Cum arată Sărbătorile sfârșitului de an într-un sat majoritar maghiar din Covasna: „Degeaba ne văităm, pensia tot mică rămâne”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Katalin și Nyilas, un cuplu de pensionari din satul covăsnean Lisnău, vor petrece Revelionul în casa lor împodobită cu mici figurine de oameni de zăpadă și moși. Copiii s-au mutat la Sfântu Gheorghe, așa că în noaptea dintre ani spun că vor sta cu „ceilalți copii”: câinele Bubico, cățelușa Negruța și o pisică.
Cuprins:
- Libertatea a lansat de sărbători o serie specială de reportaje despre cum întâmpină localnicii din comunele depopulate ale României Crăciunul și trecerea la noul an.
„Acum am terminat pe asta”, spune Katalin, în timp ce pune pe masă o farfurie plină de bucăți triunghiulare de foietaj cu magiun, pudrate din plin cu zahăr. „Haideți, haideți, stați jos, serviți”, ne îndeamnă femeia de aproape 70 de ani.
Haioș, prăjitura cu osânză și magiun
În casa Katalinei și a lui Nyilas, soțul ei, este cald și miroase a prăjituri și nuci. Bubico, un câine de culoarea cafelei cu lapte, cu picioare scurte, se gudură printre picioarele stăpânei, în bucătăria cu hol lung și sobă de teracotă.
„Asta se numește haioș”, ne spune Katalin. „Românește habar n-am cum îi zice”, adaugă râzând. Haioș este o prăjitură tradițională ungurească, făcută din osânză, care este grăsimea de pe abdomenul porcului, și magiun de prune. De Sărbători, tot satul face haioș.
Crăciun sub doi brazi
Am surprins-o pe Katalin în toiul pregătirilor pentru Crăciun, pe 23 decembrie, după ce l-am întâlnit pe soțul ei pe o uliță din Lisnău. L-am rugat să ne arate cei doi brazi pe care s-a lăudat că-i are.
Nyilos nu a vrut doi brazi, dar pe primul l-a luat din greșeală prea înalt și nu încăpea pe terasa casei. Așa că l-a pus mai încolo, în curte, pe o masă înaltă, și l-a împodobit cu câteva globuri și beteală mov.
A luat apoi unul mai mic. Katalin îl ceartă că lasă pomul de pe terasă neîmpodobit și că de câteva zile tot spune că o să se ocupe de el. „Eh, o să-l împodobesc eu, azi, mâine…”, îi răspunde Nyilas, zâmbind.
Fată de Ozun, băiat de Lisnău
Cei doi brazi parcă vor să compenseze lipsa decorațiunilor de sărbătoare din restul curților. Satul Lisnău aparține de comuna covăsneană Ozun, ce numără aproximativ 4.500 de locuitori. În Lisnău, Lisznyó în maghiară, sunt vreo 400.
Localitatea în formă de „J” este situată între satele Ozun, Măgheruș, Lisnău-Vale și Bigfalău, ca în mijlocul unui pătrat.
În prag de ajun de Crăciun, ulițele satului sunt goale și nimic nu trădează venirea sărbătorilor de iarnă. Nici luminițe, nici globulețe, nicio voce de om.
Doar la biserica reformată, în jurul copacului din curte, a fost pusă o coroană de advent, cu patru lumânări.
În Ozun, 80% dintre localnici sunt maghiari. Nyilas vorbește bine română, a copilărit la Lisnău, și a muncit în Sfântu Gheorghe. Katalin e din satul Ozun și a lurat la o fabrică de tractoare în Brașov, în perioada comunismului, apoi la Sfântu Gheorghe, tot la o fabrică de motoare. În același domeniu a muncit și soțul ei. „La Sf. Gheorghe mi-am trăit tinerețea, aici îmi trăiesc bătrânețea”, spune Katalin.
Tot cu bicicleta
Rostește cuvintele apăsat, parcă cu grijă să nu greșească. Nu vorbește foarte bine română. Uneori mai face pauze, se uită la Nyilas și spune în maghiară cuvântul pentru care nu găsește corespondență în română.
„Muncă grea pentru o femeie la tractoare și motoare, da”, adaugă Katalin. „Dar am avut putere și am lucrat. 35 de ani am muncit și pensia e mică, dar degeaba ne văităm, că ea tot așa rămâne. Mai bine râd și mă descurc cu ce am”.
În sat, copii și tineri sunt puțini. Prea puțini ca să anime din nou localitatea, ca pe vremea când Nyilas se plimba cu bicicleta sau mergea în grup la colindat de sărbători, ori la baluri, în fiecare sâmbătă. „Nu erau cluburi pe-atunci”, spune bărbatul.
De baluri nu se mai pune problema, dar la bicicletă nu a renunțat. „Jumătate de comună merge cu bicicleta. Acum e destul de periculos, că mai sunt proști care merg cu mașina cu viteză”, adaugă Nyilas.
Supă de găină cu gutui
Comunitatea din Lisnău s-a schimbat odată cu nevoia modernizării și cu plecarea tinerilor din rural. Oamenii au păstrat însă unele obiceiuri. Deși copiii nu mai merg la colindat din poartă în poartă, adulții, în Ajun și în ziua de Crăciun, dacă se duc în vizită, nu intră în casă fără să colinde.
Katalin și Nyilas ne fac o demonstrație. Ea mai entuziasmată, el mai timid, cântă în maghiară un echivalent al colindului „Steaua sus răsare”.
Casele nu sunt împodobite cu atât de multe luminițe, dar de pe masă nu lipsesc niciodată haioșele și supa de tăiței.
„O fac din găină, legume, morcov, varză, gutui…”, enumeră Katalin, aducând din cămară „gutuia”. „Ah, gulie! Vedeți ce ciorbă fac eu? O harababură!”, exclamă, râzând. „Nu știu bine românește”, se scuză.
În comună, slujește o preoteasă de 29 de ani
Katalin și Nyias sunt de religie reformată, la fel ca aproape 60% dintre localnici. Biserica Reformată numără, în România, peste 600.000 de credincioși, în mare parte de naționalitate maghiară. Religia se axează mult pe predici, lecturi biblice, vizite pastorale și educație religioasă.
Bărbații și femeile au drepturi egale în ceea ce privește slujirea și funcțiile în biserică. În Lisnău, sunt 250 de credincioși reformați.
„Îmi place că este un sat mic și oamenii se implică și fac împreună lucruri pentru comunitate”, spune Gal Adel, preoteasa din sat.
O întâlnim când iese din casa unei familii, alături de o enoriașă care o ajută cu pachetele. De Crăciun, biserica obișnuiește să ofere alimente și dulciuri persoanelor de peste 80 de ani.
Gal Adel are 29 de ani și de trei ani slujește la biserica reformată din sat. Simte că, deși e tânără și a venit în sat înlocuind un preot care a fost mai bine de trei decenii printre enoriași, a fost foarte bine primită și acceptată. „Oamenii au fost foarte deschiși”, spune tânăra. Dacă ai vedea-o întâmplător pe stradă, ai crede că e studentă, nicidecum preoteasă. Zâmbește larg și are un fular colorat.
În noaptea de Anul Nou, va strânge în jurul ei, la biserică, grupuri de oameni alături de care va cânta cântece bisericești. „E foarte frumos. Cel mai mult îmi place să lucrez cu tinerii. Sunt toți foarte faini”, povestește preoteasa.
Revelionul cu Bubico
Crăciunul îl fac întotdeauna în familie, la Sf. Gheorghe, dar de Anul Nou, Katalin și Nyilas nu au planuri. Când erau mai tineri, mergeau la cabană, la munte. Acum, spun ei, vârsta nu le mai permite asemenea deplasări.
„Unde facem Revelionul? Întrebați-l pe domnu’!”, strigă Katalin, arătând cu degetul către soțul ei. Apoi adaugă: „Acum stăm cu copiii noștri de aici”. Se referă la Bubico, la cățelușa neagră sperioasă ce face ture prin curte și la pisica cu pete maro tolănită în fotoliu, aproape de sobă.
Profitând de faptul că stăpânii sunt ocupați cu musafirii, Bubico deschide cu lăbuțele ușile dulapului și dă iama în sacul cu hrană uscată pentru câini.
„Vecina spune că ungurii otrăvesc pe români”
„Ce bine că mai trăncănim. Asta e frumos”, afirmă Katalin la un moment dat, după ce ne-a împins din nou în față farfuria cu haioș. Musafiri nu prea au, în afara de copii și de nepoata de 17 ani. Nu că nu se înțeleg cu vecinii, dar are fiecare problemele lui și, la finalul zilei, e mai greu cu socializarea, spun cei doi.
Întrebați despre rivalitatea istorică dintre unguri și români, Nyilas își amintește de o vecină, o femeie în vârstă mutată de câțiva ani acolo din Baia Mare, care i-a spus că „ungurii otrăvesc pe români”. „Vorbește serios! Și spune că laptele îl cumpără de la magazin, nu de la vecini, că de-acolo știe sigur că așa nu va fi otrăvită. Dar în mine a spus că are încredere”, povestește Nyilas.
Katalin strigă „ooh” și face un semn cu mâna, exasperată. „Bârfa și ura nu-mi plac. Nu suntem același om de Dumnezeu? Ați venit, bine că ați venit și suntem bucuroși”.
„La fotbal, românii strigă: bozgorii afară din țară. Ce vină am eu că sunt ungur, ce vină ai tu că ești român?”, o completează Nyilas.
Sarea și banii mărunți nu lipsesc de pe masă în noaptea dintre ani
Katalin și Nyilas vor întâmpina 2023 cu masa plină cu mâncare, cu sare și cu bani mărunți - ca să aibă un an bogat. Nu crede neapărat în superstiții, dar „așa sunt obiceiurile”.
Îmi place să am de toate. Să știți că eu nu merg la magazin pentru legume, pentru zarzavat. Fac eu tot, cât mai pot.Katalin:
„Până la urmă, dacă avem sănătate și mai și râdem, e tot ce contează”, concluzionează Katalin.
!function(e,i,n,s){var t="InfogramEmbeds",d=e.getElementsByTagName("script")[0];if(window[t]&&window[t].initialized)window[t].process&&window[t].process();else if(!e.getElementById(n)){var o=e.createElement("script");o.async=1,o.id=n,o.src="https://e.infogram.com/js/dist/embed-loader-min.js",d.parentNode.insertBefore(o,d)}}(document,0,"infogram-async");Crăciunul în localitățile depopulate
Infogram
Moshu 31.12.2022, 22:22
Foarte frumos spus :"ce vina am eu ca sunt ungur si ce vina ai tu ca esti roman ?" si ma mult : ce vina vem noi ca exista ticalosi care incearca sa ne invrajbeasca...si chiar reusesc,pt ca sunt muulti "slabi de ...inger" care incep sa creada prostiile ticalosilor ! Am fost in Udvar Hei,adica Odorhei si am ramas fooaarte impresionat de liceul "Tamasi Aron",construit in 1599,unde am vazut exact locul si atmosfera pe care o descrie Agarbiceanu in nuvela "Liceean odinioara"in care actiunea se petrece la Blaj,dar "topografia locului"este identica : liceul,biserica si "gospodaria liceului"in acelasi perimetru !
dante69 01.01.2023, 12:54
Comunități abandonate de oficialitățile de la centru care nu calca pe acolo niciodată pentru că fie nu le aduce voturi fie ca le-ar afecta popularitatea. Iar de lucrul asta suntem vinovați și noi pentru că suntem indiferenți unii sau chiar plini de prejudecăți alții.