Marele Bibi – încă un număr de iluzionism de la tribuna ONU

Când Comandamentul Sudic al Tzahal (armata israeliană), în noaptea de joi spre vineri, a primit ordin de la Cabinetul prim-ministrului ca intervenția acestuia la Națiunile Unite să fie transmisă în Gaza printr-un sistem de difuzoare montate pe camioane, militarii au fost deconcertați. 

Evident, nu cunoșteau conținutul discursului. Un ofițer superior a declarat oficiosului Israel Hayom că e „o idee nebunească. Nimeni nu înțelege care este beneficiul militar aici”. Netanyahu plecase joi dimineață spre New York, uimind tot mapamondul, când avionul oficial, „Aripile Sionului” (Air Force-ul israelian) și-a schimbat traseul obișnuit, alegând cel mai sudic curs posibil peste Mediterana spre Atlantic, deasupra Strâmtorii Gibraltar – un drum cu 373 de mile mai lung. 

Nu există altă explicație decât că a dorit să se victimizeze (o face ca nimeni altul), fiindcă nu s-ar fi pus problema ca vreo țară din Europa Occidentală să îl fi doborât, grăbindu-se să pună în executare mandatul  de arestare emis de Curtea Penală Internațională.

De ce a dorit Netanyahu să se audă în  Gaza discursul său, am înțeles când l-a rostit: s-a adresat direct, la un moment dat, și celor 20 de ostatici (în ivrit și în engleză):

„Bravii noștri eroi! Prim-ministrul Netanyahu vă vorbește direct de la Națiunile Unite. Nu v-am uitat. Nici măcar o secundă. Poporul israelian este alături de voi. Nu vom șovăi și nu vom avea odihnă până nu vă vom aduce pe toți acasă!”.

A continuat cu minunata sa voce de actor de dramă: „Doamnelor și domnilor, grație eforturilor speciale ale serviciilor secrete israeliene, cuvintele mele sunt acum transmise, de asemenea, în direct, pe telefoanele mobile ale locuitorilor din Gaza… Așadar, liderilor Hamas și temnicerilor ostaticilor noștri le spun acum: Lăsați-mi poporul să plece! Eliberați ostaticii! Toți! Toți cei 48! Eliberați ostaticii acum! Dacă faceți asta, veți trăi! Dacă nu, Israelul vă va vâna!… Doamnelor și domnilor, dacă Hamas este de acord cu cererile noastre, războiul s-ar putea încheia acum”. Un număr de iluzionism politic.

În recuzita cu care vine de obicei la sesiunile anuale ale Adunării Generale, a avut de data asta ceva cu totul nou și spectaculos, agățat pe reverul sacoului: „Vedeți această insignă mare aici? Este un cod QR. Ce vă rog să faceți este să vă ridicați telefoanele, să măriți imaginea și veți vedea și voi de ce luptăm și de ce trebuie să câștigăm. Totul este aici”. Imagini cu barbaria Hamas din 7 octombrie 2023…

De fapt, n-a spus nimic nou ieri premierul Netanyahu. Doar regia artistică a avut câteva notabile elemente de noutate.

Ce au gândit cei 20 de ostatici vii din Gaza, ascultând discursul de la tribuna ONU al premierului Benjamin Netanyahu? Nu mă îndoiesc că și-au pus întrebarea cu care au murit pe buze toți ceilalți care s-au apărat atunci singuri, eroic, întrebarea pe care și-o pun familiile lor, pe care și-o pun israelienii, pe care și-o pune o lume întreagă: de ce, pe 7 octombrie 2023, statul condus de personajul cu cod QR pe reverul sacoului n-a făcut nimic să împiedice sau măcar să oprească atacul barbar al Hamas? 

Aceasta este întrebarea al cărei răspuns prim-ministrul de la Ierusalim l-a eludat din nou în abureala încă unui izbutit număr de iluzionism politic.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE