Armata de geți, sarmați, daci, roxolani este în război cu armata dacilor suveraniști: „Nu-s autentici, ne-au murdărit Dacia noastră!”

Petruț Călinescu s-a trezit în mijlocul acestui război. A documentat  și fotografiat dacii de pe vremea când nu era așa periculos ca acum. Acesta este un reportaj despre Daciile imaginare ale românilor. Descoperite de fotograful Petruț Călinescu.

Războinicii daci pot fi găsiți prin toată România, locuri rătăcite de pe harta breaking-news-urilor    

Unii zdrăngăne armele în Reconstituiri istorice. Acolo, un dac și-a pierdut un dinte în bătălie. N-a barat la timp sabia unui războinic venit de la Roma. Și, cu dintele rupt, a spus trumfător: „Vezi, e adevărat!” Petruț i-a făcut o poză.

Un cuplu vizitează cetatea Costești. Ea, rămasă fără păr, probabil bolnavă, speră ca cetatea să continue acolo unde știința s-a oprit în fața cancerului. Bărbatul spune: „Simțim energiile. Ele o fac sănătoasă.” Petruț iar a făcut fotografie.

Unul e chiar Zamolxe, stă pe tronul de la Polovragi. „Am luat Putere!” Petruț iar a fotografiat. 

Geto-dacă, patroana unei pensiuni, îmbrățișează copacii: „cândva aici a fost o luptă sângeroasă. Simt asta!”. Petruț din nou a apăsat pe declanșator.

În Cetatea sacră, Sarmisegetuza, dacii care cumpără bilet de intrare stau în genunchi sau se târăsc cu hainele pe ardezia marelui Cadran. „Luăm energie pentru viața asta fără bucurii!” 

Bodyguarzii locului sar de pe metereze și opresc astfel de ritualuri. Iese o fotografie din întrebarea: „Cui i se-nchină toți acești luptători?” 

La Arad este federația de arte strămoșești. Karatiști, dacă vrei, dar în stil dacic autentic. În Iași, Tarabostes-ul este artist tatuator, de fapt. Cântă dead-metal. La Petroșani, dacii sunt antrenați de-un campion K1. La Ialomicioara e portal de trecut în lumea dreaptă și bună a dacilor. Este coadă la portal. Munții Bucegi și ei sunt consacrați ca Portal, prin filmul lui Sergiu Nicolaescu. Într-un sat, fără alt suflet de om în jur, stă fierarul Dac, prețuit pentru sălbăticia și metalul bătut monedă sau scut.

Un joc de copil devine unul suveranist

Jucăria asta e a mea! Ba nu, a mea! Jocul de copil devine război în regulă. E gâlceavă și chelfăneală pe Portaluri, locuri de baștină, pe alifii, pe cutii cu energie și pe aere de reverie, pe cola dacică, bere dacică, căciuli dacice, unghieră cu Decebal, lupi daci. Industria continuă cu popasuri dacice, pășuni dacice. Curând, la Iași, se va înălța o Cetate chiar, în autentic stil geto-dac. Unii, pe cai, își șuieră steagul-lup. Ceilalți, văd viitorul României în industria Calului.

Fotograful Petruț Călinescu a stat cu aparatul de fotografiat „în sufletul” acestor daci din anii 2020 

Armatele nu-s mereu clare. Sunt suveraniști și printre cei care fac reconstituiri istorice. Este o sete peste tot după o vârstă de aur. Și când o trăiești, e greu să revii, să desparți bucuria de a te juca cu sabia și coiful de plata taxelor și impozitelor. Uite, așa a fost pe vremea Dacilor, acum de ce plătim taxe? Sunt apoi dacii mistici. Ei cred: Din vechime vine energia, e hrana noastră de fiecare zi! Sunt dacii fierari, dacii arheologi, dacii istorici. Sunt dacii de Cucuteni, de Ialomicioara, de Polovragi, de Iași, de Hunedoara, de Reșița, de Constanța. Ei sunt Daci. Și cei ce rămân copii se deosebesc de cei ce vor să fie adulți, prin parole și simboluri. 

Norocul fotografiei este că nu trebuie să cunoască Adevărul absolut. Petruț Călinescu nu i-a judecat.

„Tu să nu ne pui pe toți la un loc, auzi? Noi suntem nobili!” Și când lucrul ăsta e clar, vine tabăra cealaltă și proclamă: „Ba noi suntem nobili.” Orgoliile tuturor sunt până la Zamolxe și mai presus de Dumnezeu. 

Petruț Călinescu a fotografiat însă Dacia lui, adică, ce se află în mințile dacilor-yoghini, dacilor-reconstituitori, dacilor liberi, dacilor-tarabostes, dacilor ce n-au existat vreodată și a dacilor care se reinventează zilnic. Multe izvoare istorice despre daci sunt doar în mințile dacilor din 2026. 

Spune Petruț Călinescu: „Sunt bucăți de manual de istorie care vorbesc de energiile Cetăților sau Portarurilor. La Polovragi sunt inscripții despre Tronul lui Zamolxe, sala de ritualuri. Ministerele, instituțiile publice, manualele de istorie acceptă semnele acestei Dacii. Ceea ce e imaginar devine adevărat, astfel. Și atunci, cum să nu creadă omul că el și doar el trăiește în Dacia adevărată? Românii o imaginează. Cum vor ei.”   

Și Dacia aceasta de la Polovragi, de la Adamclisi, de la Sarmisegetuza, adună românii. Românii care cred într-un loc mai bun decât în România de astăzi, 2026. Și ăsta nu e niciun joc. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Istoricul Lucian Boia pune diagnosticul acestei bătălii: „Ce nu se poate atunci când naţiunea se aliază cu istoria! Cât timp românii erau romani, îi priveau cu dispreţ pe daci, ca pe nişte barbari. Apoi – în spiritul logicii naţional-autohtoniste – balanţa s-a echilibrat, mai mult chiar, a început să încline spre cei cândva dispreţuiţi. Soluţia extremă o reprezintă repudierea romanilor şi extracţia pur dacică a poporului român. Interpretarea aceasta a ridicat şi civilizaţia dacă pe cele mai mari înălţimi. Este o mitologie naţională care îşi are originile nu în Dacia reală, ci în Dacia preistorică a lui Nicolae Densuşianu (publicată postum în 1913). Spaţiul dacic ar fi fost vatra primei mari civilizaţii; de aici se trag toate, de aici au pornit şi romanii, de aici s-au separat limbile şi culturile europene. În asemenea condiţii, se putea renunţa fără nici o pierdere la romani. Nu mai puţin seducătoare decât civilizaţia este absenţa civilizaţiei: starea primitivă, naturală a comunităţilor umane. Civilizaţiile de astăzi, cosmopolite, artificiale sunt obosite pentru noii daci.”

Proiectul „O țară numită Dacia” de Petruț Călinescu se va finaliza printr-o carte ce vă ieși de la tipar pe la jumătatea lunii lui martie. Până atunci, poți sprijini materializarea lui, cumpărând un exemplar în avans. Astfel, primești un print foto, transport gratuit și numele tău trecut în album. Și nu în ultimul rând, glorie eternă:

https://cdfd.ro/povesti/o-tara-numita-dacia

Proiectul a fost realizat prin Centrul de Fotografie Documentară (cdfd.ro) și cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro