Despre inegalitatea veniturilor și criza democrației sociale în Europa

Se analizează relația dintre creșterea inegalității veniturilor și sprijinul tot mai puternic pentru partidele de extremă dreapta din Europa. Autorii subliniază că declinul economic al celor mai săraci contribuie la susținerea electorală a unor astfel de partide – sunt explorate atât distribuția veniturilor între grupurile sociale, cât și percepțiile individuale asupra poziției economice.

Context și obiective

În ultimele decenii, Europa a cunoscut două tendințe majore:

(1) creșterea inegalității economice și 

(2) ascensiunea partidelor de extremă dreapta. 

Dovezile empirice sunt de multe ori contradictorii. Pe de o parte, teoriile culturale pun accentul pe anxietățile legate de imigrație sau identitate națională. Pe de altă parte, teoriile economice sugerează că insecuritatea materială și marginalizarea economică determină oamenii să susțină partide care promit protecție socială.

Astfel, articolul își propune să clarifice acest tablou analizând date din 33 de țări europene între 1980 și 2020 (nivel național) și date individuale din 31 de țări (2002–2020), extrase din European Social Survey. Autorii folosesc o analiză multinivel pentru a înțelege modul în care declinul economic al celui mai sărac sfert al populației influențează sprijinul pentru extrema dreaptă, atât la nivel colectiv, dar și la nivel individual.

Recomandări

Război pentru aurul de la Certej: Deva Gold dă guvernul în judecată. Cine este noul investitor în proiectul aurifer estimat la un miliard de dolari

Principalele rezultate

Declinul venitului pentru cei mai săraci este asociat cu creșterea votului pentru extrema dreaptă. Scăderea procentului din total venit pentru cel mai de jos sfert (bottom quartile) este corelată cu un sprijin crescut pentru partidele de extremă dreapta. Grupurile cele mai receptive nu sunt neapărat cei mai săraci, ci cei aflați ușor deasupra acestora, în special cei din al doilea sfert inferior de venit (mid-lower income group). Aceștia nu se tem doar de sărăcie, ci mai ales de pierderea statutului, fenomen numit „amenințare de declin social”.

Proporția imigranților dintr-o țară nu influențează semnificativ sprijinul pentru extrema dreaptă. Deși discursul antiimigrație este uzual pentru aceste partide, motivațiile alegătorilor sunt unele economice și mai puțin demografice.

Factorii economici joacă un rol crucial. O scădere a veniturilor pentru cei mai săraci semnalează o „încălcare” a principiilor: dacă munca nu mai aduce siguranță, tot sistemul pare nedrept. Iată cum, profitând de ocazie, partidele de extremă dreaptă oferă o narațiune atrăgătoare. Se promite o  restaurare a ordinii, protecționism social și mândrie națională.

Implicarea neoliberalismului?

Toate aceste dinamici economice și sociale nu sunt un dat natural. În spatele lor se află ideologia neoliberală și narațiunea meritocratică. Ideea că munca grea aduce succes este larg răspândită în societate. Când această promisiune eșuează, vizibil prin deteriorarea poziției celor mai săraci, încrederea în sistem se prăbușește, iar partidele de extremă dreapta profită de acest vid.

Concluzia principală este aceea că declinul venitului celor mai săraci afectează întreaga ierarhie socială, nu doar pe cei direct vizați. Sprijinul pentru extrema dreaptă se răspândește în rândul celor care simt că „au ceva de pierdut” și caută siguranță într-un climat economic incert. Pentru a contracara ascensiunea extremismului de dreapta, autorii recomandă politici de reducere a inegalității: impozitare progresivă, extinderea rețelelor de siguranță socială, programe de educație și recalificare. De asemenea, autorii vorbesc și de contracararea narativelor meritocratice prin campanii care promovează solidaritatea socială. Totuși, printre măsurile propuse, autorii nu strecoară și taxarea corectă a capitalului. Fluxurile de capital par să-și facă nestingherit de cap. 

Ca să strecurăm puțin și România în fotografie, ce propune actuala clasă politică și discursul liberal, dominant în societate? Cumva parte din măsurile propuse în articolul rezumat aici? Nici vorbă, românilor li se vorbește fluviu despre cât nociv a fost comunismul, cât de bine (ne) este în Uniunea Europeană etc. etc. Cei care nu văd beneficiile nu pot fi decât îndoctrinați, niște bieți „rinoceri”. Din punct de vedere economic, cuvântul de ordine pentru lumea lui Bolojan & co. este unul singur: austeritate. Dar nu pentru toți, e suficient pentru căței. 

De fapt, discuția nu e despre pro sau antieuropenism, despre comunism și democrație, clivajul se înșurubează societal pe acest fond de creștere a inegalităților economice și sociale. Evident, nu e singura cauză, dar e una definitorie. Cei care nu înțeleg asta și poartă pe mai departe falsul discurs, ce ne-a adus până la urmă în acet punct, sunt parte a problemei, nu soluție a lor. Conștient sau inconștient, ei întăresc puterea oligarhiei și sapă la temelia unei societăți a solidarității, o politeia pentru cetățeni și nu o oligarhie pentru o minoritate infimă. Iată de ce această logoree despre democrație nu are nimic, dar absolut nimic de-a face cu democrația, ci cu antidemocrația. Nu o ridică, cum pretind stimabilii, ci o dezonorează! 

Foto: Shutterstock

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE