Semnificația firelor alb și roșu de la mărțișor

Ce reprezintă mărțișorul

Din perspectivă astronomică, primăvara își face debutul în Emisfera Nordică în jurul datei de 20 martie. Cu toate acestea, pentru români, adevăratul prag al noului anotimp este 1 martie, ziua pe care o așteptăm cu toții cu nerăbdare după lunile aspre de iarnă. În această zi, bărbații le dăruiesc femeilor mărțișoare, mici obiecte de podoabă de diferite forme, de la inimioare simbolice și trifoi cu patru foi, până la broșe încrustate cu diamante sau pietre prețioase. 

Acestea sunt prinse de un șnur format din două fire împletite, unul alb și altul roșu, și sunt purtate la piept ca expresie a bucuriei și a recunoștinței pentru revenirea naturii la viață. Denumirea „mărțișor” își are originea în vechiul cuvânt „marț”, forma arhaică a lunii martie, la care s-a adăugat sufixul diminutival „-ișor”. În tradiția populară, Mărțișor mai este cunoscut și sub numele de „mărțiguș”.

Se crede că persoana care îl poartă va fi ocrotită împotriva necazurilor, va avea noroc și bunăstare tot anul. De multe ori, mărțișorul este însoțit de flori timpurii, cum ar fi ghiocelul, considerat simbol al primăverii. Tradiția Mărțișorului a fost recunoscută și face parte din lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, conform Romaniatourism.com.

Unde și cum este purtat mărțișorul

În unele zone ale țării, mărțișorul este purtat pe întreaga durată a lunii martie, iar apoi este legat de crengile unui pom înflorit. Tradiția spune că dorințele rostite în acel moment se vor împlini numaidecât. La început de aprilie, pomii împodobiți cu șnururi alb-roșii pot fi observați în multe sate.

În alte regiuni, ca Dobrogea și Muntenia, perioada de purtare a mărțișorului este, conform tradiției, mai scurtă, între 1 și 9 martie, zile asociate cu mitul Babei Dochia, unul dintre cele mai cunoscute personaje mitologice, cea care își leapădă rând pe rând cele nouă cojoace.

În Moldova, obiceiul capătă o notă aparte, deoarece, la începutul lunii martie, femeile sunt cele care le oferă în dar mărțișoare bărbaților. Pe 9 martie, aceștia întorc gestul. La începutul lunii aprilie, în multe sate pot fi văzuți pomi plini de mărțișoare.

Istoria mărțișorului, pe scurt

O serie de cercetări arheologice realizate la Schela Cladovei, în județul Mehedinți, au scos la iveală pietricele de râu colorate în alb și roșu, înșirate pe fir, care datau de aproximativ opt milenii. Aceste descoperiri sunt considerate de unii specialiști drept posibile precursoare ale mărțișorului actual.

Cea dintâi mențiune scrisă despre această tradiție apare în volumul „Mărțișorul la români”, publicat în 1830 de cărturarul Iordache Golescu. La rândul său, folcloristul Simion Florea Marian notează în „Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea și Bucovina copiii purtau la mână sau la gât fire alb-roșii de care era agățată o monedă din aur sau din argint, aflăm de pe enciclopedia virtuală Wikipedia. Ulterior, aceasta era folosită pentru a cumpăra pâine, vin roșu și caș proaspăt, simboluri ale sănătății și vitalității.

Cel mai vechi mărțișor păstrat în România datează din 1879 și este modelat sub forma unei inimi din argint. Un alt exemplar, realizat în 1898, reprezintă o rândunică în zbor.

Originile daco-tracice ale mărțișorului

Originile mărțișorului nu sunt cunoscute cu exactitate. Deși circulă mai multe legende populare care vorbesc despre alte origini, se consideră că acest simbol al primăverii apare atât în tradiția românilor, cât și în cea a popoarelor învecinate, care l-au adoptat datorită frumuseţii tradiţiei.

De pildă, în mitologia modernă a bulgarilor, mărțișorul este cunoscut sub denumirea de Martenitsa, iar tradiția acestui simbol ar fi legată de întemeierea la Dunăre a primului lor hanat (n.n. – teritoriu condus de un han), în anul 681 d.Hr. Denumirea bulgărească provine de la „Baba Marta”, care era o fiinţă bătrână şi capricioasă asemănătoare Babei Dochia. Unii cercetători leagă existența acestui obicei în tradiția celor două popoare de fondul comun daco-tracic, anterior romanizării și slavizării.

Alte teorii îl plasează în perioada romană, atunci când Anul Nou era celebrat la 1 martie, odată cu sărbătoarea Matronalia dedicată zeului Marte, care nu era doar zeul războiului la romani, ci și protectorul fertilității și al naturii. Anul Nou avea să fie sărbătorit în prima zi a lunii martie până la începutul secolului al XVIII-lea, când a început să fie celebrat la 1 ianuarie.

Semnificația șnurului de Mărțișor

După sărbătoarea de Dragobete, pe 24 februarie, sau chiar înainte de această dată, vitrinele magazinelor de bijuterii, tarabele ambulante și alte locuri de vânzare încep să fie pline de mărțișoare, confecționate din metale prețioase sau comune, din lemn, sticlă și alte materiale. Totuși, un detaliu rămâne mereu neschimbat, și anume șnurul împletit din două fire, alb și roșu, cu care sunt împodobite talismanele.

O veche legendă spune că acest fir ar fi fost tors de însăși Baba Dochia în timp ce urca la munte cu oile și, asemenea Ursitoarelor care torc firul vieții la nașterea unui copil, Dochia ar fi tors firul anului, marcând astfel începutul primăverii calendaristice.

Inițial, șnurul mărțișorului era realizat dintr-un fir alb și unul negru, însă acesta a fost ulterior înlocuit cu un fir roșu.

În credința populară se spune că această culoare simbolizează iubirea și protecția împotriva relelor, în timp ce albul semnifică puritatea și energia. De asemenea, alte interpretări spun că roșul ar putea evoca vitalitatea feminină, iar albul – înțelepciunea masculină, astfel că împletitura celor două fire ar reflecta armonia și legătura inseparabilă dintre aceste două principii.

Legende ale Mărțișorului

Se spune că, în vremuri străvechi, mărțișorul era realizat din două fire de lână răsucite, care de obicei erau albe și negre sau albe și albastre, și era oferit cadou în prima zi a lunii martie. Tradiția mărțișorului reprezintă, de fapt, o parte a unui ritual prin care se marca reînnoirea timpului, primăvara fiind asociată cu moartea și renașterea simbolică a Babei Dochia.

Semnificația șnurului alb-roșu al Mărțișorului este ilustrată și de numeroase povești populare. Una dintre acestea vorbește despre cum Soarele ar fi coborât pe Pământ în chip de fată și ar fi fost răpită de un zmeu timp de trei anotimpuri, până iarna. Fără lumina sa, lumea devenise sumbră, păsările tăcuseră, iar copiii nu se mai jucau.

Determinat să readucă bucuria pe Pământ, un tânăr voinic a pornit într-o călătorie de un an până a descoperit palatul zmeului, pe care l-a provocat la luptă. După ce a învins creatura, tânărul a eliberat fata, iar aceasta s-a ridicat la cer, răspândind din nou lumină și căldură în întreaga lume. Deși primăvara revenise și oamenii se bucurau din nou, tânărul, epuizat de luptă, zăcea în zăpadă. Din rănile sale, sângele a curs pe omătul alb, iar în locurile unde zăpada s-a topit au înflorit primii ghiocei, notează imartisoare.ro.

Se spune că, de atunci, oamenii au început să împletească două fire – unul roșu și unul alb – simbol al curajului și sacrificiului tânărului, dar și al renașterii și speranței aduse de primăvară. O altă legendă spune că albul reprezintă iarna, iar roșul – primăvara, simbolizând întâlnirea dintre cele două anotimpuri.

Într-o legendă a mărţişorului originară din spațiul moldovenesc de dincolo de Prut, se pune că Primăvara ar fi încercat să salveze un ghiocel pe care îl văzuse răsărind de sub stratul de omăt, într-o tufă de porumbari. Iarna a chemat gerul și viscolul ca să distrugă acel ghiocel, iar acesta a înghețat. Primăvara a topit gheața și zăpada, dar s-a rănit la un deget în mărăcini, iar o picătură de sânge a căzut peste plăpânda floare, readucând-o la viață și marcând victoria asupra Iernii. Astfel, culorile șnurului de mărțișor fac trimitere la sângele roșu și la omătul alb.

Simbolismul culorilor șnurului de Mărțișor

Șnurul de Mărțișor nu este doar un simplu accesoriu de primăvară, ci un simbol încărcat de semnificații. Atât albul, cât și roșul poartă cu sine un mesaj ancestral transmis de generații, care reflectă valori esențiale precum viața, puritatea, sănătatea și protecția.

Roșul, aprins și vibrant, simbolizează viața, vitalitatea și energia, fiind culoarea sângelui, adică izvorul energiei vitale și al puterii de reproducere. Această culoare este asociată și cu dragostea, pasiunea și dorința de viață, dar și cu protecția împotriva relelor și a influențelor negative.

Din perspectivă tradițională, roșul era culoarea focului și a soarelui, surse de căldură și forță la început de martie. Pe de altă parte, albul simbolizează puritate, renaștere și echilibru, fiind asociat cu zăpada care se topește și cu lumina primăverii. De asemenea, albul reprezintă claritatea, sinceritatea și sănătatea, iar în tradițiile populare, este legat de simbolismul luminii și al începutului unui nou an agrar, atunci când natura reîncepe ciclul vieții, relatează CNR-Unesco.ro.

Împreună, cele două culori creează un simbol al echilibrului între rece și cald, noapte și zi, iarnă și vară, moarte și renaștere, adică între forțele opuse, dar complementare ale vieții.

Vezi şi mesaje de 1 martie pentru a transmite cele mai frumoase urări de Mărțișor!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE