Giulia Anghelescu, la „Fericiți, nu perfecți”, despre vină, presiune și asumare: „Nu sunt o mamă perfectă și nu vreau să fiu”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Giulia Anghelescu a vorbit, într-un interviu exclusiv la emisiunea „Fericiți, nu perfecți”, cu Irina Gologan, despre noul tip de parenting, creșterea sănătoasă a copiilor și presiunea pe care o resimt părinții.
„Nu sunt de acord în totalitate cu parentingul nou”
Giulia a vorbit despre diferențele dintre noile metode de parenting și cele vechi, cu care a crescut generația ei:
„Trebuie să păstrăm un echilibru între parentingul cu care am crescut și cel nou. Nu cred că suntem capabili să îl accesăm în totalitate pe cel nou, nu avem cum, avem un altfel de bagaj în spate și atunci pentru cei care au avut o copilărie fericită, un mediu familial OK atunci când erau mici, lor o să le fie mai ușor. Nu vin cu un bagaj greu de dus în spate, ci cu lucruri pe care le-au învățat și o bază foarte bună.
Deși îmi doresc să fiu cea mai bună prietenă a copiilor mei, știu că nu este sănătos pentru ei să fiu asta. Sunt prietena lor, sprijinul lor necondiționat, dar cred că au nevoie de reguli pe care trebuie să le respecte, să aibă încredere în forțele proprii, să cadă atunci când e de căzut ca să știe cum trebuie să se ridice. Nu pot să spun că sunt în totalitate de acord cu parentingul nou, pentru că viața nu e așa. Dacă noi îi ținem în brațe și îi ferim de toate relele, vor ajunge ca adulți într-o societate care nu îi va menaja deloc”.
Pedepsele nu prea funcționează
Giulia a discutat și despre pedepse și cât de eficiente sunt acestea în creșterea copiilor ei.
„Cât despre pedepse, mi-am dat seama cu timpul că nu prea funcționează. Nici măcar asta cu telefonul, în care le-am tăiat timpul la final de săptămână, nu i-a interesat. Și am zis că trebuie să găsim o altă soluție. Sunt de părere că, atunci când îți vin toți nervii, ca părinte, trebuie să-ți găsești puterea să te calmezi și răbdarea să explici de sute de ori până se înțelege de cealaltă parte a mesei.
Încerc tot timpul să nu încep cu nu e bine că ai făcut..., să nu încep cu o negație. Încerc să le zic de ce ar fi fost bine să facă altfel sau de ce au procedat greșit la momentul respectiv. Țip la pisică, asta da, o să mă auziți dacă treceți prin fața casei noastre (râde). Dar e destul de multă armonie la noi”.
