De ce adulții ajung să se comporte ca la 12 ani când se reunesc cu familia. Vlad Tâu, medic psihiatru: „Tu nu alegi să devii iar copilul de 12 ani, sistemul te pune acolo automat”

Ce-i cu regresia asta, de fapt?

Dr. Vlad Tâu spune că termenul de „regresie de sărbători” nu se regăsește în niciun manual de psihiatrie, pentru că acesta nu este un diagnostic, ci este mai degrabă o etichetă pe care o folosesc clinicienii, ca să descrie ceva ce văd constant: adulți care, în contextul familiei de origine, devin versiuni mai tinere ale lor. Mai reactivi. Mai defensivi. Mai ușor de activat.

Psihiatrul explică că psihologul Ryan Howes descrie regresia ca pe un mecanism automat atunci când ești stresat, iar creierul tău se întoarce la strategii vechi de adaptare, primele strategii pe care le-ai învățat fiind cele de acasă, cu familia. Acesta susține că deși avem impresia că le-am depășit de mult, corpul nostru le ține minte. „Vorbești pe un ton pe care nu l-ai mai folosit de ani. Răspunzi la o întrebare a mamei tale de parcă ai 15 ani și tocmai ai fost prins că ai luat mașina pe ascuns. Simți că ceva te trage înapoi într-o versiune a ta pe care credeai că ai lăsat-o în urmă”, susține el. 

De ce sărbătorile reactivează conflicte vechi

Psihiatrul amintește de un sondaj al Asociației Americane de Psihiatrie din 2025 care a descoperit că 41% dintre adulți spun că stresul de sărbători le afectează sănătatea mintală. Harvard Medical School raportează că 62% dintre adulți descriu perioada asta ca fiind stresantă sau foarte stresantă, iar cifrele astea nu apar la vizitele de duminică. „Poate te vezi cu părinții și în restul anului. Și nu se întâmplă  asta. Dar de Crăciun parcă e altă poveste. Întâlnirile sunt mai lungi. Nu poți să pleci după o oră, că „lasă, că ce mare lucru”, e sărbătoare. Apoi, așteptările sunt ridicate: masa perfectă, cadourile potrivite, toată lumea fericită. Tradițiile cer armonie, dar familia ta poate că nu funcționează chiar armonios. Aceste așteptări au un impact psihologic semnificativ. Te simți obligat să fii într-o stare pe care n-o simți”, explică Vlad.

Pe lângă acestea, psihiatrul mai adaugă și perturbarea rutinei. „Mănânci altfel, dormi altfel, n-ai timpul tău de liniște. Toate astea scad capacitatea de autoreglare. Și când capacitatea aia scade, obiceiurile vechi preiau controlul”, explică el. 

De ce vecinul tău se relaxează, iar tu te stresezi

Psihiatrul spune că stilul de atașament, adică felul în care ai învățat să funcționezi în relații, joacă un rol important, pentru că dacă ai crescut într-o casă unde te-ai simțit văzut, ascultat și în siguranță, apropierea de familie nu îți activează sisteme de alarmă, și te poți relaxa acolo pentru că ai învățat că locul acela e sigur. „Am auzit asta de multe ori: Prietena mea abia așteaptă să meargă acasă de sărbători. Eu simt că mă duc la război. Ce-i în neregulă cu mine? Nimic. Diferența stă în ce ai trăit acolo”, relatează el.

Dar acesta explică că dacă ai crescut cu critică constantă, cu imprevizibilitate emoțională (adică nu știai în ce stare va fi părintele cu care interacționai într-un moment sau altul) sau cu senzația că trebuie să fii într-un anume fel ca să fii acceptat, atunci corpul tău a învățat că familia înseamnă că trebuie să fii în alertă. „Și când te întorci în acel context, chiar dacă acum ai 40 de ani și situația e diferită, corpul răspunde la ce a învățat. Nu la ce se întâmplă acum”, spune Vlad.

Psihiatrul amintește și de teoria sistemelor familiale, dezvoltată de Murray Bowen, care adaugă încă o perspectivă, și anume aceea că familia funcționează ca un ecosistem și fiecare membru are un rol stabilit devreme: cel responsabil, cel rebel, pacificatorul, cel invizibil. „Când vă reuniți, sistemul «trage» pe fiecare înapoi în rolul lui, pentru că ăsta este echilibrul cu care s-a obișnuit. Tu nu alegi să devii iar copilul de 12 ani, sistemul te pune acolo automat. Unii oameni au avut noroc de familii funcționale. Alții, nu. Nu-i vina ta. Dar dacă înțelegi mecanismul ai opțiuni”, explică Vlad. 

Presiunea socială

Vlad explică faptul că există anumite întrebări care pun presiune și care nu sunt deloc neutre. Întrebări precum: „Cum, nu vii de Crăciun? Ce-o să zică mama? Ce-o să zică bunica?”. Presiune care amplifică anxietatea de sărbători.

Psihiatrul aduce aminte și de datele Asociației Americane de Psihologie, un procent semnificativ dintre adulți spunând că anticiparea conflictelor familiale le crește stresul. „Adică nu-i vorba doar de ce se întâmplă la masă, ci de ce te aștepți să se întâmple. Creierul tău repetă scenarii, pregătește replici, anticipează atacuri care poate nici nu o să vină”, spune acesta.

În România, Vlad spune că mai adăugăm și aspectul cultural. „Familia are greutate simbolică mare. A nu participa la întâlniri e văzut ca insultă sau ca semn că «ceva nu-i în regulă cu tine». Mulți oameni merg din obligație, nu din dorință. Și când participi la ceva ce simți ca pe o constrângere, reactivitatea crește automat. Ești acolo, dar nu vrei să fii acolo, și asta se simte”, explică psihiatrul.

Iar despre oamenii care își permit să aleagă forma participării, vizite mai scurte, cu pauze, sau participare selectivă, susține că au experiențe mult mai bune. „Nu-i vorba să tai legătura cu familia. E vorba să nu te sacrifici pe tine pentru o tradiție care te costă prea mult”, adaugă Vlad.

Ce este de făcut? 

Psihiatrul recomandă câțiva pași simpli pentru a reduce intensitatea și a recăpăta controlul:

Acceptă-ți reactivitatea: „Nu vei elimina complet reactivitatea, asta ar fi nerealist. E important să îți dai voie să fii om. Nu ești defect pentru că regresezi. Ești normal. Chiar și psihoterapeuții recunosc că li se întâmplă în propriile familii. N-ai nicio datorie să fii «deasupra» fenomenului”.

Identifică-ți rolul din copilărie: „Ce poziție ai avut? Reparatorul conflictelor, criticatul, cel care încerca să nu deranjeze? Conștientizarea ajută să observi când intri pe pilot automat”.

Pregătește fraze de adult: „Ancore verbale simple care te readuc în prezent: «Înțeleg ce spui, dar eu văd altfel» sau «Pot să te ascult, dar am nevoie să vorbim mai calm»”.

Limitează expunerea: „Vizite mai scurte, cu pauze deliberate, plimbări afară sau câteva minute singur într-o cameră ajută sistemul nervos să revină la normal”, sugerează Vlad. 

Vlad amintește că regresia de sărbători e normală și că majoritatea oamenilor o experimentează într-o formă sau alta. „Dar dacă dinamicile familiale îți creează suferință care durează, dacă te temi de întâlniri cu săptămâni înainte sau dacă efectele persistă mult după ce ai plecat, atunci poate merită să vorbești cu un specialist. Terapia individuală sau de familie poate să-ți ofere instrumente pentru a înțelege patternurile, a-ți clarifica limitele și a naviga relațiile astea fără să te consumi. Nu ești captiv în rolul tău din copilărie. Cu înțelegere și practică, poți să te întorci acasă de sărbători și să rămâi, în mare parte, cine ai devenit”, concluzionează psihiatrul. Informații despre activitatea sa profesională sunt disponibile pe site-ul său personal: https://www.vladtau.com/.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro