Gustul Maltei: o poveste în șapte feluri și-un desert

Ħobż biż-żejt – pâinea care-ți spune „bine-ai venit”

Încearc-o nu într-un restaurant, ci la umbra unei bărci albastre, în portul Marsaxlokk. O feliuță de pâine țărănească, frecată cu roșii zemoase, unsă cu pastă de kunserva și stropită cu ulei de măsline. Deasupra – ton, capere, măsline. Simplu. Intens. Ca o mângâiere pe cerul gurii. Și, fără să-ți dai seama, ești acasă într-o țară care nu e a ta.

Pastizzi – foietajul cu suflet

Dimineața, pe străzile din Valletta, pastizzeriile te trezesc înaintea cafelei. Miros de aluat proaspăt și abur care iese în valuri dintr-un cuptor vechi, cu ani plin de gust. Pastizzi cu ricotta sau mazăre, crocanți și grași, perfecți cu o bere rece sau cu un ceai cald. Nimeni nu-i mănâncă singur. Se rup, se împart. Îți murdăresc degetele și-ți apropie oamenii.

Stuffat tal-Fenek – iepurele care-a supraviețuit istoriei

Pe vremuri, iezuiții interziseseră maltezilor să vâneze iepuri – animalul devenise un lux. Așa că, în taină, oamenii găteau iepure în vin, cu roșii și dafin, în semn de rezistență. Astăzi, tocănița de iepure e mâncarea națională a Maltei. Dar n-a pierdut nimic din solemnitate. Are un gust adânc, greu, cu miros de sărbătoare și foc de lemne. Și e una din puținele mâncăruri care te face să taci când o mănânci.

Ftira – pâinea care știe să spună povești

Nu e doar pâine. E patrimoniu UNESCO. Are formă de cerc, e tăiată, umplută, câteodată coaptă cu cartofi, ceapă, ton, ou și capere. În Gozo, poți încerca o ftira deschisă, cu margini aurii, aburindă într-un cuptor mic de piatră. Nu se servește pe farfurie, ci pe hârtie. Se rupe cu mâna, se mănâncă pe o bancă, în fața mării. E genul de masă care nu-ți umple doar pofta, ci și memoria.

Bigilla și galletti – gustări care se cer cu un pahar

Seara, în curțile malteze, bigilla – pasta groasă din fasole bălțată – se întinde pe biscuiți sărați și se servește cu râsete. Galletti nu se numără niciodată. Vin în grămăjoare mici, printre pahare de vin alb, discuții despre fotbal și muzică de fundal. Nu sunt vedete, dar nicio masă nu începe fără ele. Sunt fundalul pe care se pictează restul.

Imqaret – desertul cu parfum de Levant

În piațetele din Mdina, printre ziduri vechi și pisici leneșe, poți găsi câte un stand cu prăjituri. Imqaret – pătrățele prăjite, umplute cu curmale și scorțișoară. Gustul e aproape arab, textura amintește de copilărie, iar mirosul… oh, mirosul te trage de mână și te face să închizi ochii. N-ai cum să le mănânci în grabă. Sunt desertul pe care-l savurezi între doi pași și-un „ce bine e aici!”.

Aljotta și Kapunata – marea și pământul în echilibru

Aljotta e supa de pește pe care o găsești în porturi, acolo unde pescarii își repară plasele și ziua se termină cu un vin roșu. Cu usturoi, roșii și ierburi, te încălzește de la interior. Kapunata, pe de altă parte, e Malta vegetală: o ratatouille mediteraneană, cu vinete, ardei, ceapă și roșii. O mănânci rece, pe pâine, într-o după-amiază leneșă.

Finalul de poveste: gustul ca busolă

În Malta, mâncarea nu e un detaliu al vacanței, ci firul roșu al întregii povești. Fiecare gust îți spune ceva: despre cine sunt maltezii, cum iubesc, cum se adună în jurul mesei. E o insulă unde felurile simple ascund rădăcini adânci și fiecare masă e o punte între lume veche și oameni noi.

Așa că, dacă ajungi în Malta, uită pentru o clipă ghidul turistic. Caută o ftira, o porție de fenek sau o cutie caldă de pastizzi. Și lasă gustul să-ți arate drumul.

Foto: VisitMalta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE