Daniel David, DEMISIA!

Pentru că peste 54% dintre tinerii care intră în sistemul de educație îl părăsesc în primii trei ani, iar ministrul nu este preocupat de acest aspect, ci de implementarea unui program dur de austeritate. 

Pentru că, în conformitatea cu legea, sistemului educațional ar trebui să-i revină 15% din bugetul general consolidat, adică 6% din PIB. Această alocare nu s-a respectat și nu se respectă – kafkian, se aplică principiul tergiversării la infinit. Ca profesor, în loc să militeze pentru respectarea legii, Daniel David este pro-austeritate. 

Pentru că se încearcă peticirea unui buget tăind bursele elevilor, care elevi, apropo, sunt din ce în ce mai puțini. Bursele elevilor nu sunt pomană, sunt un drept. Cele câteva sute de lei nu încurcă România și nu ar trebui să fie o povară pentru nicio societate. Mii de familii ai căror copii au acum burse se vor trezi la toamnă fără aceste suplimente financiare – la baza societății, în cartierele și zonele sărace, câteva sute de lei chiar contează. Prin urmare, doar austeritate și aici. 

Pentru că acest mod de lucru pavează calea privatizării educației – educația nu mai este văzută ca un drept, ci ca un serviciu. 

Pentru că abandonul școlar în România e la cote alarmante. În raportul privind starea învățământului preuniversitar în anul școlar 2022-2023, Ministerul Educației scria: „Rata brută de cuprindere școlară în toate nivelurile de învățământ (de la învățământul preșcolar la cel superior), ca raport din populația în vârstă de 3-23 de ani, a fost de 76%, valoare mai mică în raport cu anul școlar anterior”. Asta înseamnă că peste 700.000 de copii și tineri au și vor avea o educație și un nivel economic precare. Dar nu asta contează în viziunea ministrului educației, mai importantă este austeritatea. 

Pentru că este primul ministru post-1989 care crește norma didactică, de la 18 la 20 de ore. Asta implică disponibilizări, unu din nouă profesori va trebui să părăsească sistemul. Un calcul simplu arată așa: 27 de mii din 300 de mii de profesori vor trebui să-și găsească alt loc de muncă. Prin urmare, austeritate și aici. 

Pentru că urmează să crească numărul de elevi per clasă. După ce se ajunsese la un echilibru, acum se merge iarăși în direcția suprapopulării claselor, deci a scăderii calității educației. Iarăși diminuării de ore și disponibilizări – acesta-i de fapt scopul real, austeritate pe linie și aici. 

Pentru că cinic se subliniază că „educația are o contribuție mare la deficitul pe care îl avem”. Pedagogic, se predă lecția eficienței. Economisim acum în zona educației, țara va funcționa, iar după va urma paradisul financiar – 15% din bugetul general consolidat pe cheltuieli pe educaţie, 1% PIB pe cercetare, chiar așa se exprimă ministrul educației. Sau cum ar spune eroul lui Anton Pann, Nastratin Hogea, „pân la anul, or măgarul, or samarul”, adică tot o amânare la infinit: „Pân la anul câte căciuli nu rămân/Într-această-ntinsă lume pustii şi fără stăpân!”. Pentru început, aici și acum, tot austeritatea e cea mai bună.

Pentru că nu ține deloc cont de ceea ce Blyth a demonstrat cu eleganță (în Austeritatea. Istoria unei idei periculoase): (i) austeritatea nu funcţionează atunci când este aplicată și (ii) se bazează pe săracii care plătesc pentru greșelile bogaților – puțini au fost invitaţi la petrecere, dar toți achită nota de plată.

Pentru că vorbește continuu despre meritocrație, un model care „produce inegalități enorme și distructive”, uitând să spună că „orice sistem în care oamenii primesc numai ce merită este iadul” (Reimer, E. 2019. Școala a murit. Eseu despre moduri alternative de educație. Cluj-Napoca: Idea Design & Print.). 

Școala are nevoie de reformă, are nevoie de o regândire a vechilor modele. Sunt multe disfuncționalități în sistemul național de educație. Da, desigur, dar ceea ce se face acum nu este reformă, este instrucție și pedepsire. Școala românească nu are nevoie de așa ceva. Pentru toate acestea, pentru că un profesor acționează împotriva profesorilor și a sistemului de educație în ansamblu, unde-i solidaritatea de breaslă?, cuvântul de ordine este unul singur: DEMISIA!

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE