David H. Carstens, fost înalt oficial militar american: „Prezența militară a SUA ar putea fi una permanentă în România”

Monitorizarea încetării focului în Ucraina ar putea avea loc din România

Timp de cinci ani, între 2018 și 2023, David H. Carstens a lucrat în cadrul Ambasadei SUA la București, fiind în acea perioadă șeful Biroului de Legătură Militară.

Între anii 1988 și 2018, acesta a lucrat în Armata Statelor Unite ale Americii, acumulând o vastă experiență în funcții importante. A obținut gradul de colonel și a ocupat funcții de conducere cu un grad ridicat de responsabilitate în cele trei decenii de carieră. 

A  condus, printre altele, eforturile de protecție pentru U.S. Army Europe, fiind director al Departamentului de Antiterorism și Management al Situațiilor de Urgență. Un moment major din cariera sa militară a fost între 2012 și 2014, când a fost comandantul Garnizoanei Armatei SUA din Wiesbaden, Germania, care este o comunitate militară de aproximativ 20.000 de persoane și totodată sediul Comandamentului Forțelor Terestre ale SUA în Europa. David H. Carstens a lucrat, de asemenea, în CIA și NSA.

David H. Carstens deține o diplomă de licență în Științe Politice de la Kent State University, un Master în Securitate Națională și Studii Strategice de la U.S. Naval War College și a urmat o bursă de cercetare în cadrul CIA, prin intermediul U.S. Army War College Fellowship. Colaborează îndeaproape cu think tank-ul românesc New Strategy Center, precum și cu European Atlantic Resiliency Center, în calitate de expert în domeniul securității.

David H. Carstens a primit numeroase distincții de-a lungul carierei sale militare și de funcționar civil guvernamental, inclusiv Medalia pentru Serviciu Superior în Apărare a Statelor Unite, Legiunea de Merit a Armatei SUA (de două ori), Steaua de Bronz a Armatei SUA (de două ori), Crucea de Onoare a Armatei Germane în Argint și Insigna de Onoare pentru Informații de Apărare din România.

Investițiile strategice de la Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii

Libertatea: Cum vedeți viitorul prezenței militare americane în România? Poate fi această prezență una pe termen lung?
David H. Carstens: Este o întrebare foarte relevantă, mai ales acum, având în vedere ceea ce se întâmplă la granița României cu Ucraina și Rusia. Sunt foarte optimist că prezența SUA poate fi una pe termen lung în România. Și cred că există mai mulți indicatori ce indică acest rol militar pe termen lung, poate chiar permanent, al SUA în România. Și sunt mai mulți indicatori în acest sens. 

În primul rând, ar fi extinderea bazei strategice. Acest proces este în curs de desfășurare în România. România investește aproximativ 2,5 miliarde de euro în extinderea bazei aeriene Mihail Kogălniceanu. Și au existat discuții despre transformarea acesteia în cea mai mare bază NATO din Europa, ce ar putea găzdui aproximativ 10.000 de militari și familiile acestora. Sincer, cred că cel mai important lucru în acest moment este angajamentul de a investi. Se dezvoltă infrastructura în ceea ce privește pistele și hangarele.

Dar nu este vorba doar de baza de la Mihail Kogălniceanu, ci și de cea de la Câmpia Turzii, care, în opinia mea, este la fel de importantă, deoarece ar putea găzdui flota F-16 sau chiar F-35 a României, ce este în expansiune. 

Au fost făcute îmbunătățiri acolo și există un plan de creștere a cheltuielilor la Câmpia Turzii. Așadar, această extindere strategică a bazei este, în opinia mea, un indicator al faptului că România și Statele Unite vor continua să colaboreze în viitor. Acesta este primul aspect.

Numărul doi, există o continuă evoluție a desfășurărilor militare americane în regiune. Aici, în 2025, există deja aproximativ 4.000 de soldați americani desfășurați în mai multe baze românești: Mihail Kogălniceanu, Deveselu, Câmpia Turzii.

Chiar și când domnul Keith Kellogg, general în rezervă, care este trimisul special al SUA în Ucraina și Rusia, a fost aici, el a asigurat autoritățile române că bazele americane din România nu numai că vor fi menținute, ci vor crește în importanță. 

Un alt aspect este existența acordurilor bilaterale care reglementează prezența militară americană și schimbul de informații. Aceste acorduri bilaterale sunt active. Sunt respectate. Sunt actualizate în mod regulat. Și cred că acesta este un factor care indică o prezență pe termen lung. 

Există un al treilea factor, infrastructura de comandă NATO îmbunătățită. Aveți divizia multinațională NATO sud-est aici, la București, nucleul multinațional sud-est cu sediul la Sibiu.

Acestea demonstrează o atenție sporită din partea NATO asupra arhitecturii de comandă și control din est. Și mai sunt două aspecte. Apărarea regională și interoperabilitatea înfloritoare ale României.

România a găzduit mai multe exerciții multinaționale, cu mii de participanți, exerciții ce au demonstrat pregătirea, dar și capacitatea de reacție rapidă. 

Ultimul lucru pe care aș dori să-l spun este că, deși acest lucru nu a fost precizat în mod specific, cred că forțele americane din România ar putea juca un rol indirect în aplicarea unui viitor armistițiu între Rusia și Ucraina.

Cred că, la un moment dat, va avea loc un armistițiu. România ar putea servi ca bază pentru instruirea și coordonarea logisticii forțelor de menținere a păcii. Ați putea desfășura forțe de menținere a păcii din România. Și cred că, din punctul de vedere al stabilizării, ați putea stabili coridoare umanitare. Monitorizarea încetării focului în Ucraina ar putea avea loc din România. 

Așadar, acești cinci factori, cred eu, demonstrează că prezența militară americană în România este pe termen lung. 

„Este puțin probabil ca România să fie primul loc în care se vor face reduceri ale trupelor americane”

–Au existat diverse zvonuri despre reducerea numărului de soldați americani din Europa de Est, inclusiv din România. Aș dori să vă întreb cum estimați posibilitatea unei astfel de măsuri și cât de potrivită ar fi aceasta în contextul geopolitic actual?
-Am auzit, cu siguranță, aceste zvonuri. Desigur, motivele sunt destul de simple. Știți, armata și guvernul SUA au propriile presiuni bugetare și priorități diferite. Cred că acesta este motivul principal.
Al doilea motiv este dezbaterea constantă privind împărțirea sarcinilor, solicitările adresate Europei și NATO de a face mai mult și faptul că Statele Unite vor continua. Dar, cu siguranță, vor să vadă o împărțire mai echitabilă a sarcinilor între aliații și partenerii NATO. 

Dar să fim clari. Nu a existat niciun anunț oficial privind reducerea efectivelor militare americane din România, Polonia sau statele baltice. Și cred că știu motivul. Se datorează în principal angajamentului NATO de a face mai mult în ceea ce privește împărțirea sarcinilor, pentru a ajunge la un nivel potențial de 5% din PIB cheltuit pentru apărare.

Și, știți, cred că datorită acestui angajament și previziunii conducerii NATO, SUA au făcut probabil un pas înapoi în ceea ce privește dorința de a reduce prezența forțelor americane în Europa. De asemenea, ceea ce tocmai am menționat, investițiile militare în bazele de la Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii sugerează, de fapt, contrariul, adică pregătirea pentru o prezență pe termen lung sau extinsă. Știți, expresia în engleză este „construiește-o și vor veni”.

România o construiește, iar asta va deschide ușa pentru o prezență pe termen lung, fără reduceri de efective. Dar, chiar și într-un scenariu de reducere a forțelor, cred că este puțin probabil ca România să fie primul loc în care se vor face reduceri. 

Și există mai multe motive pentru asta.

-Care ar fi aceste motive?
-România este vitală din punct de vedere strategic. Gândiți-vă la Marea Neagră. Gândiți-vă la geolocalizarea față de Ucraina. Gândiți-vă la Balcani. Cred că există alte țări care ar putea fi afectate de reduceri înaintea României. Ar mai fi și sprijinul foarte ridicat al țării-gazdă. 

România a fost un partener valoros pentru Statele Unite în ceea ce privește schimbul de informații și alte aspecte. Se poate spune că România este unul dintre cei mai valoroși parteneri ai SUA în NATO. Și al treilea, România este mai aproape de zonele de conflict active, spre deosebire de alte baze care se află mai departe în Europa de Vest. 

„Va crește influența politică a României în NATO grație flotei de avioane F-35”

–România va cumpăra o flotă de 32 de avioane F-35 Lightning II. Cum va schimba această flotă F-35 strategia de apărare a României? 
-Este o schimbare radicală, o schimbare absolută. Înainte de F-35, Forțele Aeriene ale României au trecut de la vechile MiG-21 la F-16 second-hand din Portugalia și Norvegia. F-16 erau avioane puternice. Desigur, F-16 ofereau o anumită interoperabilitate de bază, dar aveau capacități limitate în ceea ce privește camuflajul. 

Aveau capacități limitate în ceea ce privește războiul electronic și atacurile la distanță mare. Cu F-35, aveți camuflaj, aveți senzori avansați, aveți fuziune de date. Și acest lucru va transforma Forțele Aeriene ale României dintr-un actor secundar într-o forță de descurajare avansată.

Deci, România va trece de la apărare la descurajare. România va putea opera în zone dificile cu F-35. Aceasta include zonele fierbinți din apropierea Crimeei sau a Mării Negre, fără ca avioanele F-35 să fie detectate imediat. Și va permite ceva numit SEAD (n. red. – suprimarea apărării aeriene inamice). Și acest lucru, SEAD, este esențial atunci când încerci să descurajezi zone cum ar fi Rusia. 

Deci, România se va transforma. Va trece de la integrarea completă în NATO la nivelul superior de luptă, cel puțin în ceea ce privește forțele aeriene. Cred că ceea ce mulți oameni nu realizează este că F-35 este mai mult decât o platformă de atac. Este o platformă de informații de luptă.

Acesta partajează date despre ținte și amenințări cu alte sisteme NATO. Aegis Ashore, AWACS, drone. Acestea coordonează operațiuni multidomeniu, aeriene, cibernetice, de război electronic.

Și îmbunătățesc interoperabilitatea. Cred că nu doar România și SUA, ci și Italia, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Danemarca. Așadar, România va trece de la rolul de adept la cel de contributor principal la operațiunile NATO. Cred că este ceva enorm. Și vor fi capabili să participe la misiuni NATO de înaltă calitate dincolo de granițe.

Și ultimul lucru care nu trebuie trecut cu vederea este că, în opinia mea, acest lucru va conferi României o influență politică și industrială considerabilă. Va crește influența politică a României în NATO grație flotei de avioane F-35. Va semnala că România este aliniată cu prioritățile strategice ale SUA. Și cred că va duce la mai multe investiții în industria aerospațială internă, întreținere, reparații, revizii și alte lucruri de acest gen.

„Eșecul de a avansa cu lucrările la baza de la Câmpia Turzii, pentru avioanele F-35 și F-16, o eroare strategică uriașă a României”

–România are o problemă majoră în ceea ce privește infrastructura. Atât cea rutieră, cât și cea feroviară nu pot face față la ora actuală transferului rapid al echipamentului militar greu. Cum ar putea fi rezolvată această vulnerabilitate? Și cât de optimist sunteți în privința unei soluții concrete în viitor?
-Până acum am fost destul de pozitiv în acest interviu. Și acum voi fi puțin mai negativ, pentru că nu sunt optimist că România se află pe calea cea bună în această privință.

Oameni precum generalul-locotenent în rezervă Ben Hodges, fost comandant general al Armatei SUA în Europa, vorbesc de ani buni despre necesitatea de a repara și de a avea infrastructura militară, dar, de fapt, este o infrastructură cu dublă utilizare, nu? Și vorbește despre asta de ani buni. Și, sincer să fiu, nu am văzut prea multe eforturi pozitive în acest sens în România. Așadar, am vorbit pozitiv despre F-35.

Dar iată și partea negativă. Pregătirea pentru F-35 este un exemplu de cum nu trebuie să se investească în infrastructura militară. Și cred că, din punctul de vedere al infrastructurii, România nu este pregătită.

Acum, unde vor ajunge avioanele F-35 este probabil un subiect de speculații și de planificare a misiunilor naționale. Dar, cu siguranță, Câmpia Turzii ar putea fi unul dintre locurile în care vor fi dislocate F-35 sau chiar și F-16 suplimentare. Îmi place Câmpia Turzii mai mult decât Mihail Kogălniceanu, în parte pentru că baza de la Câmpia Turzii are apărarea naturală a Carpaților. Deci, are ceea ce numim distanță față de amenințare. Mihail Kogălniceanu e o bază excelentă, dar este destul de aproape de Marea Neagră și de un posibil atac rusesc.

Există un proiect de extindere a bazei aeriene în curs de desfășurare la Câmpia Turzii. A început în 2021. Este un proiect de aproximativ 400 de milioane de euro. Și a început foarte bine. În 2021, s-au investit peste 100 de milioane de euro. Prima fază a construcției a decurs destul de bine. De fapt, a fost la timp. Cred că a decurs foarte bine, la timp și în limita bugetului. Și apoi s-a oprit. Și proiectul a fost amânat ani buni. Și acum sunt în curs câteva licitații pentru a-l repune pe linia de plutire. Dar prețurile au crescut.
Chiar și în cel mai optimist scenariu, Câmpia Turzii nu va fi gata să primească nici măcar F-16 până în 2031. Este enorm. Și dacă ați vrea să luați spațiul hangarului și să-l modernizați pentru F-35, sunt necesare unele modificări, ceea ce va adăuga alți câțiva ani. Deci, poate din nou, fiind prea optimist, peste doi-trei ani, adică în 2033-2034, vom fi pregătiți pentru avioanele F-35, în sensul cel mai optimist. 

– Când ar trebui să primească România avioanele F-35? 
– În 2030 cred că vor sosi primele avioane. Și astfel va exista o dependență excesivă de baza Borcea, care, după cum știți, este deja destul de plină.

Și, o spun din nou, România investește într-un sistem de armament care schimbă regulile jocului. Dar, din punctul de vedere al infrastructurii, România nu este pregătită. Și cred că aceasta este o eroare strategică uriașă, mă refer la eșecul de a avansa cu lucrările la baza de la Câmpia Turzii pentru avioanele F-35 și F-16.

Și sunt câteva lucruri pe care România trebuie să le rezolve. Simplificarea procedurilor de trecere a frontierei pentru convoaiele militare, modernizarea coridoarelor de transport pentru a îndeplini cerințele NATO, acest gen de lucruri. Standardizarea datelor logistice partajate între aliații NATO.
Am văzut multe discuții pe această temă, dar punerea în aplicare nu a fost bună. A fost extrem de inadecvată. O parte din vină o poartă birocrația și constrângerile bugetare.

„Există unele vulnerabilități structurale reale ale lui Putin”

–Este Vladimir Putin invincibil? Cum ar putea fi învins? 
-Ei bine, nu cred că vreun român care a trăit în România în timpul lui Ceaușescu și-ar fi putut imagina căderea lui Ceaușescu, căderea lui rapidă și cât de repede s-a desfășurat totul. Nu încerc să compar cele două situații, sunt o mulțime de diferențe, dar nu cred că cineva este invincibil.
Cred că există unele vulnerabilități structurale reale ale lui Putin, ale Rusiei, economia fiind pe primul loc printre acestea. Cred că economia Rusiei, din toate punctele de vedere, intră în recesiune. Dacă nu este deja acolo, afectată de cheltuielile militare, exodul creierelor, dependența excesivă de energie, scăderea inovării.
Trebuie să continuăm să subliniem că PIB-ul Rusiei nu este mai mare decât PIB-ul Italiei.

Și cred că faptul că Putin a decis să meargă în Alaska pentru a se întâlni cu președintele Trump pe teritoriul SUA arată o mică fisură în armura sa. Știți, s-ar fi putut întâlni oriunde. De ce să se întâlnească pe teritoriul SUA, când, cu siguranță, Putin ar fi putut să nu se întâlnească deloc sau să se întâlnească într-o altă țară? Cred că Putin simte presiunea.

Rusia se confruntă cu scăderea populației, pierderea războiului, reducerea forței de muncă, toate lucrurile care s-au întâmplat în Afganistan, de altfel, deși guvernul era mult diferit. Când s-a retras din Afganistan, a avut probleme similare și a provocat tulburări interne similare. Cred că Rusia este încă legată de China, Iran, Coreea de Nord, India, așa cum am văzut recent, iar acestea sunt cumpărători de combustibil rusesc.

Dar, în esență, Putin rămâne izolat la nivel global. Și astfel, deși spunem acest lucru de câțiva ani, cred că Putin începe să simtă presiunea economică. Și se pare că se bazează foarte mult pe elita sa regală, pe frică și represiune, pe controlul asupra mass-media.

Și cred că elita regală a oligarhilor, FSB, armata au limite. Și cred că ne apropiem de limita acestor limite. Cred că schimbarea va trebui să vină din interior. Nu cred că vom asista la o lovitură de palat în curând la Kremlin. Dar să spunem că presiunea crescută din partea oligarhilor ar putea determina o schimbare de strategie din partea lui Putin.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.