Lumea și noi. Ce e dincolo de mahala?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Filozoful meu preferat din secolul al XX-lea rămâne Isaiah Berlin. A înțeles ce este libertatea și la ce ne-ar putea folosi (citiți-i eseurile - au fost traduse în limba română de ani buni).
A fost un extraordinar istoric al ideilor, a scris grozav despre cultura europeană. A scris bine despre romantism și despre iluminism. Și a fost un avocat al pluralismului.
Peste tot pe unde ajung prin lume caut cărți despre Isaiah Berlin. Îmi plac librăriile, asta e situația. Sunt de pe vremea culturii scrise și găsesc mileniul al III-lea superficial și stupid. Am puterea să recunosc: nu greșesc.
Din Pisa, am cumpărat un volum recent apărut - „Isaiah Berlin. Il pluralismo preso sul serio” (Isaiah Berlin - Rubbettino editore). E scris de profesorul Dino Cofrancesco și confruntă ideile lui Berlin cu prezentul politic (mai ales din Italia, dar nu numai).
E o lucrare pe care o găsesc esențială pentru a înțelege unde ne aflăm de când nu mai dialogăm (în lume, dialogul și-a dat obștescul sfârșit undeva în anii 2010 - nici la români, triburile de semn contrar nu mai au punți și totodată nu mai prididesc în jigniri și autoelogii, își fac până și imnuri de slavă, cu deplină imunitate la ridicol). De când tot decădem din pluralism înspre uniformizarea adusă de dictaturi.
E un fenomen global și e teribil, pentru că e ca și cum omul nu poate niciodată să aibă două jumătăți bune de secol una după alta. Lumea regresează.
Filozofia lui Berlin ne-ar fi de mare folos astăzi, am ști că viața poate fi trăită cel mai bine când ideile și oamenii circulă, când apărăm binefacerile aduse de iluminism, mai ales libertatea de expresie.
Au trecut douăzeci de ani de când publicația daneză Jyllands-Posten a publicat faimosul „Fața lui Mahomed”, articol însoțit de o serie de caricaturi (Danish Jyllands-Posten Muhammad cartoons). Era chiar în ultima zi din septembrie, anul 2005.
Consecințele se cunosc. Europa a fost confruntată cu un război ideologic, din care a ieșit slăbită, iar capacitatea de a apăra cuceririle iluminismului aproape că a pălit.
Islamismul radical a rămas radical și nu o dată terorist. Moderația a ajuns o excentricitate și gazetele au început să moară chiar și în țările nordice.
Au trecut douăzeci de ani de atunci și suntem și mai fragili în fața axei Moscova-Beijing, mai ales că a și început cursa pentru inteligența artificială perfectă, care va lăsa până la urmă omul în afara istoriei. Și mai vine și apocalipsa climatică.
Și nici măcar acum, în ceasul al doisprezecelea fără cinci minute, nu avem capacitatea de a accepta că suntem diferiți, dar putem coopera, în loc să ne dăm cu bombe în cap și cu tiribombe de agitație și propagandă pe TikTok.
Profesorul Isaiah Berlin a murit în 1997, la optzeci și opt de ani. Era născut la Riga și a murit la Oxford. Pluralismul nu doar că nu a fost luat în serios.
Aproape treizeci de ani mai târziu, în loc să fim în anii 2020, ne-am întors în anii '30. Dar cu mult mai mari posibilități de a face rău.
Desigur, în România, discuțiile despre cum ar trebui să ne gestionăm viața în comun nu se mai poartă. N-au trecut încă de nivelul organului genital al revoluționarului Marcel de la Buzău.
Nici cu prilejul apocalipsei nu o să putem ieși din Caragiale. Care Pampon, care Mița Baston, care Nae Girimea, care Nae Cațavencu, care coana Joițica, care Ghiță care pupă-n bot și papă tot...
De îndată ce trece de mahala, politica la români își încheie și „farmecul” balcanic, și, încă și mai tragic, existența.
Foto: Dumitru Angelescu
bogat 06.10.2025, 10:48
Intrebarea este ce facem? Mergem cu valul, exista sanse de insanatosire mentala a societatii sau ramanem pe trend, ne cautam tribul potrivit din mahalaua noastra mica si ne resemnam cu noua realitate? Multi constatam cu tristete declinul insa nimeni nu pare sa faca nimic mai mult, nici macar cei care mai cred in dezbatere si in puterea mintii umane. Iar valorile democratice se apara prin actiune si nu prin cadere in depresie. Actiune continua si nu doar la vot odata la 4 ani. Educatie continua si nu ritualuri primitive. Pentru ca numai asa oamenii pot auzi si altceva decat cantecele tribale, in modul asta poate ca se mai poate trezi din incantatii si astfel pot apare tendinte de evolutie sanatoase si posibili viitori lideri mai buni decat cei de acum. De obicei speranta moare ultima, numai ca acum pare sa fie prima care a dat coltul.
Gringo84 06.10.2025, 16:49
Sau poate corectitudinea politică este o formă de pluralism suprasolicitat, exagerat,și politicile oficiale au fost obligate să se înghesuie la mijloc, îngropate în eufemisme și limbaj sterilizat?!? Atitudinile radicale pot izvorî din nevoia organică de claritate a oamenilor.Zoon politikon își cere tributul...