De ce e important pentru România ca ordinea mondială să rămână una bazată pe reguli. Ștefan Cibian, expert în politica internațională: „SUA, China și Federația Rusă articulează pretenții teritoriale” 

Provocări pentru Europa

Europa nu se mai confruntă cu o singură amenințare, cea de la Moscova, dar și cu regimul lui Donald Trump, care conduce Casa Albă. Care sunt astfel prioritățile României pentru tumultuosul an care se anunță?

„În momente de transformare sistemică, actorii de dimensiunea României foarte rar au un rol central. Cel mai adesea, aceștia suportă consecințele înțelegerilor dintre marile puteri. Astfel, în acest context, este important cum se poziționează România față de marile puteri și, în primul rând, cum contribuie România la consolidarea puterii UE, care are șansa de a deveni o putere globală”, explică într-un interviu, pentru Libertatea, dr. Ștefan Cibian, director executiv al Institutului de Cercetare Făgăraș. 

Cele două provocări cu care se confruntă Europa sunt în esență una singură, spune Cibian, și anume subminarea regimurilor democratice de către anumite regimuri autoritare care lucrează din ce în ce mai mult împreună. 

„Astfel, pentru cetățenii europeni, cea mai importantă provocare este potențiala pierdere a democrației și cu aceasta a libertăților fundamentale de care se bucură la acest moment. De ce sunt aceste drepturi importante? Pentru că acestea se referă la viața, demnitatea, libertatea de exprimare, libertatea religioasă și chiar proprietatea privată a cetățenilor”. 

Cibian este fost Associate Fellow la Africa Programme, Chatham House – The Royal Institute of International Affairs. El predă cursuri pe teme precum relații internaționale, dezvoltare internațională, organizații internaționale, Africa postcolonială, peacebuilding și reconstrucție post-război la Masteratul în Dezvoltare Internațională al Departamentului de Științe Politice, Universitatea Babeș-Bolyai și la Masteratul în Afaceri Publice Globale al Facultății de Științe Politice, Universitatea din București.

Deciziile recente ale SUA au destructurat ordinea curentă mondială

Libertatea: Intervenția militară ilegală a SUA în Venezuela generează multe temeri în comunitatea de experți în relații internaționale. Observăm degradarea sistemului internațional bazat pe reguli, dar ne debusolează că nu putem evalua clar spre ce anume se reorientează acest sistem internațional. Care sunt indiciile/semnalele la care ar trebui să fim mai atenți atunci când evaluăm arena internațională? 

Ștefan Cibian: Într-adevăr, intervenția SUA în Venezuela este văzută ca ilegală din punctul de vedere al normelor internaționale curente. Această intervenție are loc într-un moment dificil pentru actuala ordine mondială liberală bazată pe reguli, aspect care ar trebui să atragă atenția în primul rând oamenilor de rând, cetățenilor statelor democratice care în contextul acestei ordini mondiale se bucură de drepturi și libertăți individuale și în raport cu puterea statală de care nu s-au bucurat anterior. 

Dacă Administrația SUA menține actualul curs de politică internă și externă, este puțin probabil ca aceste drepturi și libertăți să persiste la amploarea pe care o cunoaștem astăzi, iar cetățenii statelor democratice vor deveni marii perdanți ai transformării ordinii mondiale.

Ne regăsim într-un moment de cumpănă pentru lumea în care trăim. Deși, cel mai probabil, principalii actori globali vor rămâne aceiași, ordinea globală se transformă. Mai exact, normele și reglementările globale curente și anumite componente din dreptul internațional, care se traduc prin existența unor tratate și convenții multilaterale sau bilaterale, sunt mai puțin respectate sau anulate, iar existența unor organizații interguvernamentale este pusă în pericol de retragerea unor state centrale în contextul sistemului global actual. 

Intervenția SUA în Venezuela, urmată de retragerea din 66 de organizații internaționale, reprezintă un pas important spre destructurarea ordinii mondiale curente. Aceste două acțiuni au o însemnătate aparte deoarece au loc în contextul unor tensiuni globale accentuate, precum conflictele militare din Ucraina, Gaza, RD Congo. Putem observa, astfel, un șir de conflicte în care puterea militară devine mai importantă decât legea și normele internaționale curente. Acest aspect este esențial deoarece actuala ordine mondială se bazează pe respectarea benevolă a normelor de către state, neexistând un mecanism militar global care să sancționeze acțiunile ilegale sau nelegitime. 

Ceea ce avem sunt luări de poziție ale statelor și ale organizațiilor globale și regionale și anumite intervenții aprobate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și alte organizații relevante, toate instrumentele care există în cadrul sistemului internațional sunt insuficiente pentru a face față unor mari puteri care aleg să nu respecte normele curente. 

Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să fie garantul ordinii mondiale. Însă în momentul în care mai multe state membre permanente ale Consiliului de Securitate devin acele state care încalcă normele anterior agreate, nu putem decât să acceptăm că această ordine mondială este caducă.

-Aceste tendințe nu sunt noi. Și în mandatele președinților dinaintea lui Trump s-a discutat despre declinul hegemoniei americane.

-Aș completa că literatura de specialitate analizează declinul Statelor Unite ca hegemon și al ordinii mondiale girate de SUA din anii ’60. De asemenea, atacurile teroriste din 9 septembrie 2001 au dus la militarizarea politicii externe a SUA, lăsând o amprentă profundă asupra modului în care SUA își înțeleg rolul în contextul sistemului global și în relație cu state terțe. 

Cu toate acestea, surpriza vine din percepția că SUA distrug ordinea mondială pe care tot SUA au dezvoltat-o și în cadrul căreia și-a manifestat hegemonia până la acest moment. Desigur, SUA vor continua să exercite o poziție hegemonică, însă acțiunile din 2025 ne arată că tipul de ordine mondială (valorile și principiile care stau la baza acestei ordini mondiale) este unul diferit, prin urmare, hegemonia SUA va arăta diferit în următorii ani.

Aceste transformări sunt direct conectate cu evoluția tehnologiei digitale și impactul acesteia asupra regimurilor politice democratice. Platforme precum social media permit o poziționare aparte a celor care instrumentalizează aceste tehnologii în vederea câștigării puterii politice. Aceste forțe, care până la acest moment sunt adesea de natură populist-extremistă și antidemocratică, au reușit să dezvolte o infrastructură globală semnificativă pentru subminarea regimurilor democratice și expun atitudini violente, adesea alimentând frustrările unei părți consistente din electorat pentru câștigarea puterii politice.

Astfel, aspectele care ar trebui să ne rețină, în primul rând, atenția în contextul transformărilor curente sunt echilibrul de putere între forțele politice (lideri, partide, susținători relevanți), stat și cetățean. Un discurs populist și adesea extremist, care pune sub semnul întrebării drepturile omului și libertățile fundamentale, indicând o îndepărtare de sistemul democratic care garantează, mai mult ca orice alt sistem, centralitatea cetățeanului în sistemul politic național. 

În esență, aceste forțe politice fac tot ce le stă în putință pentru a fura puterea cetățenilor chiar cu aprobarea acestora. Este important de accentuat că sistemele democratice nu sunt perfecte pentru cetățean, sunt doar acele sisteme în care abuzul împotriva cetățenilor este mult mai restrâns decât în sistemele autoritare sau totalitare.

Eventuala preluare a Groenlandei încalcă suveranitatea Danemarcei 

-Care ar putea fi noile configurări în materie de securitate europeană în scenariul probabil al anexării de către SUA a Groenlandei?

-Acest aspect depinde în mare măsură de abordarea concretă a SUA cu privire la Groenlanda. În sine, solicitarea SUA este greu de înțeles. Astfel de pretenții teritoriale nu sunt în concordanță cu principiile de bază ale ordinii mondiale pe care SUA au construit-o în ultimul secol – preluarea Groenlandei încalcă suveranitatea Danemarcei. 

Cu atât este mai greu de înțeles această solicitare cu cât SUA au o prezență militară în Groenlanda în baza unui acord cu Danemarca din 1951. Întrebarea importantă este de ce SUA fac astfel de solicitări în contextul actual. Răspunsul poate fi deja intuit, însă acțiunile SUA din acest an ne vor ajuta să înțelegem realitatea mult mai bine și vor demonstra dacă SUA rămân o țară democratică sau nu.

-Spre ce anume se îndreaptă sistemul internațional? 

-Tendințele curente indică un avans al forțelor politice populiste și de extremă dreapta la nivel național, inclusiv în țări încă democratice, și o creștere a colaborării între acestea la nivel internațional. 

Statele autoritare reușesc să submineze sistemele democratice din interior atacând direct modul de gândire al cetățenilor, fără o opoziție semnificativă până la acest moment. Astfel, putem să ne așteptăm să vedem o proliferare a regimurilor autocrate la nivel global, aducând o destructurare a organizațiilor și programelor internaționale care au menirea să susțină aplicarea dreptului internațional, colaborarea și dezvoltarea internațională și respectarea drepturilor omului, inclusiv respectarea unor principii de bază precum suveranitatea statală.

Desigur aceste tendințe sunt relativ la început, astfel în următoarea perioadă vom putea observa mai multe confruntări între țările care susțin ordinea globală curentă și cele care doresc să o submineze. De asemenea, vom vedea intervenții în contexte care permit o justificare ambivalentă, precum în Venezuela: Maduro a fost un dictator, se poate argumenta că este bine pentru cetățeni că a fost înlăturat. 

Vom afla motivele reale în timp prin analiza acțiunilor statelor implicate. În funcție de rezultatul acestor dinamici, vom continua cu o ordine mondială similară cu crea actuală, sau vom avansa către o ordine mondială predominant autoritară.

Cum va influența arsenalul nuclear noua ordine mondială

-Europa trece printr-o perioadă incertă. Rusia reprezintă prima mare amenințare la adresa securității europene, o putere condusă de Vladimir Putin, un actor dictatorial, cu un comportament totuși predictibil în politica externă. 

În schimb, SUA generează multă anxietate pentru Europa, nu pentru că SUA ar fi mai nou o dictatură, ci din cauza comportamentului disruptiv al lui Donald Trump. Trump a dovedit deja că poate lua decizii bruște cu impact major pe scena internațională. Ce strategie ar trebui să aibă UE în raport cu aceste două mari provocări globale? 

-Cele două provocări pe care le menționați sunt în esență una singură, și anume subminarea regimurilor democratice de către anumite regimuri autoritare care lucrează din ce în ce mai mult împreună. Astfel, aș menționa că pentru cetățenii europeni, cea mai importantă provocare este potențiala pierdere a democrației și cu aceasta a libertăților fundamentale de care se bucură la acest moment. De ce sunt aceste drepturi importante? Pentru că acestea se referă la viața, demnitatea, libertatea de exprimare, libertatea religioasă, și chiar proprietatea privată a cetățenilor. 

În contextul României, avem o istorie care ne-a arătat ce înseamnă un regim totalitar, oricine cunoaște istoria României comuniste, desigur istoria reală, nu cea rescrisă de regimul comunist, este bine echipat pentru a observa derapajele actorilor politici autoritari astăzi. 

Reziliența regimurilor democratice europene este, în esență, marea miză a războiului hibrid dus de țările autocrate precum Rusia, China, și, mai recent, SUA. Țările autocrate speră că destabilizarea sau eliminarea regimurilor democratice va duce la o lume cu mai puțini adversari, pe care ar putea-o controla mai ușor. Consider că aceste țări se înșală, cum exemplul intervenției în Venezuela o demonstrează. 

Țările actuale democratice au un comportament constrâns de regulile dezvoltate după 1945 pentru că este în natura unui regim democratic să respecte, de cele mai multe ori, acele reguli. Aceste regimuri democratice au contribuit la crearea actualelor reguli și prin urmare se identifică parțial cu ele. Dacă regimurile politice din aceste țări devin autoritare, probabilitatea este ca interesele teritoriale, de securitate, sau legate de accesul la materii prime să se manifeste mai agresiv, ducând la confruntări mai acerbe. 

De asemenea, această ordine globală care se bazează pe reguli a făcut posibilă emergența actualelor țări autoritare și creșterea puterii economice a acestora. Principiul respectării suveranității statale și non-intervenției în politica internă fac ca aceste țări să poată să continue să se dezvolte chiar și atunci când sunt caracterizate de regimuri autoritare, cu valori care sunt în contradicție cu cele pe care ordinea mondială se bazează. Aceste principii au constrâns, cu puține excepții, intervenția directă țărilor democratice pentru schimbarea regimurilor politice după finalul Războiului Rece. 

Într-adevăr, într-o lume dominată de regimuri autoritare, spre care, din nefericire, ne îndreptăm, țările care dețin capacități nucleare sunt mai bine poziționate decât celelalte țări, iar modul în care acest arsenal va fi folosit va depinde de conducerea țărilor respective și dinamica de putere care se va crea, șansele pentru confruntări nucleare crescând.

Cele mai puternice state ale lumii au pretenții teritoriale

-Aruncă politica externă a Administrației Trump UE în brațele Chinei? 

-Actuala Administrație SUA este o surpriză pentru UE și pentru întreaga lume, prin destabilizarea NATO și lansarea unor pretenții teritoriale care duc la legitimarea unor comportamente neocoloniale. Astfel, Uniunea Europeană se găsește singură în fața amenințărilor care vin din orice direcție. 

Putem să vedem astăzi cum Brexit-ul a fost un succes important al războiului hibrid dus împotriva Europei. UE fără Marea Britanie nu este aceeași și nu poate să fie la fel de bine poziționată în contextul noilor confruntări globale. 

Amenințarea directă în contextul UE vine, la acest moment, din partea Federației Ruse, iar țările din estul UE sunt primele vizate. Rolul Chinei este ambivalent în acest context. China a ales, până la acest moment, o strategie de dominație globală prin dezvoltarea relațiilor economice, însă în ultima perioadă investește masiv și în creșterea puterii militare. 

Taiwanul reprezintă o provocare pentru China, iar atitudinea Chinei față de Taiwan reprezintă o provocare pentru ordinea mondială curentă. Practic toate cele trei super-puteri: SUA, China și Federația Rusă articulează pretenții teritoriale în contradicție cu regulile curente. 

La prima vedere și cel mai probabil, nu putem să ne așteptăm decât la o rescriere a acestor reguli. Totuși, UE este o uniune de țări care împreună contează, iar politica dusă de UE și statele membre pot să influențeze această dinamică, dacă UE își va asuma acest rol împreună cu statele membre și în parteneriat cu Marea Britanie.

„China este afectată economic de politica Administrației Trump”

-Cum profită China de impredictibilitatea politicii externe în timpul mandatului lui Donald Trump? 

-China este afectată din punct de vedere economic de politica Administrației Trump, iar războiul economic între cele două puteri aduce un impact negativ la nivel global. Confruntarea esențială este însă legată de accesul la resurse. Intervențiile SUA în Panama și Venezuela ne arată o intransigență a SUA vizavi de prezența și implicarea Chinei în anumite zone de interes. 

Cu toate acestea, având în vedere comportamentul recent al SUA, China apare ca statul care va benefica cel mai mult de pe urma transformării ordinii globale. Pe de o parte China profită de retragerea SUA din diverse parteneriate, din Europa și Africa, de exemplu. De asemenea, strategia Chinei include redefinirea principiilor și normelor globale, care devin mai reale prin dezvoltarea parteneriatelor cu state terțe.

Ce ar putea face România în actualul context internațional

-În strategiile de securitate ale României, SUA au fost considerate principalul aliat care ne garantează securitatea. Această certitudine s-a destrămat în timpul celui de al doilea mandat al lui Donald Trump, noua Strategie de Securitate a Casei Albe generează confuzie în spațiul public românesc. Au apărut sentimente antiamericane care nici pe departe nu mai pot fi considerate marginale. Cum ar putea România să prezerve investițiile americane strategice fără însă a MAGA-iza scena politică? 

-În contextul acestor transformări globale, România se găsește într-o poziție dificilă. Dificultatea este accentuată de factori externi precum proximitatea de Federația Rusă și războiul din Ucraina, volatilitatea crescută în regiunea Mării Negre și în Orientul Mijlociu, consolidarea regimurilor iliberale în țări vecine și instabilitatea NATO și UE. Precum și de factori interni: creșterea relevanței forțelor politice populist-extremiste în România, un deficit bugetar excesiv, o capacitate redusă a aparatului public central și efectul războiului hibrid asupra creșterii lipsei de încredere a cetățenilor în stat și în liderii politici democratici și în sistemul democratic în general. 

Toate acestea, coroborate cu retragerea parțială a SUA din Europa, și inclusiv din România, precum și tendințele iliberale ale actualei Administrații pun România democratică într-o dificultate existențială. Este extrem de important însă, atât în relație cu SUA, cât și cu Federația Rusă, ca acțiunile statelor să nu fie atribuite populației, cu atât mai mult în contexte iliberal-autoritare. Având experiența regimului comunist, putem să înțelegem diferența dintre aceste două aspecte mult prea bine, astfel nu ar trebui să facem o astfel de eroare. 

În momente de transformare sistemică, actorii de dimensiunea României foarte rar au un rol central. Cel mai adesea, aceștia suportă consecințele înțelegerilor dintre marile puteri. Astfel, în acest context, este important cum se poziționează România față de marile puteri și, în primul rând, cum contribuie România la consolidarea puterii UE, care are șansa de a deveni o putere globală. Investițiile strategice americane în România vor depinde de evoluția regimului politic de la Washington D.C. și a relațiilor acestuia cu UE. 

Având în vedere impactul semnificativ al războiului hibrid în România, este esențial și modul în care autoritățile române comunică provocările și pozițiile de politică externă și de securitate către cetățeni. Așa cum Strategia Națională de Apărare are în vedere, securitatea națională nu poate să fie asigurată în acest context global fără o implicare directă, informată și capabilă a cetățenilor și comunităților locale. 

–Care ar trebui să fie prioritățile de politică externă ale României pentru anul 2026? 

-Anul 2025 ne-a adus un context global mai dificil decât oricând în ultimii 80 de ani și similar cu cel din perioada celui de Al Doilea Război Mondial. Modul în care analizăm deciziile factorilor de decizie trebuie să aibă în vedere acest aspect. 

Faptul că ne regăsim în mijlocul unui război hibrid, face ca distincția tradițională între politică publică internă și externă să nu mai fie relevantă. Dacă România este să rămână o țară democratică, 2026 este între ultimele șanse pentru consolidarea internă, aspect bine intuit și de Strategia Națională de Apărare. 

Vulnerabilitățile cele mai importante se regăsesc în interior (România și diaspora) și sunt exploatate cu eficacitate de adversari în contextul războiului hibrid. Avem nevoie de cetățeni care să beneficieze de gândire critică astfel încât să distingă între propagandă, manipulare, fake news și realitate, cetățeni care să înțeleagă beneficiile democrației și amenințarea iliberalismului.

În plan extern, ne găsim într-un moment în care ordinea globală se redefinește. Prioritatea centrală se leagă, în consecință, de definirea tipului de ordine globală pe care ne-o dorim și de creșterea capacității de a influența rezultatul. Astfel, pentru o România democratică, prioritatea este consolidarea relațiilor cu țările democratice și cu potențiali aliați din întreaga lume pentru stabilizarea ordinii globale bazate pe reguli. 

Avem o oarecare carență în dezvoltarea de parteneriate cu țările din afara UE și NATO, acest aspect a început să se schimbe în ultimii ani. Este însă nevoie de mult mai multă energie din partea Președinției și a ministerelor de externe, apărare, economie, educație și cercetare, cultură și finanțe pentru ca relațiile cu țările din Africa, Asia și America Latină să ajungă la un nivel de încredere necesar pentru contracararea provocărilor globale curente.

O provocare semnificativă pentru UE cu repercusiuni majore pentru România este următorul val de alegeri, în special alegerile la nivel de landuri din Germania (2026) și alegerile din Franța (2027), context în care războiul hibrid are șanse să fie câștigat de adversari ai democrației. O consolidare a extremei drepte în oricare dintre cele două țări are potențialul de a distruge Uniunea Europeană pe care o cunoaștem astăzi și care se bazează pe valori și principii democratice.

–În acest context, care ar fi provocări importante pentru următorul an? 

–O să enumăr unele dintre cele mai importante:

• finalizarea cu un rezultat pozitiv pentru Ucraina a războiului din Ucraina și contracararea vulnerabilităților care decurg din apartenența României la regiunea Mării Negre; 
• poziționarea față de provocările globale precum intervenția în Venezuela, situațiile din Iran, Sudan, RD Congo etc., pentru a genera alianțe mai puternice cu țări care susțin ordinea globală bazată pe reguli; 
• consolidarea capacității UE de a lua decizii și a rămâne o uniune de state democratice; 
• evoluția dinamicilor din domeniul energiei și tehnologiei;
• identificarea unor mecanisme de răspuns și contracarare a războiului hibrid în România și în alte țări afectate și, nu în ultimul rând,
• contribuția strategică la consolidarea diplomației ca instituție centrală a sistemului internațional pentru reducerea conflictelor și stabilizarea relațiilor internaționale.

Pentru a naviga aceste contexte complexe atât intern, cât și extern, leadershipul politic devine esențial. Astfel, discursul factorilor de decizie are o importanță aparte. Acest discurs ar trebui să explice contextele cu care ne confruntăm, să accentueze valorile pe care le avem și pe care ne bazăm pentru a face față provocărilor actuale și viitoare. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.