INTERVIU. Primarul orașului ucrainean aflat la 20 de kilometri de România: „Cerem ajutor lumii civilizate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Conform lui Viktor Medvid, edilul din Rahău, orașul ucrainean cu 15.000 de locuitori, din valea Tisei, ei au primit peste 2.000 de persoane strămutate din estul lovit de ruși. Iar localitatea a pierdut 21 de oameni pe front „din 2014 până acum”, pentru că ucrainenii așa calculează timpul războiului: de când au fost prima oară atacați.
De profesie medic, Viktor Medvid este primar din 2015 în Rahău. Sau Rahiv, denumirea ucraineană a orașului de 15.000 de locuitori.
E cea mai mare urbe situată în totalitate în Carpații ucraineni, câtă vreme Ujhorod, Muncaci (Mukacevo) și Hust, orașe mai mari, sunt situate la poalele munților.
<strong>La 430 de metri deasupra nivelului mării și aflat în linie dreaptă la 20 de kilometri de România, Rahiv e orașul ucrainean de la cea mai mare altitudine din toată țara. </strong>
Munții Carpați, pe care-i împarte cu România, sunt singurul masiv „serios” al unei Ucraine care își întinde câmpiile și podișurile, de la vest la est, pe cuprinsul a 1.300 de kilometri. În afară de Carpați, mai sunt munții Crimeei, dar ei fac parte din durerea istoriei recente, ca parte a peninsulei aflate sub ocupație rusească.
Revenind la Rahiv, din ianuarie 2023, orașul e legat de România printr-o cale ferată, refăcută într-un timp record: 20 de kilometri de linie reabilitați în mai puțin de 5 luni.
Oamenii de ambele părți ale frontierei caută căi de apropiere dintre cele două regiuni - Zakarpatia din Ucraina și Maramureș din România. Merg la evenimente comune. Așa a ajuns, în România, primarul Viktor Medvid. A participat la inaugurarea unei săli de sport. Sală în care primul meci a fost disputat între copiii din Bistra, județul Maramureș, și o echipă din Rahiv, Ucraina.
- Domnule Medvid, cum vă simțiți printre ucrainenii din România?
- E o acțiune foarte frumoasă, noi venim aici (n.r. - în nordul Maramureșului) ca la noi acasă. Simțim că aici suntem iubiți, lumea ne respectă și ne așteaptă cum se cuvine.
- Sunteți prima oară la Bistra?
- Nicidecum. Am fost de multe ori aici, avem multe acțiuni în comun, derulăm multe proiecte împreună. Între colectivități, între sportivii din cele două zone din România, respectiv Ucraina.
- Ne puteți da câteva exemple?
- Să știți că au existat și foarte multe delegații educaționale între cele două țări. Avem des proiecte, granturi comune. De exemplu, unul a fost dedicat refacerii unor obiective specifice culturii locale (n.r. - cultura locală huțulă). În comuna Bistra există muzeul Havrelo Klempuș, poet care scria în dialectul specific zonei. Casa lui memorială a fost renovată, în timp ce la noi s-a refăcut amfiteatrul din zona Burkut, unde se organizează Festivalul Brânzei din Carpații ucraineni. E un eveniment care ne aduce foarte mulți oaspeți.
Amfiteatrul din Burkut, Rahău, e un centru de evenimente important pentru huțulii din Ucraina. Situat pe un deal din apropierea orașului, adună anual mii de oameni ai munților. Aceștia coboară îmbrăcați în „veșevancă” sau „huțulcă”, o cămașă înflorată specifică locului. Apoi, cântă din „trembită”, trâmbița din Carpații păduroși, și aduc la vale butoaie pline cu brânză.
<strong>În fața amfiteatrului flutură un steag al UE. „Acest obiectiv a fost reabilitat cu fonduri din partea Uniunii Europene”, apare scris în chirilică pe panoul de lângă amfiteatru.</strong>
- Cum se simte războiul la Rahău?
- Numărăm zilele. Pe fiecare. Le știm pe fiecare. Fiecare zi. Pentru că războiul se simte în fiecare colțișor, fiecare punct din țară. Sigur, la noi, față de alte regiuni din est, e mult mai liniște. Și din cauza asta avem circa 2.000 de persoane strămutate. Sunt persoane pe care noi le considerăm deja locuitori permanenți ai regiunii noastre.
- Câți oameni din Rahău sunt pe front?
- E o informație pe care o am, cu siguranță, însă nu este ceva ce putem să spunem în public, vă dați seama.
- Ce ne puteți spune public?
- Avem 21 de eroi din Rahău care și-au pierdut viața pe front. Din momentul 2014, în care a început agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, avem 21 de eroi. E motivul pentru care și noi, deși îndepărtați geografic de conflict, cerem în continuare ajutor. Cerem ajutor lumii civilizate, cerem ajutor Europei, cerem ajutor Americii.
„Au fost câteva bombardamente și în apropiere de noi. Însă toate în 2022, niciunul în 2023” - Viktor Medvid
A chemat mamele eroilor de Ziua mamei
În Ucraina, Ziua mamei se sărbătorește în a doua duminică a lunii mai. A fost momentul în care Medvid le-a chemat, le-a invitat pe mamele și soțiile celor căzuți în război. Femeile au primit, post-mortem, distincții militare pentru bărbații care și-au pierdut viața pe front.
„Pentru fiecare mamă, fiul ei este unic, de neînlocuit, unic și iubit, iar durerea pierderii nu poate fi exprimată în cuvinte. Moralitatea, virtutea, bunătatea, dreptatea și curajul au fost coloana vertebrală a creșterii băieților dumneavoastră. Au făcut cel mai mare sacrificiu, și-au dat viața pentru victoria binelui asupra răului”, le-a spus primarul.
- Domnule Medvid, înțelegem că inclusiv printre cei 16 copii veniți azi în România există unul cu tată la război.
- Da, unul dintre băieții care au venit astăzi cu noi are tatăl plecat pe front. Le este foarte greu, vă dați seama.
- A trecut mai mult de un an de la război. Cum vă ajută, în momentul acesta, România?
- România ne ajută foarte mult. Și îi ajută cu fonduri și pe oamenii care se află în momentul ăsta strămutați în orașul nostru. Există multe feluri de ajutor și acum, la peste un an de la invazie. Acțiuni ale voluntarilor din zonă, acțiuni de caritate din partea oamenilor de aici.
- Ați simțit o apropiere între state de la declanșarea invaziei?
- Spiritual, noi avem rădăcini comune. Din acest motiv există și un ajutor comun constant între cele două comunități. Noi înțelegem foarte bine că aici ne sunt prietenii și frații. Sunt oameni care țin cu Ucraina și își doresc victoria noastră finală.
