INTERVIU. Politolog din Ucraina, despre pericolul unui atac al Rusiei: „Un război psihologic. Același atac informațional îl văd și în România”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Anunțul autorităților de la Kiev privind „iminența” unui atac din partea Rusiei nu a produs panică în rândul populației din Ucraina, care pare să se fi obișnuit cu starea de conflict permanent din ultimii 7 ani, spune politologul ucrainean de origine română Marin Gherman. Acesta detaliază, într-un interviu pentru Libertatea, care sunt armele informaționale folosite de Moscova în războiul hibrid cu Kievul, dar și cum sunt folosite aceste arme împotriva României.
Cuprins:
- Atacul „iminent” nu a creat panică în Ucraina
- „O presiune psihologică tradusă în limbajul războiului hibrid”
- Cum arată atacurile informaționale
- Tradiționalism vs modernism, un conflict alimentat din exterior?
- „Ucraina, mai aproape decât în orice altă perioadă a existenței sale de valorile europene și euroatlantice”
Rusia are peste 92.000 de soldați comasați la granița cu Ucraina și se pregătește pentru un atac până cel târziu la începutul lunii februarie. A spus-o șeful Agenției de Informații pentru Apărare a Ucrainei, generalul Kyrylo Budanov, în cadrul unui interviu publicat pe 21 noiembrie de Military Times.
Rusia a dezmințit informațiile, pe care le-a catalogat ca fiind isterice, dar cancelariile europene și-au manifestat public îngrijorarea.
Politologul ucrainean de origine română Marin Gherman spune, de la Cernăuți, că amenințarea există, dar că nu e ceva nou. „O agresiune iminentă sau eventuală a Rusiei a fost potențial posibilă pe parcursul întregului an 2021, de aceea eu nu am văzut nimic nou”, spune el, insistând pe faptul că asistăm la un război psihologic.
Un război hibrid, în care atacurile informaționale joacă un rol foarte important, mai arată Gherman, care consideră totodată că România se numără printre țintele Moscovei. „De exemplu, acest clivaj între tradiționalism și modernism, de multe ori, îl văd ca fiind manipulat de către cei care încearcă să slăbească România din interior”.
Marin Gherman este director al Institutului de Studii Politice și Capital Social de la Cernăuți. Doctor în științe politice, are o îndelungată experiență ca jurnalist și coordonează activitatea Centrului Media BucPress, care include mai multe instituții de presă în limba română din Ucraina.
Atacul „iminent” nu a creat panică în Ucraina
Libertatea: S-a vorbit despre un atac „iminent” al Rusiei. Se tem oamenii din Ucraina de izbucnirea unui conflict militar?
Marin Gherman: Au fost făcute mai întâi anunțurile oficiale din Occident, urmând mai apoi anunțuri ale Ministerului Apărării, ale serviciilor secrete ucrainene, toate într-o voce: Rusia se pregătește de un atac iminent asupra Ucrainei, la începutul anului viitor.
Situația din Ucraina diferă de cea a oricărui alt stat, cum ar fi Republica Moldova sau România, pentru că deja de 7 ani avem în estul Ucrainei o confruntare armată, ceea ce nu este ceva obișnuit pentru celelalte state. În fiecare zi, noi avem o comunicare oficială din partea Ministerului Apărării, unde se spune că în Donbas au murit x persoane sau au fost rănite, sau nu a murit nimeni, iar acordurile de pace au fost încălcate de atâtea ori.
Îmi pare rău să constat această situație, însă populația ucraineană s-a cam obișnuit în ultimii 7 ani cu astfel de informații. În acest context, nici anunțul făcut de Ministerul ucrainean al Apărării, privind o eventuală agresiune din partea Rusiei la scară largă, nu a creat panică sau frică. Într-un fel sau altul, societatea ucraineană s-a adaptat la acest tip de narațiuni.Marin Gherman, politolog:
Dar, oricum, îngrijorări sunt, pentru că acest război hibrid în momentul de față nu încetează să facă victime, mai ales în estul Ucrainei.
- Cum se explică faptul că avertismentele au venit mai întâi din Statele Unite și abia apoi de la Kiev?
- Oficialii ucraineni au explicat că ar fi existat un schimb de informații și că, în baza tehnologiilor de care dispun SUA și Marea Britanie, s-a confirmat că informațiile acestora corespund cu situația de pe teren.
M-a surprins și pe mine această situație, mai ales că Ucraina ar fi trebuit să ofere, în primul rând, o monitorizare reală de la fața locului, nu să obțină din exterior.
Există însă și un factor politic ce trebuie luat în seamă: în Ucraina au avut loc remanieri guvernamentale importante, inclusiv Ministerul de Interne are un nou conducător, sunt vicepremieri noi, s-a schimbat întrucâtva configurația guvernamentală internă. Nu radical, ca în România, dar s-a schimbat, devenind tot mai pro-prezidențială. Ceea ce a dus și la o schimbare de discurs, de unde, poate, și recunoașterea existenței unui astfel de pericol.
„O presiune psihologică tradusă în limbajul războiului hibrid”
- Este acest pericol iminent, așa cum s-a spus?
- Din punctul meu de vedere, nu este nimic nou. Rusia a comasat în februarie 2021 sute de mii de militari în estul Ucrainei. O agresiune iminentă sau eventuală a Rusiei a fost potențial posibilă pe parcursul întregului an 2021. De aceea, eu nu am văzut nimic nou în informațiile și constatările părții americane și ale celei britanice.
Este o presiune psihologică tradusă în limbajul războiului hibrid, prin atacuri informaționale. Prezența aceasta militară rusească la frontierele Ucrainei, în Crimea, anexată în 2014, mai nou în nord, în Belarus, care devine un flanc nou în apărarea ucraineană, ca și prezența trupelor rusești în Transnistria, la fel, reprezentând potențial un pericol pentru Ucraina, mai ales pentru Odessa, pentru această zonă cu ieșire la Marea Neagră, toate acestea au fost și sunt elemente ale presiunii psihologice.
Care fac multe probleme Ucrainei, inclusiv riscuri investiționale, incapacitatea dezvoltării statului într-o zonă stabilă, blocarea Ucrainei în parcursul său euroatlantic. Este o demonstrație de forță a Rusiei, că ei sunt stăpâni în această parte a lumii. Pentru Moscova, Ucraina este o continuare a lumii ruse, iar Occidentul nu are de ce să se implice în această zonă.
Dar, repet, eu nu văd nimic nou în ceea ce privește acest pericol de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei în mod direct. Are loc pe plan psihologic, în fiecare zi: prin fake news, prin dezinformare, prin diseminarea diferitelor narațiuni împotriva Ucrainei, împotriva autorităților ucrainene, dar și împotriva Occidentului, și a României, și a Republicii Moldova.
Tot ce înseamnă coagularea prieteniei în estul Europei, între România, Ucraina, Republica Moldova, între statele UE și non-UE, reprezintă, de fapt, o țintă a atacurilor hibride al Rusiei.
- Război hibrid, un termen utilizat din ce în ce mai des în politica internațională...
- Războiul hibrid nu este nimic altceva decât un război pe timp de pace, după doctrina strategului militar Valery Gerasimov din Rusia (șeful Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse - n.r.). Acesta a scris, la un moment dat, într-un articol, că un război nu mai este cel de odinioară, ci unul purtat pe timp de pace, tot timpul.
Starea de război este o stare permanentă. Asta înseamnă un război hibrid în Ucraina, unde este pace oficial, dar împotriva statului sunt utilizate metode ale războiului nonliniar.
Ce înseamnă nonliniar sau asimetric? Înseamnă că împotriva unui stat sunt realizate diferite atacuri informaționale, prin fake news, prin manipularea opiniei publice, prin destabilizarea situației, însă statul nu are suficiente metode la îndemână de a replica, de a răspunde.
De aceea sunt atacuri asimetrice, nu există un scut, cum avem rachetă și antirachetă. Noi nu avem un scut antidezinformare în acest moment.
Cum arată atacurile informaționale
- Cum arată aceste atacuri informaționale în Ucraina?
- Sunt diseminate tot mai multe narațiuni că Ucraina este un stat fals, că acest stat a fost creat de niște lideri comuniști la un moment dat, că nu există limba ucraineană, că oricine ar veni la putere este un lider rău.
Tot ce se întâmplă după Euromaidanul din 2014 este o provocare a Occidentului. Ucraina este o colonie a Occidentului, care este controlată din exterior, suveranitatea ucraineană nu există și n-a existat niciodată. Acestea sunt niște narațiuni clasice ale Kremlinului, promovate după 2014.
Apoi se spune prin presa destinată populației rusofone că în Donbas are loc un genocid al Ucrainei împotriva populației locale, ceea ce este absurd din start. Ucraina nu controlează zone întregi ale Donbasului, și nefiind sub control ucrainean nu poate să realizeze un genocid acolo. Dimpotrivă, avem rapoarte ale ONU care condamnă Rusia pentru încălcările drepturilor omului în Crimeea și Donbas.
Sunt diferite încercări și în cazul vaccinării. Presa din Donbas critică vaccinarea. Spun că vaccinarea este occidentală. Pe de altă parte, presa din Rusia susține efectele pozitive ale vaccinării și îndeamnă populația la vaccinare.
Vedem aceste standarde duble și abordări diferite față de astfel de teme, iar scopul final al acestor narațiuni nu este altul decât să slăbească discursul occidental, aspirațiile europene ucrainene.
Și eu văd același tip de discurs și în România. Observ cum se autohtonizează niște teme venite din exterior.
Tradiționalism vs modernism, un conflict alimentat din exterior?
- Același discurs... credeți că sunt și aceiași autori?
- Da, consider că sunt aceiași autori. Marea diferență față de România este că în Ucraina mai există și atitudini proruse, mai ales în Est. Nu sunt dominante în momentul de față, dar tot ce este rusesc nu este respins de majoritatea populației, în pofida faptului că avem un război declarat sau nedeclarat cu Rusia.
În România, atitudinile prorusești sunt minuscule, aproape invizibile. De aceea, în România, narațiunile sunt îmbrăcate în alte haine. De exemplu, acest clivaj între tradiționalism și modernism, de multe ori, îl văd ca fiind manipulat de către cei care încearcă să slăbească România din interior.
Aceeași chestie o observ și în privința clivajului vaccinare-nevaccinare. Și sunt multe alte situații care nu au altceva la mijloc decât încercarea de a destabiliza din interior statul român.
De asemenea, am observat mai multe încercări de a semăna elemente de ceartă între Ucraina și România. De exemplu, în 2015 și 2016 au fost mai multe încercări de a semăna dezinformarea. La un moment dat, presa din România a preluat cu ușurință o știre despre o adunare a românilor din Bucovina care s-au cerut dezlipiți de Ucraina și lipiți de România. Până la urmă, s-a dovedit că a fost o știre falsă, o știre cu niște personalități inventate, cu niște fotografii trucate.
Nimeni n-a verificat această știre, a fost rostogolită prin presa din România, din Republica Moldova și din Ucraina. Iar apoi cei care au dezmințit informația, cei care au încercat să trateze subiectul în spațiul public în urma acestui atac hibrid informațional nu au mai reușit să mai stabilească echilibrul care a existat odinioară.
Deci, sunt elemente care, cu adevărat, au ca scop să destabilizeze și să ruineze unitatea viziunilor comune. Care nu sunt chiar atât de multe. Avem pagini istorice din trecut și actuale problematice, dar elementele-cheie care ar putea să unească, să coalizeze cooperarea în aceste sectoare sunt atacate în permanență.
- Faptul că ambasadorii de externe român și ucrainean s-au aflat, recent, concomitent la Washington are vreo semnificație?
- Da, se observă o unitate a viziunilor din punct de vedere securitar între Kiev și București. Din punctul meu de vedere, există această unitate de viziuni. Posibil și determinată de parteneriatele strategice cu SUA.
România a declarat că este foarte apropiată de Washington, fiind un lucru inclus în agendele diplomatice românești. Mai nou, ministrul de externe al Ucrainei s-a aflat la Washington și a semnat o nouă cartă a colaborării strategice cu Statele Unite pe viitor. De aceea, Ucraina s-a apropiat juridic și strategic de SUA.
Iată, observăm o colaborare strategico-militară și diplomatică a României cu Ucraina, prin intermediul Washingtonului. Este un triunghi foarte important și nu cred că a fost o coincidență că s-au aflat în același timp la Washington.
„Ucraina, mai aproape decât în orice altă perioadă a existenței sale de valorile europene și euroatlantice”
- Considerați că traseul euroatlantic al Ucrainei este ireversibil?
- Nu consider că este un proces ireversibil. Totuși, văd Ucraina mai aproape de valorile europene și euroatlantice decât în orice altă perioadă a existenței sale. Au fost adoptate o serie de reforme interne care o apropie și mental, și juridic de tot ceea ce înseamnă europenism.
Dar, în egală măsură, sunt mulți factori interni care sunt distructivi. Sunt o sumedenie de elemente moștenite din perioada sovietică și nimeni nu vrea să renunțe la ele, pentru că cimentează identitatea politică ucraineană.
Dacă parteneriatul estic propus de Uniunea Europeană nu se va transforma în șanse reale de aderare pentru state ca Ucraina, Republica Moldova sau Georgia, este posibil ca populația ucraineană, expusă riscului de sărăcire, atacată hibrid și informațional, lăsată fără resurse bănești în urma tranzitului gazului rusesc și lansării Nord Stream 2, să ajungă să se uite din nou la Rusia cu nostalgie.
Sunt nostalgici și în Ucraina, dar și în Republica Moldova. Nostalgici după perioada sovietică, aceea care nu oferea prea multe drepturi, dar oferea o stabilitate economică. De aceea nu consider ca fiind un curs ireversibil.
