Netanyahu a doborât o țintă strategică: Acordurile Abraham, visul lui Trump
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În finalul textului de marți, îmi exprimam scepticismul robust, contrapunându-l optimismului moderat al presei israeliene, că premierul Netanyahu va urma Inițiativa Trump pentru pace în Gaza. Cum să-mi fi închipuit luni, după miezul nopții, când am predat textul, că nu vor trece decât câteva ore până când Guvernul de la Ierusalim se va grăbi să arunce în aer Inițiativa Trump, bombardând clădirea din Doha care adăpostea negociatorii Hamas, adunați să dea un răspuns oficial propunerii președintelui Statelor Unite. (Nici executivul condus de Netanyahu n-o făcuse oficial până la declanșarea atacului. Am aflat exclusiv dintr-o postare mult prea entuziastă pe contul @realDonald Trump că „israelienii au acceptat”).
Cu cine va mai negocia Guvernul de la Ierusalim? Este întrebarea-laitmotiv a ultimelor două zile, pe care însă o exclud dintre numeroasele întrebări stârnite de atacul de marți de la Doha. Exclud întrebarea, pentru că îi știu răspunsul: coaliția de extremă-dreapta a lui Netanyahu nu are interesul să agreeze niciodată un acord - complet sau parțial - de încetare a focului.
Acum, cu mai multe informații verificate cât se poate (balul mascat al ipocriziei continuă, deopotrivă în Orientul Mijlociu și în America lui Trump, minciuni pioase zboară dintr-o parte în alta), pot spune că operațiunea militară a Tzahal (armata israeliană) are ca prim rezultat previzibil condamnarea celor 20 de ostatici din Gaza. „Țintele” Hamas nu au fost „doborâte”. Atacul asupra Qatarului a doborât, în schimb, o țintă strategică: Acordurile Abraham, visul președintelui Trump încă din primul mandat.
Singura întrebare valabilă, de care atârnă nu doar destinul regiunii, ci al lumii întregi, este dacă a fost informat președintele Donald J. Trump de premierul Netanyahu despre atacul asupra sediului Hamas de la Doha (la aproximativ 44 de kilometri de marea Bază Aeriană de la Al-Udeid). Declarațiile oficiale debitate la câteva ore, de la Ierusalim și Washington, nu dau răspuns tocmai acestei întrebări.
Cel mai puțin credibil, premierul Netanyahu, a asumat, printr-un comunicat emis de Cabinetul său: „Acțiunea de astăzi împotriva liderilor teroriști de rang înalt ai Hamas a fost o operațiune israeliană complet independentă. Israel a inițiat-o, Israel a condus-o și Israel își asumă întreaga responsabilitate”. Primele declarații ale Casei Albe s-au dovedit a fi ezitante până la ridicol.
Secretarul de presă, doamna Karoline Leavitt, n-a dorit să dezvăluie dacă Administrația a fost „notificată” în prealabil de Israel sau de armata americană, deplângând faptul că „din păcate, Hamas se afla într-o zonă din capitala Qatarului”! (Reamintesc în treacăt că fostul președinte Biden a insistat ca Hamas să își mențină un sediu la Doha și nu în Tehran, de unde negocierile cu Israelul s-ar fi desfășurat mai greu). Apoi, de la Washington a venit informația că SUA a prevenit Qatarul, fapt confirmat de ministrul de externe de la Doha, dar cu precizarea demersul de prevenire a venit… la 10 minute după atac.
În sfârșit, însuși președintele Trump - recunoscând că informarea de la Ierusalim s-a primit în ultimul moment (probabil când rachetele Tzahal se aflau în aer, cum s-a mai întâmplat și pe vremea lui Biden, numai că Doha nu e Beirut) - a admis că n-a avut timp să își anunțe partenerul strategic de la Doha. Dar a consemnat pe Truth Social că este „nemulțumit”.
Încerc să descifrez de unde vine „nemulțumirea” și nu știu cu ce să încep. Gândindu-mă că e vorba despre tranzacționalul Trump - în primul rând cu faptul că riscă să piardă investițiile de 1,2 trilioane de dolari (plus avionul de lux de 400 de milioane) promise de qatarezi. Dar s-ar putea nărui și celelalte promisiuni fabuloase făcute de saudiți și emiratezi, care au început să vadă în Israel un pericol regional major și să se îndoiască de garanțiile de securitate ale Statelor Unite.
Fiindcă puțini sunt cei care cred că și-ar fi permis Netanyahu să îl informeze pe Trump în ultimul moment. Iar dacă atacul a fost coordonat cu SUA înseamnă că Netanyahu a aruncat America și propria țară într-o fundătură din care cu greu și cu însemnate pagube - nu doar geopolitico-economice, ci și morale - vor ieși.
Qatar nu va escalada militar conflictul (nici n-ar fi în poziția să o facă, găzduiește pe teritoriul său sediul regional al Comandamentului Central al Statelor Unite, unde sunt staționați peste 8.000 de militari americani). Dar va augmenta diplomatic conflictul, forțând condamnarea internațională a Israelului.
China (care în 2023 mediase un acord iraniano-saudit) privește de pe margine și își freacă mâinile cu satisfacție….
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
