Ce așteptări salariale au tinerii din România la primul job: „4.800-5.000 de lei, în cel mai rău caz”. Zeci de CV-uri trimise fără un răspuns satisfăcător

Frustrare, stres și oboseală

Anunțuri de angajare care cer ani de experiență pentru poziții de entry-level, oferte salariale aproape de minimul pe economie și foarte puțină flexibilitate pentru studenți transformă entuziasmul începutului de carieră în frustrare, stres și oboseală.

Pentru a înțelege mai bine cu ce se confruntă tinerii, reporterul Libertatea a stat de vorbă cu patru studente la master care încearcă să își găsească locul în piață muncii actuală. Fiecare răspuns primit de la ele, dincolo de diferențele de vârstă, studii sau oraș, conturează aceeași realitate: multă ambiție, foarte puține oportunități și un sistem care încă nu reușește să facă loc celor aflați la început de drum.

Joburi part-time în timpul facultății

Deși abia la început de drum, niciuna dintre cele patru tinere nu pleacă de la nivelul „fără experiență”, așa cum se presupune adesea despre studenți sau proaspăt absolvenți. Toate au deja joburi în spate, însă în domenii diverse, de multe ori departe de ceea ce au studiat, semn că primul contact cu piața muncii vine adesea din nevoia de a câștiga bani.

Ștefania P., 22 de ani, absolventă de Litere (română-franceză), a avut două locuri de muncă: un job stabil într-o recepție, unde a lucrat aproximativ opt luni, și o slujbă sezonieră în HoReCa, pe care a reluat-o trei veri la rând. 

Antonia S., 24 de ani, cu studii în Psihologie, a lucrat ca sales assistant într-un mall din Brașov și apoi la recepția unui centru din București. 

Alexia S., 23 de ani, licențiată în Comunicare și Relații Publice, a lucrat o perioadă mai lungă în customer support. 

Alessia B., 23 de ani absolventă de Litere (română-engleză), a fost funcționar economic, apoi profesor calificat de limba engleză și, cel mai recent, operator introducere date.

Principala dificultate cu care se confruntă majoritatea tinerilor atunci când își caută un job este lipsa experienței. Ștefania spune că multe companii nu cer orice fel de experiență, ci exact cea specifică jobului pentru care aplică. În plus, ea menționează că „mulți angajatori nu ne oferă prea multe șanse, nouă, studenților, fie din cauza programului, fie pentru că preferă să caute doar persoane disponibile full-time”.

Pe lângă acestea, Antonia spune că salariile sunt foarte mici, iar având în vedere începutul de drum „companiile se așteaptă să accepți orice ți se dă chiar dacă condițiile și pachetul de beneficii oferit lasă de dorit”. 

În continuare, Alessia amintește că a întâlnit multe joburi în care angajatorii cer studii din două domenii complet diferite și listează responsabilități suficiente pentru două posturi. În plus, nu sunt dispuși să ofere nici training. Chiar și așa, salariile rămân de multe ori la nivelul minimului pe economie. „Din experiență proprie, am observat că au foarte multe cerințe, de cele mai multe ori neavând legătură cu postul pentru care se aplică”.

După facultate, șanse puține în propriul domeniu

Pentru toate cele patru tinere, găsirea unui job în domeniul în care au studiat s-a dovedit mult mai complicată decât se așteptau. Ștefania, absolventă de Litere, spune că atât sistemul educațional, cât și domeniile apropiate, precum copywriting-ul, sunt greu de accesat după facultate. 

Antonia, cu un master în Psihologie Aplicată în Securitate Națională, recunoaște că „posturile uzuale din unitățile militare se scot la concurs rar”, ceea ce face ca șansele să fie minime. Alexia, licențiată în Comunicare și Relații Publice, nu găsește joburi în orașul în care locuiește, iar cele existente cer experiență. Iar pentru Alessia, intrarea în învățământ este la rândul ei dificilă din cauza lipsei posturilor sau a cerințelor prea mari pentru debutanți.

Salarii foarte mici și oferte slabe

Când vine vorba de salariile oferite, toate cele patru tinere intervievate spun că acestea sunt mult prea mici pentru realitatea de azi. Din experiența ei, Ștefania explică faptul că veniturile depind de programul de lucru și de limbile străine cunoscute: „Dacă este vorba de part-time, salariul pornește de la 2.200 de lei. Dacă este să mă raportez la full-time, depinde și de jobul la care aplic. Adică, în mare parte dacă locul de muncă nu cere altă limbă în afară de română și engleză, salariul pornește de la 3.000, însă, dacă printre cerințe se numără și alte limbi străine mai puțin cunoscute, precum franceza, spaniola, germana, pot spune ca salariul pornește de la 4.500 de lei”.

Nevoită să lucreze maximum 6 ore zilnic, Antonia spune că în cazul ei „ofertele și salariile sunt în conformitate cu asta, să zic undeva sub minimul pe economie”. 

Alexia se lovește mereu de problema lipsei de experiență. „Când menționezi că nu ai experiență, salariile de obicei sunt foarte mici, minimul pe economie”, zice aceasta, iar Alessia descrie situația cel mai direct, recunoscând că propunerile nu au încântat-o deloc. 

„Ofertele primite nu sunt deloc bune. De cele mai multe ori se oferă salariul minim, bonurile de masă fiind cele mai reduse. Rar am primit o ofertă care să fie mai bună”.

Chiar și „cele mai bune” oferte vin cu multe compromisuri. Pentru Ștefania, un moment pozitiv a fost doar acela în care angajatorul i-a acceptat programul de facultate, iar din punct de vedere financiar „cea mai bună ofertă primită este cea de 2.800 de lei aproximativ, salariu în care adaug și bonurile de masă”. Antonia completează: „Nu pot să zic că am neapărat o ofertă pe care să o numesc cea mai bună”. 

Alexia a primit un pachet salarial peste minimul pe economie, cu câteva beneficii extra, precum abonament la sală, bonuri de masă, asigurare privată. 

În schimb, Alessia descrie ca fiind „cea mai bună” o propunere tot sub media pieței, la o școală privată, unde salariul era „peste minim, dar sub salariul mediu. Acel post era, de fapt, compus din trei posturi, întrucât nu presupunea numai meseria de cadru didactic, iar programul era de aproximativ 11 ore pe zi”.

Multe înscrieri, puține răspunsuri

Pentru mulți tineri, căutarea unei slujbe înseamnă zeci de înscrieri și foarte puține răspunsuri. Ștefania spune că „nici nu mai țin minte la câte joburi am aplicat”, dar știe sigur că numărul trece de 50, iar din zece companii o contactează cel mult 4, uneori în aceeași zi, alteori chiar după o lună. 

Antonia are aceeași experiență și recunoaște că a trimis CV-uri „cam la orice loc care părea ok și care se lega într-o oarecare măsură de domeniul meu, adică de psihologie”, însă primește răspuns „de la 2, hai poate chiar 3 companii, după o perioadă destul de îndelungată”.

Situația se repetă și la Alexia, care a depus CV-ul la peste 80 de firme în ultimii doi ani, în domenii diferite, însă din 10 înscrieri abia două dau un semn, de obicei după una-două săptămâni. Alessia spune că se înscrie zilnic, pe mai multe platforme în diferite domenii, și că a pierdut numărul CV-urilor depuse. 

Domeniile sunt diverse, de la lucrător comercial, back-office, Horeca, vânzări, până la învățământ sau domeniul editorial. Ultimele domenii menționate au legătură cu studiile mele, dar, din păcate, este foarte greu de găsit un loc de muncă acolo. Astfel, sunt nevoită să aplic pentru posturi care nu au legătură cu ceea ce am studiat la facultate”. 

Rata de răspuns este asemănătoare celorlalte trei tinere intervievate, mai exact maxim 3 din 10, iar unele companii au contactat-o chiar și după un an de la depunerea CV-ului. 

Lupta cu anxietatea și nesiguranța

Căutarea unui loc de muncă devine de multe ori o luptă zilnică cu anxietatea, nesiguranța și teama că, oricât ar încerca, nu vor primi o șansă reală. În spatele fiecărui CV trimis se află speranță, dar și un consum emoțional pe care foarte puțini angajatori îl văd.

Ștefania a explicat că fiecare încercare o lasă cu „un gust amar de fiecare dată”, pentru că, deși depune efort, cerințele sunt multe și de foarte multe ori, „nu pare că îți oferă o șansă ca student”. Antonia trece prin emoții intense, întrucât, pentru ea, procesul de căutare este atât de greu de dus încât „evit pe cât de mult pot să dau start procesului de căutare tocmai pentru că știu ce experiențe am avut în trecut. Sunt o persoană destul de anxioasă în general, iar toată căutarea asta de locuri de muncă îmi dă stări de oboseală, extenuare, stres, și în special demotivare”.  

Alexia recunoaște și ea că „procesul de căutare a unui loc de muncă îmi generează stres în mare parte”, chiar dacă uneori apare și o urmă de optimism când găsește ceva ce i s-ar potrivi, iar Alessia descrie întreaga perioadă ca fiind una marcată de „instabilitate și anxietate”.

Cu toate acestea, fiecare dintre ele reușește să găsească o formă de motivație care nu le lasă să renunțe. Pentru Ștefania este speranța că va primi măcar un răspuns, chiar și negativ.  

„Apreciez foarte mult, companiile care, chiar dacă decid ca nu ești potrivit pentru ei, îți comunică asta. Mă fac să mă simt mai bine să știu că măcar nu mai aștept un răspuns și că nu mă entuziasmez fără un scop”.

Antonia merge înainte pentru că are nevoie de stabilitate și de un venit constant, Alexia își spune că ambiția de a crește profesional trebuie să fie mai puternică decât tăcerile companiilor și Alessia este motivată de dorința profundă de a lucra în domeniul pe care l-a studiat și de responsabilitățile de zi cu zi pe care trebuie să le acopere.

Așteptări salariale pentru primul job

Deși au specializări diferite, toate cele patru tinere au pus accentul pe aceleași lucruri: o comunicare bună cu colegii și superiorii, posibilitatea de a crește și un salariu care să le acopere toate nevoile.

Ștefania spune clar ce așteptări are: „Pot spune ca atunci când vine vorba de salariu, dacă este vorba de part-time aș spune un 2.700 de lei net. Dacă vorbim de full time, atunci am să zic undeva pe la 4.800-5.000 de lei, în cel mai rău caz”. 

În plus, își dorește un program în prima parte a zilei și un mediu deschis, pentru că „oportunitățile de învățare depind de la job la job, dar cred că pentru mine cel mai important este să pot comunica deschis cu colegii și superiorii”.

Antonia își dorește un serviciu la care să meargă cu plăcere, deoarece „am nevoie să lucrez într-un loc în care să mă simt bine, nu unul în care să număr secundele pe ceas până la terminarea programului”. 

Caută un spațiu în care poate crește profesional și un colectiv sănătos, pentru că idealul ei este „un loc cald și primitor, fără o ierarhie foarte apăsătoare, unde să pot să-mi exprim liberă neplăcerile și unde să poată exista loc de critică constructivă.”

Pentru Alexia, cel mai important este să simtă că are un viitor acolo unde lucrează. „Pentru mine este important ca la un job să am oportunități de învățare, oportunități de creștere salarială în timp și o echipă unită pentru a mă simți bine când merg la muncă”. 

O slujbă ideală, spune ea, ar fi aceea unde „aș primi înțelegere că sunt la început de drum, colegii și superiorii ar fi deschiși să mă învețe, iar colectivul ar fi unit”, iar Alessia își dorește un loc de muncă în domeniul care o pasionează, dar și un salariu realist pentru nivelul de trai actual. 

„Pentru început aș prefera cel puțin 5.500 de lei, transportul decontat și bonuri de masă. Nu cred că este un salariu mare, din contră”. 

Pentru ea, flexibilitatea și echilibrul între viața personală și cea profesională sunt esențiale, iar un serviciu ideal este „un loc care se potrivește cu studiile și interesele”. În plus, consideră că „a crește, a te dezvolta la un loc de muncă este ceva benefic și îmi doresc să devin o persoană mai bună în domeniul în care activez”.

Ce cred tinerii că ar trebui să schimbe angajatorii 

Cele patru tinere sunt de părere că angajatorii ar trebui să își schimbe abordarea față de cei aflați la început de drum. Pentru Ștefania, primul pas ar fi renunțarea la cerințele nerealiste legate de experiență. „Consider că ar fi utilă reconsiderarea cerinței privind experiența. Înțeleg necesitatea unui minim de experiență, însă aceasta poate fi dobândită treptat, cu sprijinul și îndrumarea echipei”.

Antonia crede că angajatorii ar trebui să fie mai flexibili și mai deschiși la ideile tinerilor: „Companiile ar putea fi mai deschise la nou, la flexibilitate, la flux. Să ofere beneficii și salarii de bun simț. Astea cred ca sunt the bare minimum (n.r. – strictul necesar)”, în timp ce Alexia consideră că un sprijin real ar include „o perioadă la început strict dedicată trainingului, program flexibil pentru cei care încă sunt studenți și diverse activități/evenimente în care echipa se poate consolida”.

Alessia are și mai multe așteptări, subliniind nevoia de colaborare între generații și de eliminare a cerințelor absurde din anunțurile pentru entry-level. „Experiența nerealistă atunci când este un post intitulat entry-level ar trebui să dispară”. Ea spune că firmele trebuie să înțeleagă programul studenților și să accepte flexibilitatea, part-time sau remote. 

În plus, atrage atenția asupra modului în care tinerii sunt tratați și menționează că salariile nemotivante nu fac decât să-i descurajeze. „Tratarea tinerilor de parcă ar fi copii nu este o soluție”. În final, încheie cu o frază care ar putea rezuma întreaga experiență a generației ei: „Companiile trebuie să înțeleagă că un tânăr nu este o povară”.

Măsuri noi pentru sprijinirea tinerilor la primul job

Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale a lansat în dezbatere publică un proiect de modificare a Legii 76/2002, care aduce un pachet de 18 măsuri menite să sprijine tinerii aflați la început de drum și alte persoane vulnerabile. 

O noutate importantă este introducerea primei de stabilitate pentru tinerii aflați la „Primul loc de muncă”, adresată persoanelor cu vârste cuprinse între 16 și 30 de ani care nu sunt angajate, nu urmează o formă de învățământ și nu participă la programe de formare profesională. 

Aceștia ar urma să primească un sprijin lunar timp de doi ani, 1.000 de lei în primul an și 1.250 de lei în al doilea, pentru a încuraja angajarea și menținerea în câmpul muncii. Măsura vine în completarea subvenției de 2.250 de lei pentru angajatorii care recrutează tineri din această categorie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro