămas cel mai bun prieten al meu. Acum, gata cu vorbăria, trebuie să mă duc la treabă! Am deja niște întâlniri aranjate. Cât rămâi aici?
— în seara asta plecăm.
Nu prea știam ce să-i spun. Mi-era greu să știu că-și câștiga existența vânzându-și trupul. Aș fi făcut orice pentru ea ca s-o scap de acolo, așadar am abordat-o direct:
— Lilișor, nu vrei să te măriți cu mine?
A început să plângă.
— îți mulțumesc mult fie și numai pentru că te-ai gândit la asta și ai fi în stare s-o faci. Niciun bărbat respectabil nu se însoară cu o fată ca mine. Nu vreau să-ți distrug viața tocmai ție. Te iubesc prea mult. Dacă vrei, pot să stau cu tine o vreme, am strâns ceva bani și i-am dat și partea lui Iliuță. îmi pot lua o scurtă vacanță. Dar atât, nu-ți pot promite mai mult. Ai să înțelegi că am dreptate, chiar dacă acum ți se pare că încă mă iubești. De fapt, ți-e milă de mine, crede-mă, știu bine ce spun.
A venit cu mine și a stat la mine aproape două săptămâni. Pe Ukas l-am gonit din cameră la un alt coleg, iar eu și Lili ne-am iubit ca niște flămânzi zi și noapte. într-o dimineață, n-am mai găsit-o, îmi lăsase un bilet: „Dacă mă iubești cu adevărat, nu mă mai căuta niciodată. Aș minți dacă aș spune că nu-mi place viața pe care o duc. Mai târziu, cine poate ști ce va mai fi? îți doresc să fii iubit cel puțin la fel de mult cum te-am iubit eu.”.
I-am simțit lipsa cumplit, săptămâni întregi nu m-am putut concentra, am luat note tot mai proaste, eram pe punctul de a-mi pierde bursa. Atunci a venit să mă vadă Maria, sora mea. Cred că o chemase Ukas. Maria nu mi-a spus nimic, nu mi-a făcut reproșuri, nu m-a presat să-i fac destăinuiri, am stat de vorbă despre câte-n lună și în stele și, până la urmă, i-am povestit și despre Lili. în timp ce-i povesteam, mi-am dat seama că Lili avea dreptate, dragostea noastră, chiar dacă rezistase atâția ani, nu putea duce la nimic, nu puteam avea parte de un happy end. Trăiam în lumi prea diferite și, mai mult decât atât, lui Lili îi plăcea viața pe care o ducea, iar eu n-aș fi putut suporta ca femeia pe care o iubesc… să-și vândă trupul.
De uitat, n-am uitat-o niciodată pe Lili. N-am mai văzut-o de atunci, oricât de mult am încercat. Nimeni n-a vrut să-mi spună nimic despre ea și m-am gândit că probabil ei i se datora acest lucru.
După ce am terminat Universitatea, am rămas să pregătesc un masterat, și pe urmă doctoratul. într-o zi, pe când mă plimbam cu bicicleta prin parc, am cunoscut-o pe Dalia, care-și făcea alergarea de dimineață și mi-a ieșit în față pe neașteptate de după un colț. Eu m-am lovit mai tare decât ea încercând s-o evit. A chemat o ambulanță și m-a dus la spitalul unde este medic. După două luni deja ne mutaserăm împreună, în apartamentul ei, și, după alte două luni, ne-am unit destinele. Ukas mi-a fost cavaler la nuntă, iar Maria, domnișoară de onoare, iar la câteva luni după nunta noastră, s-au căsătorit și ei. Maria a fost mai grăbită în privința copiilor și, după numai nouă luni, i-a făcut lui Ukas gemeni. Dalia era în perioada de rezidențiat, avea multe examene și m-a rugat să nu ne grăbim cu copiii, pentru că-și iubește mult meseria.
Eu eram prins cu doctoratul și petreceam zile întregi prin biblioteci sau în fața calculatorului. într-o zi, coboram scările bibliotecii, amețit de cât citisem și conspectasem, și era cât pe ce să trântesc la pământ o femeie, care a trecut pe lângă mine. Când am vrut să-mi cer scuze, am văzut că era Lili și am observat că era însărcinată.
— Ce mult mă bucur că te văd, Lili! Te-am căutat peste tot. Nimeni n-a vrut să-mi spună nimic despre tine.
— Așa a fost cel mai bine pentru amândoi. Acum sunt într-o situație foarte dificilă și aș avea nevoie de ajutorul tău. O să aduc pe lume un copil, dar eu nu-mi pot permite să-l păstrez. Ai vrea să-l crești tu pentru mine? știu că ceea ce-ți cer e absurd, dar n-aș vrea să ajungă pe mâna unor străini, care să nu-l iubească. Tu ai fi un tată foarte bun, știu asta.
Lili mă punea într-adevăr într-o situație imposibilă. Ce să-i spun Daliei? Că aș vrea să creștem copilul femeii care a fost prima mea iubire? Ce femeie s-ar bucura sau ar accepta să facă asta? Mi-am călcat pe suflet și i-am spus Daliei tot adevărul. O vreme n-a spus nimic, doar a plâns, în tăcere. Mi-am imaginat că am jignit-o îngrozi-tor și că, poate, ăsta este sfârșitul căsniciei noastre. Dar n-a fost deloc așa. Dalia mi-a mărturisit că nu poate face copii, dar că n-a avut curajul să mi-o spună și regretă enorm că mi-a ascuns adevărul. Așa a devenit micul Cristian singura noastră șansă de fi părinți… Chiar dacă Delia știa că, astfel, o parte din Lili va fi veșnic lângă mine.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.