Legea transparenței ONG-urilor. Între controverse publice și critici academice
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O polemică s-a ițit odată cu votarea legii privind transparentizarea banilor ONG-urilor. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat cu 75 de voturi „pentru”, 32 „împotrivă” și 4 „abțineri” - AUR și PSD au votat pentru implementarea acestei legi.
Multe critici au început să curgă în presă și social media. S-a spus că „democrația moare încet”, că e o formă de supraveghere, surveillance state, adică un stat care-și monitorizează cetățenii prin intermediul colectării de date, inteligenței artificiale și a datelor biometrice. Pentru Victoria Stoiciu, anumite lucruri private trebuie să rămână strict private.
Și totuși, chestiunea nu este așa de simplă. În practica academică există numeroase voci care fac o critică acerbă a ONG-urilor. Listez mai jos câteva idei din anumite articole - există o întreagă literatură în acest punct și nu e spațiu aici pentru o dezvoltare mai amplă.
James Petras (un sociolog american care a decedat de curând, în ianuarie 2026), în Journal of Contemporary Asia (1999), a publicat articolul „NGOs: In the service of imperialism” („ONG-urile în serviciul imperialismului”).
Principalele critici:
(1) Autorul susține că deși ONG-urile se prezintă drept organizații independente dedicate combaterii sărăciei și promovării drepturilor omului, ele funcționează adesea ca instrumente indirecte ale imperialismului occidental.
(2) Acestea au proliferat în special după anii 1980, fiind finanțate de guverne occidentale, instituții financiare internaționale și fundații private. În loc să sprijine transformări sociale profunde, acestea canalizează nemulțumirile populației către proiecte locale, limitate și apolitice. Astfel, ONG-urile contribuie la dezamorsarea protestelor împotriva capitalismului global și a politicilor impuse de FMI și Banca Mondială.
(3) ONG-urile au înlocuit mișcările de stânga și organizațiile populare tradiționale. Mulți intelectuali și activiști au abandonat lupta politică pentru cariere bine plătite în sectorul ONG, devenind dependenți de finanțarea externă. Petras descrie liderii ONG-urilor ca pe o nouă elită „neo-compradore”, apropiată de interesele occidentale și distantă de comunitățile pe care pretinde că le reprezintă.
Glen William Wright (Sciences Po, Paris), în Development in Practice (2011), a publicat articolul „NGOs and Western Hegemony: Causes for Concern and Ideas for Change” („ONG-urile și hegemonia occidentală: motive de îngrijorare și idei pentru schimbare”).
Principalele critici:
(1) ONG-urile au devenit instrumente ale hegemoniei occidentale în contextul dezvoltării globale și al agendei neoliberale promovate după Războiul Rece - deși inițial ONG-urile au fost organizații independente dedicate ajutorului umanitar și dezvoltării, cu timpul au devenit tot mai dependente de finanțarea statelor occidentale și a instituțiilor internaționale. Această dependență le-a redus autonomia și le-a apropiat de interesele politice și economice ale donatorilor, adică ale marilor puteri.
(2) „Noua Agendă Politică” a pus accent pe democratizare, societate civilă și furnizarea de servicii prin ONG-uri, considerându-le mai eficiente decât statele. Această abordare a dus la slăbirea legitimității ONG-urilor, deoarece ele nu mai răspund în primul rând nevoilor beneficiarilor locali, ci cerințelor finanțatorilor. Astfel, responsabilitatea lor s-a mutat „în sus”, către donatori, ceea ce favorizează proiectele măsurabile și birocratice în detrimentul schimbării sociale reale.
(3) „Corporatizarea” ONG-urilor pune accentul pe eficiență, statistici și management tehnic uniformizează dezvoltarea și ignoră specificul local. În plus, ONG-urile pot contribui la slăbirea statului, deoarece preiau servicii publice precum sănătatea și educația, în loc să sprijine consolidarea instituțiilor guvernamentale.
Issa G Shivji (expert în drept și probleme de dezvoltare), în Africa Development (2016), a publicat articolul „The Silences in the NGO Discourse: The role and future of NGOs in Africa” („Tăcerile din discursul ONG-urilor: rolul și viitorul ONG-urilor în Africa”)
Articolul explică rolul ONG-urilor în Africa, contestându-se imaginea lor de organizații neutre și dedicate exclusiv ajutorului social. Issa G Shivji susține că rolul ONG-urilor poate fi înțeles doar în contextul istoric al relației dintre Africa și imperialism, de la colonialism până la globalizare - se subliniază că ascensiunea ONG-urilor este legată de ofensiva neoliberală globală, care urmărește obiective economice, politice și ideologice. Pe scurt, discursul ONG-urilor reflectă valorile neoliberalismului și ignoră aspecte esențiale ale exploatării și dominației externe. Astfel, sunt identificate „cinci tăceri” ale discursului ONG-ist, la pachet cu efectelor lor asupra viitorului dezvoltării și al autonomiei africane:
(1) Lipsa unei analize critice a rolului statului și al neoliberalismului în apariția ONG-urilor.
(2) Caracterul elitist al ONG-urilor, conduse în principal de intelectuali urbani dependenți de limbajul și valorile modernizării occidentale.
(3) Dependența financiară de donatori externi, care limitează autonomia ONG-urilor și le orientează către prioritățile finanțatorilor.
(4) Transformarea ONG-urilor în instrumente birocratice și consultative integrate în „industria dezvoltării”.
(5) Abandonarea unei viziuni politice clare în favoarea managementului corporatist, al eficienței și al indicatorilor tehnici, ceea ce reduce dezvoltarea la proceduri administrative și obiective măsurabile.
Sunt numeroase alte articole în același registru - o simplă căutare pe Google scholar este ilustrativă în acest sens - vezi captura de mai jos.
Desigur, sunt și alte abordări care arată și rolul pozitiv al acestor organizații, nu există o narațiune unilaterală. Le-am rezumat pe acestea pentru a arăta că activitatea ONG-urile, finanțarea acestora nu sunt lipsite de critici care vin inclusiv din lumea academică, nu doar din spațiul politic. A le ignora nu este un exercițiu util. În fine, măsura în care partidele folosesc legea în favoarea lor rămâne o altă discuție. Dar a discuta, a dezbate, a polemiza, a înțelege, toate fac parte din practica și exercițiul democrației.
