De Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, dăm cuvântul Ștefaniei, o elevă de 15 ani din Bacău, membră a Boardului Copiilor Unicef. Ștefania povestește despre curajul de a-ți urma pasiunile și despre importanța sănătății mintale la o vârstă cu multe provocări – adolescența. În România, aproximativ 22.000 de copii și adolescenți trăiesc cu un diagnostic de boală mintală, iar mulți alții se confruntă cu diferite dificultăți de dezvoltare, emoționale sau cognitive, potrivit unei cercetări Unicef de anul trecut.
Aveam doar 13 ani când am realizat că e ok să-mi doresc altceva de la viață. Să vreau să-mi construiesc propria mea cale de a simți. De a conștientiza. De a trăi.
Eram obișnuită să-mi folosesc mintea ca un spațiu ascuns de toți cei care nu îmi agreau dorințele pe care încercam să le aduc la realitate. Credeam că nu o să reușesc să fiu împlinită cu ce cale voi alege să urmez, pe plan profesional sau personal. Uneori îmi făcea rău să țin totul în mine, iar asta îmi punea piedici în activitățile mele zilnice sau cele de la școală.
De mică mi-am dorit să devin scriitoare, să-mi împărtășesc ideile și sentimentele cu alți pasionați de literatură. Să transmit iubire si alinare altor persoane care au nevoie de sprijin, de cuvinte spuse cu sinceritate, din inimă.
Totuși, visul meu nu era niciodată luat în serios. În ochii altora părea doar un joc copilăresc, o ocupație inutilă în ceea ce privește viitorul unui copil care, și așa, ar avea multe alte alegeri mai bune pe plan profesional. Nu era o opțiune să îmi urmez cea mai mare dorință, căci toată lumea îmi confirma că nu voi avea niciun succes și îmi voi irosi timpul valoros în care chiar aș fi putut fi „mai productivă”.
Într-o zi, am decis să caut ajutor în alți tineri care experimentau trăiri similare cu ale mele sau care împărtășeau aceeași pasiune, iar după ce m-am asigurat că sunt de încredere, am început să ne împrietenim și să deschidem cutia noastră de emoții. M-au asigurat că sentimentele mele sunt valide și normale, că un gând văzut de societate ca fiind nesemnificativ poate deveni cea mai mare realizare a mea. Atunci am început să am grijă de mine cu adevărat.
Cu sprijinul lor, am reușit să particip la multe concursuri de creație literară, să fiu premiată cu diplome și medalii și să fiu publicată, cu poeziile mele, în diferite reviste și ziare din toată România.
Această experiență m-a ajutat să realizez că, oricând greșești un drum, există o scurtătură pe care poți să te întorci și să o încerci de la capăt, iar atunci când ți se pune un zid de frici și piedici în față, mereu o să găsești o unealtă mai puternică să dobori tot ce ți se pune în cale.
Iar tu, dacă treci printr-o situație similară, amintește-ți mereu aceste lucruri: tu ești unealta succesului tău. Tu ești ceea ce ai nevoie.
Poți să te plimbi prin natură de unul singur sau poți să-ți petreci timpul cu prietenii tăi. Poți să îți practici hobbyul preferat sau poți, pur și simplu, să te odihnești. Du-te și fă ceea ce te face să fii fericit, căci în acest fel vei reuși. Acordă atenție dorințelor tale, dar mai ales emoțiilor care vin la pachet cu acestea.
De Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, dar și în zilele ce urmează, permite-ți să fii versiunea ta cea mai bună, nu cea care ți se impune. Permite-ți să te cunoști pe tine însăți și să devii cel mai bun prieten al tău. Ai grijă de sănătatea ta emoțională.
Ștefania este membră a Boardului Copiilor din România susținut de UNICEF.
Articolul a fost inițial publicat în Școala 9.
hurricane 21.11.2023, 19:38
fiiecare alege, si tu ai ales, astai drumul
Gabryella 22.11.2023, 09:20
La 15 ani sa fie atat de matura in gândire!!!!???
Vrajitoarea 22.11.2023, 13:21
Unii copii se maturizează prea repede iar unii adulți rămân copii toată viața!
ioana200 22.11.2023, 13:28
Fiecare alege ce crede ca e mai bine pentru el
hurricane 22.11.2023, 14:01
altii au si 30 de aani si nu stiu ce vor,