Văicăreala naționalistă, etapa armament. Lupta euro-americano-dacică 

De câteva săptămâni, mult „comentariat” românesc a furat practic agenda suveranistă, însoțită de un PSD care nu știe ce să facă cu el însuși, după ce l-a dat jos pe Bolojan.

Pe scurt, dintr-odată, vedete diverse, până acum luptătoare cu rușii și chinezii, s-au îmbolnăvit de îngrijorare că ne sunt furate miliardele împrumutate pentru înarmare. Nici urmă de întrebări despre motivele pentru care cheltuim în halul ăsta când am ajuns iar în topuri la „risc de sărăcie”.

Care au fost declanșatorii? Mai întâi, a fost veșnica politică a lui „vindem tot”, specifică unor Bolojani sau useriști, specifică de fapt oricărei puteri care visează doar la traiul comod din ceva comision. Despre ăștia îmi place să spun că nu se chinuie nici măcar să fure, precum celebrul erou pesedist care nu putea număra în gând banii din cutia de pantofi.

Apoi, a fost insistența asupra unor întâlniri, suspect lobbystice, cu grupul Schwarz (acuzație a unui funcționar public că Oana Gheorghiu ar fi făcut presiuni pentru a „livra” un contract megacorporației germane Schwarz, printre altele, deținătoarea Kaufland și Lidl).

În sfârșit, totul s-a dezlănțuit la compararea unor cifre de cheltuială militară, unele puternic introduse în ciclul economic național, precum Polonia, alte cheltuieli fiind pur și simplu achiziții de la companii germane fără mare amprentă autohtonă, precum relațiile României cu Rheinmetal.

Avem o mare agitație românească generată de noi frământări de reașezare a pieței globale, una care se mută spre digitalizare-supraveghere, înarmare și capitalism asistat social de lucrători fără drepturi.

Adică, dacă vezi vreun Radu Tudor sau Gâdea agitați patriotic, ar trebui să înțelegem deja că e vorba de influența americană. Da, bătălia se dă tot între influențe europene și americane.

Și poate cel mai relevant e să ne uităm tot spre politicile digitale ale grupului Schwarz, grup recunoscut ca promotor al „suveranismului digital” (da, și ăștia sunt suveraniști, de alt tip). Pe scurt, ei consideră că nu poți fi autonom într-o lume plină de AI și piață digitală dacă nu-ți controlezi datele. Așa că ei se oferă să controleze cât mai mult în Europa, ca s-o desprindă de hegemonia americană. Mă rog, așa explică public. De fapt, e o vânătoare de contracte cu aceste noi narațiuni ale eliberării în față. Și, desigur, nu e tocmai lipsită de sens ofensiva lor, dez-americanizarea Europei, după Trump, pare o urgență.

De partea cealaltă, stau cei îngrijorați că a fi prea centrat pe business european înseamnă să-i tai de la felia cu posibil business american. Undeva în colț, mai stă și Nicușor Dan, suspectat mereu de legături prea strânse cu francezii.

Observăm că liniile politice nu prea au treabă cu reorientări ideologice, ci cu noile piețe, digitale, de energie și de armament. Adică avem o tendință a celor aflați la putere de a obține stabilitate contra contracte – asta au încercat și încearcă Bolojan și oamenii lui, cumpără presă și rating bun promițând contracte prin Germania. Îi duce capul cam cât îl ducea și pe Dragnea să cumpere strângeri de mână cu Trump la restaurant.

Avem o altă tendință care se dă naționalistă, dar de fapt e antieuropenist-americanistă, aici intră la grămadă și AUR, și o parte de PSD și chiar din PNL. Și ăștia speră să cumpere de afară credibilitate dându-se „mai aproape de popor”.

După patrioții auristo-georgiști (la care se pot adăuga mutre precum Corlățean și Beoni Ardelean, de la PSD și PNL), poporul nu mai suportă Bruxellesul marxist (ha, ha!), dar se pare că vrea MAGA fanatic creștină, înarmată, care-și cumpără energie de aia scumpă, din gaz lichefiat din Texas.

Și, în același timp, avem o ofensivă continuă din partea capitalului românesc care tot vrea protecție. Taxele sunt pentru fraierii mici, afaceriștii de supraviețuire. Cei care au ca omul lui Bolojan bani de „taxă de supraviețuire”, se descurcă.

De aia nici n-au chirăit prea mult cu taxele, pentru că aleargă de fapt după subvenționarea profitului și a mersului afacerilor. Taxele oricum nu se prea plătesc, că doar de aia suntem în criză, nu se plăteau suficient nici când erau mici.

Atunci când nu merge, își mai obțin ei singuri niște legi, cum a făcut Mohammad Murad de la AUR care, în timp ce plângea Simion de grija „poporului”, a obținut o lege cu noi facilități fiscale, că se chinuia săracul, n-avea bani.

Epoca Trump a adus cinismul la suprafață la fiecare nivel al vieții publice, nu doar în geopolitică. Lupta euro-americano-dacică produce grupuri de influență care sunt uneori divergente. Când se vor uni, va fi și mai dezastru, un soi de pol capitalist, cu idei din extrema dreaptă, foarte hotărât să rupă rezistența oricărui cetățean angajat care mai întreabă de vreo zi de concediu. Ca de obicei, despre ăștia din urmă nu vorbește nimeni.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE