Înainte de a deveni scriitor, Panait Istrai a trăit ca un vagabond care…

În volumul său „Români în lume – Secolul XX”, profesorul  Dobre amintește de sărăcia lucie în care s-a trezit, imediat după terminarea școlii primare, cel care avea să devină unul dintre cei mai celebri scriitori români de limbă franceză. „După terminarea școlii primare a urmat tot felul de slujbe, ceea ce va face de altfel cea mai mare parte a vieții sale. A fost plăcintar, băiat de alergătură la negustor, zugrav, purtător de reclame, servitor, mecanic, hamal sau fotograf ambulant. Precaritatea mijloacelor de existență au dat o anumită pecete existenței sale. A fost astfel destulă vreme un vagabond ce a cunoscut nu o dată mizeria în formele ei cele mai pregnante”, notează specialistul în probleme de istorie ale Diasporei românești în lucrarea sa. Și în Elveția, unde s-a stabilit și a învățat după o metodă originală limba franceză, Istrati  s-a îndeletnicit cu meserii precum zugrav sau crescător de animale. Abia în apropierea vârtei de 40 de ani scriitorul român debutează în literatură și, rapid, dobîndește un succes universal. „La Paris, la Editura Rieder, între 1924 și 1931, a publicat nu mai puțin de 15 cărți. Înainte de a intra în galeria scriitorilor, Panait Istrati încearcă să-și pună capăt zilelor. „(…)La începutul anului 1921, când avea 36 de ani, a încercat să se sinucidă. A supraviețuit actului disperat, a intrat în corespondență cu cu Romain Rolland care l-a și ajutat să publice primul său roman, Kira Kiralina, care l-a și făcut apoi celebru”, notează istoricul Cezar Dobre în lucrarea unde l-a avut ca partener de cercetare pe profesorul Gheorge Zbuchea.
Sursa foto: www.doxologia.ro
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro