Ofițerul care mă fila s-a îndrăgostit de mine

Traian nu a jucat corect. S-a prefă-cut luni de zile că nu este nimic altceva decât un tată grijuliu, când în realitate era ditamai colonelul de poliție, aflat într-o misiune secretă de supraveghere. Acoperirea sa nu m-ar fi deranjat prea tare dacă nu aș fi aflat că persoana filată eram chiar eu…

Sunt Melania Donose, din București, sunt necăsătorită, am 30 de ani și o fetiță de 6 ani. Vreau să vă povestesc în cele ce urmează întâmplările prin care am trecut în ultima perioadă și care m-au marcat și m-au schimbat destul de mult. Eu, care eram o femeie deschisă și sociabilă, am ajuns, după experiența trăită în compania lui Traian, mult mai reținută și mai circumspectă, atentă la persoanele cu care intru în contact…

La început, a fost frumos. Atât de frumos, încât mă întrebam dacă e posibil să fie adevărat. După cum avea să îmi demonstreze trecerea timpului, nu era adevărat; era doar o minciună pusă la cale de Traian și de echipa sa operativă. 0 minciună ale cărei victime am fost eu și fiica mea, Daria, iar în ultimă instanță, chiar Traian. într-adevăr, justiția divină a făcut ca, în cele din urmă, întreaga tărășenie să se întoarcă împotriva celui care a pus-o la cale și care, până să îi acord iertarea mea, a ajuns să sufere mai mult decât mine.

Recomandări

Călin Georgescu, retorică pe placul lui Vladimir Putin: „România nu are obligații față de NATO”

L-am cunoscut pe Traian în urmă cu circa un an, în parcul Titan, la unul dintre locurile de joacă unde mergeam cu Daria aproape zilnic când era vreme frumoasă. Stătea pe o bancă și o supraveghea pe fiica sa, despre care ulterior aveam să aflu că se numește Carina și avea tot 5 ani, ca fiica mea. Nu citea ziarul, nu bea bere la doză și nu butona telefonul mobil, așa cum fac alți părinți care își însoțesc copiii în parc. Mi-a plăcut acest lucru, găsind în ele dovada că respectivul era o persoană integră și un părinte responsabil.

Pe lângă profilul moral frumos trădat de comportamentul față de copil, mi-a mai plăcut ceva la acel bărbat: mi-a plăcut modul în care arăta. Avea un chip prelung, cu ochi negri ca abanosul, sprâncene stufoase și păr pieptănat pe spate, iar când vorbea, făcea gropițe expresive în obraji, precum Sergiu Nicolaescu în tinerețe. Cum îmbrăcămintea îi era perfect aranjată, iar alura îi era bine conturată, de sportiv, concluzia trasă în legătură cu tatăl Carinei a fost că era un bărbat bine și un om respectabil. „Ferice de soția lui!”, mi-am spus în gând. După care am aruncat o privire la mâna sa și am constatat ceva ce m-a încântat și mai mult: nu purta verighetă! Nu era căsătorit, deci, la o adică, aveam o șansă…

Recomandări

Klaus Iohannis a aprobat declasificarea informațiilor prezentate de SRI, SIE și MAI, în ședința CSAT: Campania lui Călin Georgescu a fost finanțată de un „donator”

Pentru a nu vă face o părere greșită despre mine, găsesc că ar fi indicat să vă ofer câteva amănunte cu privire la situația mea de atunci. Ei bine, de patru ani eram divorțată și o creșteam singură pe Daria, în această perioadă în viața mea nefiind loc pentru nimeni altcineva. Practic, eu nu mai aveam o viață a mea, nu mă interesa nimic altceva decât fiica mea, voiam ca ea să fie bine și să nu îi lipsească nimic. Fostul meu soț și tatăl Dariei, Adam, un om cu două fețe, se afla la închisoare, unde de altfel se află și în prezent și unde urmează să mai stea ani buni, fiind condamnat pentru o serie întreagă de infracțiuni de factură economică.

Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat, cum de a ajuns Adam acolo și cum am putut fi atât de oarbă încât să mă căsătoresc cu un escroc și un criminal. Ei bine, nu vă grăbiți să mă judecați înainte de a afla cum au stat lucrurile în realitate! Pentru că Adam n-a fost așa întotdeauna. Când l-am cunoscut, părea un om de treabă, atent și iubitor. Nimic nu anunța turnura nefastă pe care a luat-o existența lui și căderea totală care a urmat. Lucra la minister, într-un post foarte important, fiind mâna dreaptă a unuia dintre mahării de prim rang ale căror nume sunt vehiculate zilnic prin presa scrisă și pe la posturile de televiziune. Din păcate, Adam nu avea stofă de infractor, dovadă modul jalnic în care a eșuat.

Recomandări

Marcel Ciolacu: „O voi sprijini pe Elena Lasconi în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale”

Dar iată că, făcând paranteza aceasta, am uitat unde rămăsesem. Continui acum povestea mea, iar la Adam am să revin atunci când va fi cazul. Mă aflam, vasăzică, în parc, cu Daria, care se juca în nisip cu Carina. Cele două fete se înțelegeau foarte bine și păreau foarte fericite una în compania celeilalte. îmi convenea acest lucru, căci îmi conferea un pretext cât se putea de rezonabil pentru a intra în vorbă cu bărbatul care îmi atrăsese atenția și care, nu pot să nu recunosc, îmi plăcea. Nu a fost, însă, nevoie să o fac, căci mi-a luat-o el înainte.

Stăteam pe o bancă alăturată de a sa. La un moment dat, el s-a ridicat și s-a dus până la Carina, spunându-i ceva. La întoarcere, în loc să se așeze pe banca pe care stătuse, a venit și s-a așezat lângă mine.

— Permiteți? m-a întrebat politicos, cu un glas sobru și în același timp cald, de om serios, dar totodată blând, care suna plăcut auzului.

— Vă rog, i-am răspuns oarecum emoționată, trăgându-mă mai înspre margine, pentru a-i face loc.

— S-au împrietenit foarte repede fetele. Sunt aproape ca două surori, a continuat după ce s-a așezat.

— Da, parcă se cunosc de când lumea, i-am întărit eu spusele. După care am îndreptat discuția în direcția care mă interesa: Mă mir că nu s-au întâlnit până acum…

— Asta fiindcă abia de curând ne-am mutat în cartier, mi-a replicat bărbatul, zâmbindu-mi șarmant. De acum, însă, se vor putea întâlni în fiecare zi. După care mi-a întins mâna: Eu sunt Traian.

— încântată! i-am răspuns, întinzându-i la rândul meu mâna. Melania.

Nu mințeam absolut deloc, chiar eram foarte încântată de compania sa. Pentru că îmi plăcea totul la el. Practic, nu vedeam ce cusur i-aș putea găsi, căci se prezenta și se comporta ireproșabil. Eram atrasă de el, și mă surprindeam pe mine însămi con-statând asta. Nu mi se întâmplase așa ceva după despărțirea de Adam și, la cât de traumatizată am fost de modul urât în care se terminase relația mea cu el, nici nu credeam că voi mai fi vreodată atrasă de un bărbat. Dar iată că mi se întâmpla. Ce puteam face? Nimic altceva decât să mă las pradă sentimentului, să trăiesc clipa. Ceea am și făcut…

Din păcate, nu peste mult timp aveam să fiu din nou prinsă în furcile caudine ale durerii, însă până atunci am avut parte de clipe minunate petrecute în compania lui Traian. Fetițele noastre s-au împrietenit rapid și au ajuns să fie nedespărțite, iar eu și Traian (care, din câte aveam să aflu, era văduv, soția sa sucombând în urma unui cancer pulmonar), am fost mai tot timpul împreună în lunile următoare. Nu e de mirare, așadar, că ne-am apropiat unul de altul, devenind prieteni, confidenți și, în cele din urmă, iubiți.

Eram nespus de fericită! Mi se părea că trăiesc un vis prea frumos ca să fie adevărat și tot așteptam momentul în care mă voi trezi din el. Din păcate, trezirea a fost una bruscă, mult mai bruscă decât m-aș fi așteptat, și mi-a demonstrat că ceea ce visam nu era deloc un vis frumos, ci un veritabil coșmar. Să vedeți prin ce am putut să trec!

Devenise ceva obișnuit ca iubitul meu și fiica sa să rămână peste noapte la mine, așa cum uneori se întâmpla să înnoptăm eu și Daria la el. în noaptea cu pricina, fetele adormiseră de mult în camera Dariei, iar noi ne hârjoniserăm în dormitor. Mă aflam în pat, epuizată după un amor furibund cu Traian, care coborâse în bucătărie – aflată la parter – să își pre-pare un fresh de portocale. Mă întrebase dacă doresc și eu unul, dar refuza-sem. Totuși, după ce m-am gândit mai bine, am realizat că un fresh m-ar răcori. Așa că am coborât după el în bucătărie. Când colo, l-am găsit în living, butonând de zor la computerul meu, pe care îl aveam încă de pe vremea mariajului cu Adam. Vă dați seama că am rămas stupefiată, întrebându-mă ce anume căuta.

— Ce să fac? Am intrat pe un site pornografic, pentru a mai învăța niște figuri erotice noi, mi-a răspuns Traian într-un mod nonșalant și comic, făcându-mi cu ochiul. Am de gând să le pun mâine în practică, sper să îți placă…

Explicația lui mi s-a părut cusută cu ață albă, Traian neavând ce să mai învețe din filme pentru adulți, căci era bine dotat de la natură și foarte priceput în arta sexului. N-am avut, însă, încotro și am înghițit-o. Nici prin gând nu-mi trecea să mă îndoiesc de vorbele unui om atât de franc și prob ca Traian. Dar, după ce figura cu cotrobăitul în computerul meu s-a repetat de alte două ori, pretextele fiind la fel de puerile și rizibile, am început să mă îndoiesc, cu atât mai mult cu cât începuse să mă iscodească în legătură cu fotul meu soț. Așa că l-am rugat pe fratele meu, Dan, un tip săritor și plin de relații pe deasupra, să îl urmărească pe Traian și să afle tot ce poate despre el. Rezultatul primit de la Dan m-a dărâmat, efectiv: Traian nu era nicidecum inginer proiectant, așa cum îmi spusese, ci era colonel de poliție. și nu unul oarecare, ci unul din echipa operativă care lucrase la câteva dintre dosarele în care fuseseră urmăriți penal fostul meu soț și șeful său de la minister. Abia după ce am pus piesele cap la cap am reușit să completez puzzle-ul și să realizez cum stau lucrurile. Vasăzică, întâlnirea noastră din parc nu fusese nicidecum întâmplătoare, ci făcea parte dintr-un plan bine pus la punct. Am rămas consternată. Apoi, după ce mi-am revenit, l-am chemat la mine acasă și am mers la sigur, spunându-i tot ce aflasem. Luat prin surprindere, n-a avut ce să facă decât să recunoască.

— îmi pare rău, Melania, dar n-am vrut să afli așa. Speram să fie altfel, să te pot face să înțelegi la un moment dat, mi-a spus el cu capul plecat. Eu doar am îndeplinit un ordin de serviciu… N-am avut încotro.

— Ce să înțeleg, nemernicule? Că m-ai folosit cum ai vrut pentru a-ți atinge scopurile murdare? am răbufnit eu, cuprinsă de o silă profundă. Dispari din fața mea și din viața mea imediat!

și chiar asta a făcut. Nu înainte de a-mi explica totul. Astfel, conform spuselor sale, cercetările conduseseră la concluzia că Adam ar fi avut niște conturi secrete în bănci din străinătate, conturi în care ascunsese banii obținuți în urma afacerilor murdare pe care le derulase în cârdășie cu șeful lui. Anchetatorii scotociseră peste tot, dar nu reușiseră să găsească nimic palpabil. și atunci se gândiseră să-l infiltreze pe colonelul Traian în anturajul meu, pentru a încerca să afle de la mine ceea ce nu putuseră scoate de la el. Diabolic plan!

M-am despărțit de el cu inima frântă, spunându-mi că nu vreau să mai aud de numele lui în viața mea. Dar asta nu a fost nimic. Căci, pe lângă mine, mai suferea cineva, și anume Daria, care nu înțelegea de ce nu se mai putea întâlni cu prietena sa cea mai bună. Schimbasem programul și locurile de joacă ale fiicei mele, încercând să uit traumatizanta experiență prin care trecusem. și chiar am reușit. Până într-o zi, în care m-am pomenit cu Traian și cu fiica sa la ușă.

— Melania, ascultă-mă cu atenție, te rog! mi-a zis după ce fetițele, nespus de bucuroase de revedere, s-au retras în camera Dariei, să se joace cu păpușile. și la sfârșit procedezi cum crezi de cuviință. Da?

— Bine, Traian, te ascult, i-am replicat cu calm, abținându-mă să fac o scenă de dragul fetelor, deși în sinea mea fierbeam. Dar nu cred că ai putea să îmi spui ceva care să-mi schimbe părerea despre tine.

— Ba da, Melania, există! Vrei să fii soția mea? m-a întrebat el atunci, lăsându-mă cu gura deschisă.

— Cuuum? Să fiu soția ta? am bâiguit eu, buimacă. De ce? Să îți bați în continuare joc de mine?

— Nu, fiindcă te iubesc și știu că și tu mă iubești! E drept, scopul meu vizavi de tine a fost la început unul strict profesional, însă sentimentele izvorâte pe parcurs au fost adevărate. Chiar te iubesc din suflet. Mă crezi?

Se citea pe chipul lui că este sincer, așa că l-am crezut. și… bine am făcut. Traian se poartă ireproșabil cu mine și mă face fericită în fiecare zi, iar fetițele noastre vor fi în curând surori. Cât despre presupusele conturi ale lui Adam, nimeni nu a descoperit nimic. Tot ce știu este că fostul meu soț continuă să îmi trimită, din pușcărie, sume mult mai mari decât pensia alimentară stabilită…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News