Un asasin plătit povestește cum primește comenzi: „Uneori, mi se spune: «Săptămâna asta, ucizi cinci». Doi luni, trei marți, apoi sunt liber restul săptămânii”

„Am ucis atât de mulți oameni, încât am pierdut numărul”, spune Mario, în vârstă de 46 de ani. Este asasinul plătit al Clan del Golfo, cel mai mare cartel de droguri din lume, și a acceptat să își destăinuie povestea.

Mario: Am ucis atât de mulți oameni, încât le-am pierdut numărul

„Uneori, lunea mi se spune: «Săptămâna asta, trebuie să ucizi cinci». Încep imediat. Doi luni, trei marți. Și apoi sunt liber tot restul săptămânii”, povestește el în al doilea episod al seriei Dealing with Coke, realizată de Eric Goens.

Mario o spune cu nonșalanță de parcă ar vorbi despre o colecție de timbre care a devenit prea mare: „Am ucis atât de mulți oameni, încât le-am pierdut numărul, nu mai știu câți”. Mario este un asasin plătit, pentru Clan del Golfo, cel mai mare cartel de droguri din lume.

La începutul „carierei” sale încă făcea liniuțe ca să țină socoteala, dar după 30 de execuții a renunțat să mai numere. Au devenit prea multe – între timp sunt cu siguranță sute, poate chiar câteva mii.

Mario și-a spus povestea în seria în care realizatorul TV Eric Goens explorează toate fațetele traficului internațional de droguri.

Echipa lui l-a vizitat pe cel mai de temut ucigaș din Clan del Golfo, într-o casă de la țară puternic păzită, într-o suburbie a orașului Apartado, din nord-estul Columbiei.

La 14 ani, primul „test”: a tras de 14 ori într-un politician

Mario nu arată deloc ca asasinii extravaganți din serialul Narcos de pe Netflix. Dacă l-ai întâlni pe stradă, probabil nici nu i-ai da atenție: blugi uzați, tricou negru, jachetă sport Dior, o șapcă Adidas pe cap.

„În momentul în care șeful meu spune: «persoana asta trebuie să moară», pentru mine ea este deja moartă”, spune asasinul plătit, Mario.

De după o bandană legată peste față, Mario povestește cum, copil fiind, visa să devină mecanic auto. Dar mama lui avea mari probleme financiare, iar școala costa bani și nu aveau.

La 14 ani, Mario a fost nevoit să caute de lucru, însă nimeni nu voia un adolescent fără calificare.

În lumea drogurilor nu te întreba nimeni de diplome. Mario știa că Clan del Golfo avea un „post vacant” – unul dintre asasinii lor fusese tocmai împușcat – și s-a dus la cartel. Așa că a fost „testat” imediat.

„Un politician local a anunțat că vrea să-i aresteze pe liderii noștri. Încearcă să-l împuști și vom vedea dacă ești în stare”, i s-a spus tânărului Mario.

El povestește că atunci s-a speriat de moarte, dar l-a căutat pe politician, a îndreptat arma și a tras. „De 14 ori. Eram atât de speriat, încât îmi tremurau mâinile. Când m-am întors la șef, încă tremuram de nervi. M-a prins și mi-a spus: «Tu ești omul de care avem nevoie». Din ziua aceea sunt asasinul plătit al clanului”, a rememorat el.

Mario: E ca și cum diavolul pune stăpânire pe tine prima dată când tragi

De atunci, Mario spune că nu a mai tremurat niciodată când a trebuit să omoare pe cineva.

„Este ca și cum diavolul pune stăpânire pe tine prima dată când tragi. Între timp m-am obișnuit atât de mult să omor oameni, încât nu mai simt nimic. În momentul în care șeful meu spune: «persoana asta trebuie să moară», pentru mine ea este deja moartă”, mai spune tânărul.

Mario crede că a fost menit să fie un asasin plătit. „Fiecare are un talent. Unii știu să cânte bine, alții să deseneze. Eu știu să omor oameni. A ucide este darul meu”, consideră el.

Face asta de 32 de ani. Uneori sunt „misiuni” simple și trebuie doar să tragă. Alteori sarcina e mai complicată și trebuie să transmită și un mesaj. De exemplu, atunci când a ucis un bărbat care violase o fată (…).

Alteori, Mario este ocupat zile întregi cu o singură „lucrare”. „Îmi amintesc un bărbat pe care trebuia să-l omor. Nu cu un singur glonț, ci extrem de lent, ca să sufere zile întregi. Șeful mi-a spus că nu are voie să moară decât în a zecea zi. Așa că, în prima zi i-am tăiat un deget, în a doua mâna, în a treia urechea” povestește asasinul.

Asasin: Cel mai greu a fost să privesc cum moare un copil sub ochii mamei

Mario stă pe un scaun, față în față cu Eric Goens, cu mâinile sprijinite lejer pe cotiere, și vorbește fără oprire. Nu rece și lipsit de emoții, dar nici lăudăros sau teatral.

Spune totul firesc, pe același ton pe care un specialist IT ar vorbi despre o problemă de calculator rezolvată. Așa povestește Mario despre sutele de crime pe care le-a comis.

„Eu doar execut ordine”, spune el. „Dar asta nu înseamnă că nu e uneori greu. Unul dintre cele mai dificile lucruri pe care a trebuit să le fac vreodată a fost să smulg un copil din brațele mamei sale și să-l omor sub ochii ei. Ea a trebuit să privească cum copilul ei murea”.

Pentru prima dată, Mario tace și privește în gol câteva secunde. Se vede că imaginile îi revin în minte.

„Am spus mai devreme că m-am obișnuit atât de mult cu ucisul încât nu mai simt nimic. Așa este. Dar problema vine după. Gândurile… Întotdeauna revăd imaginile primei crime. Atunci folosesc droguri ca să mă liniștesc”, se destăinuie el.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care a acceptat să vorbească cu Goens. „Ca să mă eliberez de lucrurile pe care le port cu mine. Lucruri care mă macină, lucruri despre care nu pot vorbi cu nimeni. Dacă le-aș spune toate astea familiei mele… (oftează) Nu ar mai vorbi niciodată cu mine”, adaugă Mario.

Mario: Vinovați sunt consumatorii de droguri

Mario speră ca și copiii să-i audă povestea, pentru a-i ajuta să facă alegeri corecte în viață.

„Sper să vadă asta și să-și dea seama cât de important este să învețe, ca să nu ajungă ca mine. Eu nu vedeam altă cale și, odată intrat, era imposibil să mai ies. Nu aveam bani pentru studii, nu aveam unde să mă duc. Dacă la voi nu s-ar consuma atât de multă cocaină, aici, în Columbia, nu ar fi atâta nenorocire”, spune el.

„Și asta e problema: în Columbia sunt foarte mulți copii ca mine, care vor să învețe, dar nu pot, pentru că cresc în sărăcie. Și știi a cui este vina? A consumatorilor de droguri din Europa. Ei vor cocaina lor. În fiecare zi pleacă de aici containere pline cu cocaină, adesea către Belgia, pentru că acolo există multă cerere. Dacă la voi nu s-ar consuma atât de multă cocaină, aici, în Columbia, nu ar fi atâta suferință. Războaie între grupări, războaie pentru pământ, pentru teritoriu. Consumatorii de droguri sunt responsabili pentru ce se întâmplă aici, pentru că ei sunt cei care consumă”, încheie Mario.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE