Ceaușescu, natalitatea și planul celor 30 de milioane de locuitori. Cum erau urmărite în comunism româncele care voiau să facă avort
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Una dintre cele mai odioase măsuri ale regimului comunist din România a fost interzicerea aproape completă a avorturilor. La 1 octombrie 1966, dictatorul Nicolae Ceauşescu emitea Decretul 770, prin care a anulat politica anterioară privind întreruperile de sarcini.
Cuprins:
Parte din politica de industrializare forțată
De la acel moment, practicarea avorturilor era strict interzisă, cu unele excepţii: probleme medicale grave care se puteau transmite ereditar, femei cu vârsta peste 40 de ani, femei cu patru copii minori în îngrijire, malformații congenitale grave sau dacă sarcina era urmare a violului sau incestului.
Ceauşescu considera că doar o creştere demografică susţinută este garantul dezvoltării ţării şi, în primul rând, politicii de industrializare forţată, pe care ideologia comunistă o impunea. „Visul” acestuia era ca, până în anul 2000, România să aibă 30 de milioane de locuitori.
Dictatorul comunist provenea dintr-o familie cu 10 copii și aducea acest argument oricăror obiecții ale celor care susțineau menținerea liberă a avorturilor. În anul 1967 a apărut Decretul 940, tot pentru promovarea natalității. Orice femeie care năştea 10 copii era numită „Mamă eroină” şi era premiată cu medalii și bani, iar în mediul rural se acorda și pământ sau cereale.
În paralel, se derula o veritabilă epurare politică, prin care este blocată ascensiunea celor divorțați sau cu relații imorale la activ. Erau promovate filmele, piesele de teatru și operele de artă care să realizeze educarea cetățenilor în spiritul familiei cu mai mulți copii.
Anticoncepționalele erau interzise
Întrucât şi mijloacele anticoncepţionale erau interzise, avortul ilegal a rămas unica modalitate contraceptivă la îndemâna femeilor din România. În aceste condiţii, au existat numeroase cazuri de avorturi clandestine, unele efectuate de cadre medicale, altele autoprovocate prin metode artificiale, fapt ce a condus la o rată ridicată a deceselor cauzate de infecţii.
În ciuda Decretului 770, femeile din România nu doreau să devină „mașinile de făcut copii ale regimului”. Deși pedepsele erau aspre, în câțiva ani s-a dezvoltat o adevărată industrie a avorturilor clandestine.
Rapoartele oficiale arată că aproximativ 9.500 de femei au fost înregistrate în statisticile privind mortalitatea maternă în perioada de după anul 1966. Numărul deceselor era însă mult mai mare, pentru că politica de propagandă a regimului a impus consemnarea în registrele medicale a multor astfel de cazuri ca blocaj renal, septicemie” sau alte cauze.
Un milion de copii, născuți în doi ani
Până în 1969, la doi ani după interzicerea avorturilor, Ceaușescu reușise să dubleze natalitatea cu primul milion de copii: 520.000 în 1967 și 470.000 în 1968, față de 273.000 în 1966.
Efectul nu a durat însă mult timp pentru că, în 1973, rata fertilității a scăzut la un nivel mediu de 2,4 copii născuți de o femeie, de la minim patru cât impusese regimul. Această scădere în timp s-a datorat și numărului mare de avorturi efectuate clandestin.
Un alt efect negativ al acestui fenomen a fost o creștere explozivă a numărului de copii nedoriți, care erau abandonați și ajungeau în orfelinate. În anii ‘70, numărul copiilor născuți vii s-a cifrat la o medie de circa 400.000 pe an, dar după 1980 rata natalității a scăzut semnificativ, chiar și cu 20%.
„Politicile economice dezastruoase ale lui Ceauşescu (intensificarea industrializării forţate şi efortul achitării rapide a datoriilor externe ale ţării) au condus la o prăbuşire a nivelului de trai în România. Între urmări s-a aflat şi creşterea substanţială a numărului avorturilor clandestine şi scăderea natalităţii. Pentru a rezolva «problema», este adoptat Decretul 411 din 1985, care înăspreşte legislaţia împotriva întreruperilor ilegale de sarcină. Avortul nu mai este o simplă infracţiune, ci un act antisocial, duşmănos şi antinaţional. În cadrul Ministerului de Interne sunt create compartimente speciale pentru combaterea acestui fenomen.
Este intensificată verificarea şi urmărirea femeilor prin controale inopinate la locul de muncă, ori la cabinetele medicale. Este recrutată o vastă reţea de informatori, dintre vecini, colegi de muncă, cadre medicale şi chiar membri ai familiei, special pentru a depista şi raporta potenţialele cazuri de graviditate. În paralel sunt luate măsuri şi pentru combaterea introducerii ilegale în ţară şi a utilizării substanţelor contraceptive”, se precizează într-o analiză a fenomenului, realizată de cercetători de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Regimul considera misiunea de combatere a avorturilor atât de importantă, încât era coordonată direct de Consiliul Militar al Inspectoratului General al Miliţiei. Decretul 411 creștea vârsta femeilor care puteau beneficia, „în mod excepțional” de întrerupere legală de sarcină, de la 40 la 45 de ani.
De asemenea, față de prevederile Decretului 770 din 1966, avortul mai putea fi avizat în cazul femeilor care au născut cinci copii și îi aveau în îngrijire. Pedepsele aplicate pentru medici sau alte persoane care efectuau avorturi erau între 2 și 10 ani de închisoare, plus interzicerea exercitării profesiei. Dacă femeia murea în urma avortului, pedeapsa putea ajunge la 15-20 de ani de închisoare. Pentru femeia care făcea avortul, pedeapsa era până la 2 ani de închisoare sau muncă corecțională.
Spitalele, supravegheate „informativ”
În 1985, rata natalității scăzuse la puțin peste 16 născuți vii la 1.000 de locuitori, ceea ce însemna, în total, circa 360.000 de copii. În ianuarie 1986, toate inspectoratele de securitate și milițiile județene primeau o adresă semnată de ministrul de interne George Homoștean, prin care li se impunea combaterea cu prioritate a fenomenului „întreruperilor nelegale de sarcină”.
„Asemenea fapte, săvârșite prin metode empirice de persoane iresponsabile, cât și de medici și cadre sanitare medii în scopuri meschine de îmbogățire și căpătuială, au un profund caracter antisocial, dușmănos și antinațional, afectând grav situația demografică a țării. În vederea executării exemplare a hotărârilor de partid și aplicării cu fermitate sporită a normelor legale pe această linie, precum și pentru a contribui direct prin măsuri specifice, împreună cu ceilalți factori responsabili, la înfăptuirea neabătută a politicii demografice și creșterea sporului natural al populației, unitățile de miliție vor fi reinstruite în mod temeinic pe linii de muncă, astfel încât toți lucrătorii, inclusiv personalul muncitor civil să acționeze permanent, conform conceptului de lucru cunoscut și prin activități diversificate și complexe, pentru prevenirea eficientă a întreruperilor ilegale de sarcină, care influențează negativ sănătatea, femeilor, vitalitatea și vigoarea populației”, se susținea în documentul desecretizat de CNSAS.
Una dintre măsurile trasate era popularizarea concretă a „consecințelor negative la care se expun femeile care intenționează să-și întrerupă sarcina, cât și elementele care comit infracțiuni de avort, urmărindu-se dezvoltarea opiniei de masă pentru respectarea strictă a legii”.
Asemenea activități urmau să fie organizate și executate cu precădere în colectivele de muncă unde ponderea personalului muncitor o reprezintă femeile, cât și în cămine de nefamiliști, case de cultură, licee, facultăți și în zonele în care erau semnalate cele mai frecvente cazuri de avorturi incomplete.
Securitatea și Miliția trebuiau să identifice toate unitățile sanitare din mediul urban și rural în care se puteau realiza avorturi, unde urmau să fie impuse măsuri de supraveghere informativă.
Informatori în cartiere, cvartale și blocuri de locuințe
„Până la 25.01. a.c. (1986 - n.r.) veți lua măsuri pentru repartizarea sectoriștilor pe cartiere, cvartale de locuințe, blocuri și străzi, nominalizate în mod concret, urmând ca aceștia, în termen de 30 zile să-și recruteze un număr corespunzător de persoane de sprijin, capabile să depisteze, în fază incipientă, femeile care încearcă să-și ascundă starea de graviditate și intenționează să recurgă la întreruperea nelegală a sarcinii.
În același mod va fi repartizat personalul muncitor civil din unitățile și formațiunile de miliție, fiind instruit să acționeze permanent, pentru a identifica și sesiza femeile însărcinate, fie direct, fie cu ajutorul persoanelor de sprijin organizate pe străzi și blocuri, în zona lor de domiciliu, folosind și membrii lor de familie.
După identificare, gravidele vor fi semnalate imediat unităților sanitare, pentru a fi luate în evidență și a li se urmări permanent evoluția normală a sarcinii, precum și în vederea prevenirii eficiente a oricărei încercări sau intenții de avortare pe căi nelegale”, se mai afirma în document.
De asemenea, „unitățile de miliție împreună cu organele de procuratură și alți factori competenți” aveau misiunea de a verifica permanent „situația femeilor luate în evidență pentru a preveni orice intenții ale acestora de a-și provoca întreruperea cursului normal al sarcinii”.
În plus, aveau loc controale sistematice la unitățile medicale de specialitate pentru „înlăturarea tuturor posibilităților de internare a gravidelor cu diagnostice fictive în vederea finalizării avorturilor incomplete prin efectuarea de chiuretaje ilegale de către personal calificat”.
„Baza de lucru” trebuia completată cu „noi elemente din rândul celor care au mai fost condamnate pentru asemenea fapte, celor despre care se dețin date și informații că desfășoară activități infracționale pe această linie, precum și celor care, prin profesiile pe care le au, sunt pretabile să comită întreruperi ilegale de sarcină sau intermediază săvârșirea lor”. Persoanele bănuite de astfel de intenții urmau să fie avertizate și prevenite.
Procese publice la locul de muncă sau în zone de locuit
„În cazul când se primesc date și informații în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de avort, se va acționa, deîndată, prin toate mijloacele, pentru descoperirea operativă și cercetarea temeinică, în stare de arest preventiv, a făptuitorilor, în vederea tragerii lor la răspundere penală cu toată asprimea legilor.
În colaborare cu organele de procuratură și justiție, se va organiza judecarea în cadrul unor procese cu publicitate lărgită, la locul de muncă al infractorilor proveniți din rândul personalului medico-sanitar sau în cartiere, zone și comune a celor care au comis astfel de fapte, asigurându-se participarea la aceste acțiuni, în mod deosebit, a persoanelor predispuse sau despre care se dețin informații că au asemenea intenții infracționale”, era o altă măsură care trebuia aplicată obligatoriu.
Pentru îndeplinirea misiunii, numărul informatorilor trebuia mărit în termen de 30 de zile cu noi surse din rândul personalului specializat (medici, farmaciști, cadre medii sanitare etc.), în primul rând din clinicile de obstetrică-ginecologie și chirurgie, care urmau „să supravegheze respectarea normelor de păstrare a instrumentarului și substanțelor farmaceutice avortive, semnalând prompt orice încălcare sau intenție de eludare a normelor legale pe această linie”.
De asemenea, „întregul efectiv al miliției” avea obligația să desfășoare activități ce aveau ca scop „prevenirea, descoperirea și contracararea folosirii și proliferării produselor și substanțelor cu efect anticoncepțional sau avortiv, introduse în țară, pe căi ilegale și comercializate, atât de persoane din rândul cetățenilor străini, îndeosebi studenți, cât și a celor români”.
În vizor au intrat și comisiile de avizare a întreruperilor de sarcină, care erau verificate în legătură cu modul în care aprobau avorturile legale. Toate activitățile executate pe linia combaterii avorturilor ilegale trebuiau să fie raportate, lunar, Inspectoratului General al Miliției - Serviciul cazier judiciar și evidență operativă.
„Trimestrial, în Consiliul Militar al Inspectoratului General al Miliției se va analiza temeinic ansamblul activităților specifice întreprinse pentru prevenirea și contracararea fermă a încălcărilor de lege pe această linie și se vor hotărî cele mai eficiente măsuri menite să ducă la înfăptuirea neabătută a sarcinilor ce revin miliției pe această linie din documentele de partid și legile țării”, se mai susținea în documentul aprobat de ministrul de interne.
Decretul 770 a fost anulat în ziua de 26 decembrie 1989. Efectele politicii regimului comunist în domeniul natalității au fost dramatice. Statisticile din anul 1992 au arătat că un milion dintre cele 5,2 milioane de femei apte să nască au rămas sterile în urma avorturilor autoprovocate.
După 1990, natalitatea în România a scăzut semnificativ. Conform ultimului studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică, în 2024 s-au născut numai 149.000 de copii. Astăzi, România are o populație de 19 milioane de locuitori.
demostene1 14.10.2025, 16:29
totusi existau asa de multe avorturi inainte? cate sa fi fost in total? 1000 pe an? 5000 pe an?
parpalache 14.10.2025, 20:19
In 1974-cu ocazia Conferinței mondiale a populației-ținuta la la București-noi studenții de la o prestigioasa facultate bucureșteana am fost incarcați in autobuze și descarcați la CEPECA!Unde dupa plictisitoare cuvântari ale unor oficiali-a aparut la tribuna un omuleț-unul Meszaroș-care cu o voce stridenta ne-a trezit din somnolența cu niște...„bombe”!1.-Se faceau nu mai puțin de 300 de mii de avorturi„de necesitate”pe an!(ca sa salveze viața femeii)!2.-Vârsta medie de casatorie era de 26 de ani-fața de 22 de ani in Occident!3.-27% din femeile țarii-exact cele cu studii superioare și postliceale- nu aveau nici un copil sau aveau numai unul!Cauze?Lipsa locuințelor,lipsa unor condiții(autobuze școlare,mamele având servici nu ar fi putut sa ia copii din clasele mici de la școala)!Propuneri:Sa se faca ca in Franța: mamele salariate sa stea acasa și sa le mearga salariul ca sa aiba grija de copii-copii care astfel vor avea șanse sa devina de inalta calificare și bunii specialiști doriți!
parpalache 14.10.2025, 20:27
Și totuși...Chiar și așa- in 1989-România ajunsese la 23 de milioane de locuitori!Iar acum-dupa 35 de ani de„bunastare”- mai are...19 milioane!Dintre care 5 milioane de pensionari-adica trecuți de 65 de ani!Ni se risipește neamul fraților!Ce n-au reușit hoardele de migratori „turanici” in doua mii de ani,a reușit„globalismul”(și ticaloșia guvernanților)-intr-o singura generație!