“ Până ce moartea ne va despărţi!” sau “ Iubirea cucereşte totul!” sunt doar două dintre sloganurile pe care oamenii le repetă obsesiv. Când te întâlneşti cu prietenii, toţi îti spun „ Fii tu însuţi!” ca şi cum ar fi o reţetă generală a succesului relaţionării cu oamenii. Când te simţi un om plin de defecte îţi şopteşti de o sută de ori pe zi “Cine mă iubeşte, mă iubeşte şi aşa!” . Cât de reale sunt aceste lozinci, în ce măsură au ele aplicabilitate practică şi căt de mult se justifică să faci din ele principii de viaţă aflăm de la Psihologul Libertatea.
“Aceste construcții verbale sunt preferate de oameni pentru că le întăresc convingerile morale, le alimentează nevoia de speranţă sau le oferă o justificare să nu se schimbe. Cu toate acestea ele sunt expresii standard care sună bine dar nu au aplicabilitate generală. Sloganurile de viaţă sunt de cele mai multe ori expresii învăţate în manieră teoretică de la oamenii din jur. Ele se transmit din gură în gură pentru că sună bine şi dau impresia că sunt soluţii universal valabile sau principii de viaţă indestructibile. Foarte mulţi oameni îşi planifică viaţa după sloganuri şi sunt foarte surprinşi când nimic nu funcţionează.”
“Fii tu însuţi!”
“ Cei care recomandă cu tărie Fii tu însuţi! ca şi atitudine de relaţionare cu oamenii se referă doar la părţile pozitve ale comportamentului şi la ideea de a fi dezinhibat sufleteşte. Desigur că e minunat să fie aşa dar ce te faci cănd îi recomanzi să fie el însuşi unui om cu temeperament agresiv sau chiar violent? La fel unui om vulgar sau lipsit de educaţie. Aceşti oameni dacă ar fi ei înşişi ar începe să lovească, să injure sau să se poarte urăt. Sunt oameni care au porniri de violatori, de criminali, oameni care claxonează obsesiv după femei pe stradă etc, iar aceşti oameni NU trebuie să fie ei înşişi în societate ci trebuie să facă eforturi să se schimbe. Când esti construit pe o structură de personalitate care te detemină sa loveşti, să jigneşti să insulţi, a fi tu însuţi nu este cel mai bun lucru. Sloganul acesta vrea mai mult să spună să nu fii un om inhibat sau retras social, să nu îţi pui frâne care să te facă un pustnic dar daca a fi tu însuţi generează resentimente, certuri, scandaluri, violenţe, claxoane pe stradă sau vorbe urăte e bine să faci eforturi să te schimbi tocmai pentru că percepi impactul negativ pe care îl ai asupra celor din jur ”, susţine specialistul.
“Cine mă iubeşte, mă iubeşte si aşa!”
„Cei care spun în manieră reptată acestă lozincă sunt oameni cu o mare inflexibilitate comportamentală şi cu tendinte egocentrice. Spun asta cei care nu au abilităţi de compromis. Cu alte cuvinte disponibilitatea lor de a se schimba, de a se îngriji, de a deveni persoane mai bune şi mai educate este zero. De cele mai multe ori defectele lor sunt total reparabile cu puţină bunăvoinţă dar aceasta lipseşte. Aşa ajungem să avem de-a face cu oameni obezi care nu au pic de disciplina alimentară, cu persoane certate cu igiena corporală, indivizi care înjură, jignesc, conduc agresiv si periculos şi toţi au pretenţia ca ceilalţi să îi accepte aşa cum sunt deşi cu un minim de efort ar deveni oameni mult mai plăcuţi. Acest slogan vine din incapacitatea oamenilor de a se schimba iar un om incapabil să se muleze pe cei din jur are mari dificultăţi de socializare. Alta este situaţia cănd defectul nu poate fi reparat. De exemplu pe un om căruia îi lipseste o mână sau un picior trebuie într-adevăr să îl iubeşti aşa cum este”, declară psihologul.
“ Până ce moartea ne va despărţi”
„ Este un slogan proiectiv adică simbolizează speranţele de viitor. Cel mai des se spune sau se aprobă în faţa popii însă de cele mai multe ori tânărul care zice asta nu ştie nimic despre ideea de moarte sau de monogamie ci doar repetă ceva care sună frumos.”
„Iubirea adevărată cucereşte totul”
“Acest slogan este repetat obsesiv de femeile singure şi se referă la iubirea dintre parteneri nu la cea pe care oamenii o simt pentru parinţi, copii, bunici, prieteni etc. Lozinca provine din filmele americane siropoase care se termina cu cei doi sărutându-se iar privitorul presupune că asa vor rămâne toată viaţa. Din punct de vedere psihologic este exact invers, iubirea erotică oricăt de adevărată este ea are atăt început cât şi sfârşit iar cei mai mulţi oameni ajung să afle asta abia după divorţ sau când relatia lor se transformă într-una de tip frate-soră dn care erotismul lipseste”, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti (foto).