Trump concediază Justiția israeliană pentru următorii 44 de ani

Am citit de câteva ori scrisoarea Magicianului din Biroul Oval, Donald J. Trump, adresată ieri lui Itzhak Herzog, președintele Israelului, în care îi cere să îl grațieze pe premier.  

Am făcut un calcul simplu. Prim-ministrul de la Ierusalim, Benjamin Netanyahu, alintat Bibi, are 76 de ani. Până să împlinească 120 – cât îi urez din suflet, amintindu-mi de vremurile când era cât pe ce să ajungă un mare om de stat – mai sunt 44 de ani. Prin urmare, Trump concediază Justiția din Israel pentru aproape o jumătate de secol, „dintr-un condei”.

Trecem peste faptul că – de la înălțimea geniului său – viitorul laureat al Nobelului pentru Pace n-avea cum să observe: o grațierea se dă pe o sentință definitivă. Pe ce să își pună apostila președintele Herzog? Și totuși: așa cum explică presa israeliană, conform legislației, în acest moment este imposibilă o grațiere până după pronunțarea verdictului. Ar fi putut exista, dar înaintea începerii procedurilor judiciare. Doar oficiosul „Israel Hayom” identifică o portiță care ar putea împlini pe loc dorința lui Trump.

Este vorba despre singura excepție în istoria țării, „în «Afacerea Autobuzului 300» din 1984, când grațierea fost acordată înainte de încheierea procedurilor legale. (Pe scurt, episodul se referă la executarea a doi teroriști de către agenți ai Securității Interne, Shin Bet, la ordinul directorului instituției, Avraham Shalom Bendor, grațiați cu toții și Bendor obligat să demisioneze).  

Reamintesc că, pus sub acuzare în urmă cu cinci ani, Marele Bibi are pe rol trei dosare de corupție (luare de mită, fraudă, abuz de încredere), pledând nevinovat în fiecare. Cu amânări motivate de problemele de securitate națională pe care le are de gestionat, procesele sunt acum încă în etapa interogatoriilor.

Coincidența face ca scrisoarea lui Trump, primită de Herzog ieri dimineață, să îl fi găsit pe Netanyahu chiar în boxa martorilor ca inculpat – primul șef al Executivului în funcție din istoria statului aflat în această situație. De la Cabinetul său s-a transmis presei că nu are cunoștință de epistola președintelui american și, firește, nici nu îi cunoaște conținutul.

 „(…) Isaac, am stabilit o relație excelentă, una pentru care sunt foarte recunoscător și onorat, și am convenit, imediat ce am fost învestit în funcție, în ianuarie, că accentul trebuie să se concentreze pe aducerea în sfârșit a ostaticilor acasă și pe încheierea acordului de pace. Acum, că am obținut aceste succese fără precedent și ținem Hamas sub control, este timpul să-l lăsăm pe Bibi să unească Israelul, grațiindu-l și punând capăt acestei dispute legale odată pentru totdeauna”. (Informația conform căreia Hamas e ținut „Hamas sub control” este zilnic ușor contrazisă de știrile despre teroriști împușcați la „linia galbenă”).

Nu e prima oară când Trump cere – pe diverse tonuri – grațierea lui Bibi. A făcut-o în 13 octombrie, în plenul Knesset-ului („Cui naiba îi pasă de aceste acuzații?!”). De atunci a repetat-o cu consecvență și în interviul de la CBS (la „60 Minutes”), înregistrat în 31 octombrie („Nu cred că este tratat prea bine [Netanyahu] (…). Vom fi implicați să-l ajutăm puțin, fiindcă eu că cred că este foarte nedrept”), și în postările de pe Truth Social („vânătoare de vrăjitoare politice, foarte asemănătoare cu vânătoarea de vrăjitoare pe care am fost obligat eu să o îndur”).

„Respect întru totul independența sistemului judiciar israelian”, mai arată Trump în scrisoare. Aș numi-o cerere scrisă, dar tonul ei este pe alocuri de-a dreptul înaripat. E dincolo de orice suspiciune adevărul că Magicianul din Biroul Oval respectă Justiția israeliană. Există însă clipe astrale care te obligă să răstorni până și dictoanele – Fiat Justitia, et pereat mundus (Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea).

Donald J. Trump e grăbit să rezolve problema lui Netanyahu, având mare nevoie de el ca executant al mărețului său Plan, proiectat să transforme regiunea într-o oază a păcii și prosperității. Iar în spatele elogiilor aduse în epistolă poporului israelian și deasupra eroizării lui Netanyahu, se află un calcul rece plus obișnuita conotație amenințătoare, pe care a exprimat-o explicit într-una dintre postările de pe Truth Social: „Statele Unite ale Americii cheltuiesc miliarde de dolari pe an, mult mai mult decât pentru orice altă națiune, protejând și sprijinind Israelul. Nu vom tolera asta”, adică „prigoirea” neprihănitului Bibi.

Delicatul președinte Itzhak Herzog, prin intermediul Cabinetului său – elogiind la rându-i meritele omologului de la Washington în asigurarea securității Israelului, asigurându-l de înalta apreciere pe care i-o poartă – a informat laconic că întâia condiție ca o procedură de grațiere să fie inițiată este o cerere scrisă, redactată de inculpat sau de o rudă apropiată acestuia.

Coaliția de la guvernare și opoziția politică au declanșat imediat o polemică dură pro și contra grațierii. Herzog este pus din nou într-o situație mai mult decât dificilă. Cu atât mai mult cu cât un sondaj de opinie, dat publicității cu o zi înaintea sosirii misivei trumpiene, Institutul pentru Democrație de la Ierusalim dăduse publicității un sondaj, care arată că majoritatea cetățenilor, evrei și arabi, consideră că Administrația Trump are o influență mai mare asupra deciziilor de securitate ale statului decât Guvernul Netanyahu…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.