De ce a fost însărcinat un șpăguitor de lungă durată cu „reforma statului”?

Cu atât mai mult cu cât, cu câteva zile înainte de devoalarea șpăgilor sale, domnul Anastasiu-șpăguitorul, se hlizea, în calitate de vicepremier, în drum spre reprezentarea intereselor comerciale ale României în Germania, alături de mai mulți membri CSAT – instituția supremă care declarase război șpăgilor date la ANAF și necolectării astfel a taxelor, chiar  solicitând implicarea SRI), instituție care i-a dat avizul de demnitar vicepremierului șpăguitor:

Aflăm ulterior că domnul Anastasiu era un șpăguitor pe termen lung față de funcționari ai ANAF, timp de opt ani, și cu toate acestea, cu avizul SRI și SIE, a ajuns pe rând, în 2025:

• Consilier al Președintelui interimar Ilie Bolojan;
• Consilier al Președintelui ales Nicușor Dan;
• Al cincilea vicepremier în Guvernul Bolojan, însărcinat cu „reforma statului” (stat pe care el l-a șpăguit timp de opt ani contribuind la evaziunea fiscală a impozitelor pe salarii) și „eficientizarea activității instituțiilor publice”. 

În acest context, consider că pot să opinez, având în vedere istoricul său, că prin „reforma statului” nu putea să înțeleagă decât preluarea la nivel național a mecanismului șpăgilor de la ANAF, pe care îl cunoștea prea bine,  pentru protejarea unor firme vagaboande (evazioniste până la șpagă), precum a sa – cea care în urma unor șpăgi continue către funcționari ai instituției ANAF infiltrată la acel moment de ofițeri SRI (deci pot să cred, că la scutul lor?), a fost „umflată” până a fost vândută de fostul Președinte al Camerei de Comerț Româno-Germane (șpăguitorul pe termen lung) unor investitori germani pe care i-au tratat ca pe proști.

Toate aceste elemente nu fac decât să confirme la virgulă ceea ce anticipam în precedenta opinie din Libertatea – și anume „Tot cu ei: întoarcerea economiei nefuncționale de piață”.

Pentru că este o economie nefuncțională de piață cea în care:

• O firmă vagaboandă încalcă legile penale și legile concurenței, prin șpăguirea autorităților, în dauna actorilor economici reali;
• „Un om de afaceri” încă necalificat ca infractor, reușește să prospere dând timp de opt ani șpăgi instituției statului care ar fi trebuit să îi închidă (și pe el și pe firmă), și să nu creeze astfel o sursă de îmbogățire, în frauda bugetului, pentru alde Anastasiu. 
• Același „om de afaceri” ajunge consilier economic pentru doi Președinți, și vicepremier în Guvernul care direcționează sursele financiare ale României către ei, cu alde Anastasiu, în timp ce populației îi aruncă „resturile”, mărindu-i taxele și impozitele.

De ce cred eu că șpăguitorul pe termen lung, Dragoș Anastasiu, a fost protejat de sistemul din care a rezultat Bolojan, cel care a transformat economia României în „captivi” și „necaptivi”, ca parte a economie nefuncționale de piață? 

Iată câteva gânduri:

• Cea mai recentă dovadă este declarația mincinoasă a lui Ilie Bolojan, făcută prin intermediul purtătorului de cuvânt Ioana Ene Dogioiu: „nu a avut decât calitatea de martor, repet, nu martor-denunțător, ci martor”. Apoi a venit precizarea DNA, care îl contrazice pe Bolojan și care spune că, după opt ani de șpagă continuă, șpăguitorul a fost  încadrat, de fapt, ca „martor denunțător”;
• În mod evident, oferirea calității de „martor-denunțător” lui Anastasiu, a fost un cadou făcut în epocă, de astre, lui Dragoș Anastasiu (acesta nici nu știa că a fost denunțător, potrivit declarațiilor Guvernului), astfel încât statul de drept din România să nu îl trimită de îndată la pușcărie pe denunțător, pentru tăinuire și să pedepsească doar un funcționar găinar al ANAF, care contribuia la prejudicile produse de firma vagaboandă (în sensul neplății taxelor) a lui Anastasiu.
• De aceea, în opinia mea, calitatea de protejat pe termen lung de către sistemul care l-a propulsat și vicepremier este dovedită pe deplin de jocul operativ „martor denunțător-nedenunțător” pentru cel care,  în urâtul an al comunismului 1982 , după terminarea liceului, reușea totuși să emigreze legal (nu să treacă înot Dunărea), în Germania, în timp ce alții nu luam viză nici pentru Varna, și care totuși, în 2025, cu avizul SRI și SIE asupra istoricului său de șpăguitorpe termen lung  ajunge și consilier al Președintelui CSAT dar și demnitar în Guvernul României.

Pe scurt, istoricul șpăguitorului pe termen lung îmi formează opinia că în materie de afaceri, domnul Anastasiu se cam afla în plaja „coate goale – om de afaceri de succes șpăguitor”, plajă din care ajunge să fie un soi de gornetă și port-stindard aș celor care au ajuns să administreze economia României, fie că vorbim despre „luptătorul anti-sistem” Nicușor Dan, fie de „reformistul Bolojan”, ambii folosind indivizi protejați pe termen lung, pentru îmbogățirea lor și furtul de bani de la buget.

Primele indicii despre această calitate de „gornetă”, spun eu, le-am oferit timpuriu cititorilor Libertatea, atunci când am arătat:

• Extraordinara capacitate de anticipare a șpăguitorului pe termen lung care blama publicarea declarațiilor de avere cu trei zile înainte ca Curtea Constituțională a României să decidă să ascundă averile făcute din „șpăgi de supraviețuire” ale unor alde Anastasiu. Am arătat în luna mai că alde Anastasiu își apără „sărăkia, nevoie și neamurile”, neștiind atunci opinia publică că Anastasiu este un șpăguitor pe termen lung, iar aproape neamurile sale au făcut ceva business prosper și cu Primăria de la Oradea condusă de Bolojan;
• Participarea activă a vicepremierului șpăguitor pe termen lung, la jocul operativ al lui Mugur Manole Isărescu, în privința deprecierii cursului euro-leu între tururile unu și doi la prezidențiale. Arătam chiar în urmă cu o lună că în fapt România nu are astfel un guvern de sacrificiu, cum în fals pretindea domnul Bolojan, ci „o țară sacrificată de ei”.
• Am opinat atunci explicit că domnul Anastasiu „s-a dovedit cea mai bună glumă proastă în calitate de vicepremier pentru două motive, dintre care principalul era calitatea de gornetă a jocului operativ al lui Mugur Manole Isărescu.

În esență, acest motiv (pus în scris cu mai mult de trei săptămâni înainte de dezvăluiri, aici,  era acela „cum ne-a explicat Anastasiu cum a pierdut multe milioane de lei, când Mugur Manole Isărescu s-a jucat cu cursul de schimb. Am explicat în acel moment că fie domnul Anastasiu avea sute de milioane de lei cash (caz în care ar trebui investigat de ANAF și ANI), fie ne-a explicat aiurea”. 

Ulterior am aflat cu toții că invitația mea către ANAF era de fapt de a investiga un individ care șpăguise ANAF timp  de opt ani, și care primise avizul SRI și SIE să „supraviețuiască” și ca vicepremier în guvernul Bolojan, după ce a „supraviețuit” faptelor sale penale, pe termen lung.

Păi, cum șpagă de supraviețuire domnule Anastasiu, dacă în urma șpăguirii pe termen lung a statului (pe care ziceai că îl reformezi) și în urma protecției pe termen lung acordate pentru faptele penale (opinia mea), tocmai matele ai ajuns să pretinzi că ai sute de milioane de lei (cash), și să pierzi astfel „multe milioane”, la o amărâtă de depreciere de doi la sută făcută de Mugur Isărescu?

Cum aș putea să mă desprind de opinia că, rețele de interese protejate și auto-reproductive, în care indivizi compromiși devin nu doar agreați instituțional, ci chiar indispensabili pentru statul capturat?  Cum să încredințezi, dragă Ilie Bolojan, reforma statului tocmai unuia care a contribuit la subminarea sa? Cum să îl iei în avion în delegație oficială în Germania, dragă Nicușor Dan, pe unul care  nu s-a dovedit decât în „actor murdar” cu istoric cvasi-infracțional, în jocul operativ prin care pretindeți că faceți „curățenie”?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.