Intoleranță la lactoză. Narcisa Covataru, dietetician clinician specializat în nutriție medicală: „Organismul poate învăța să o tolereze”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Între 65% și 70% din populație manifestă intoleranță la lactoză, însă există și numeroase cazuri de malabsorție fără simptome, care pot trece ușor neobservate.
Narcisa-Anamaria Covataru este dietetician clinician și nutriționist cu o experiență de 5 ani în nutriția pediatrică. Membră a Colegiului Dieteticienilor din Județul Cluj și a European Society for Clinical Nutrition and Metabolism (ESPEN), activitatea sa profesională se intersectează cu cercetarea științifică în domenii precum nutriția reproductivă, nutrigenetica și rolul microbiomului în sănătate.
Cum apare intoleranța la lactoză
Narcisa Covataru spune că intoleranța la lactoză este genetică, scrisă în ADN, sau poate fi dobândită pe parcursul vieții. „Este un proces natural pentru adulți, odată cu înaintarea în vârstă. După finalizarea copilăriei, majoritatea adulților devin în mod natural intoleranți la lactoză prin scăderea enzimei lactază în organism. Persistența lactazei este determinată de variații genetice în regiunea genei LCT, mai ales polimorfismul -13910 C/T”, susține aceasta.
Specialistul explică faptul că putem identifica dacă suntem intoleranți sau dacă avem o malabsorție de lactoză prin efectuarea unor analize. Acestea sunt, de regulă, pe bază de hidrogen. Totuși, ele pot da rezultate fals pozitive sau fals negative dacă există și SIBO (suprapopularea intestinului cu bacterii).
O altă variantă indicată este efectuarea unui test genetic (LCT/MCM6) sau test de toleranță la lactoză care pot sugera capacitatea organismului de a digera lactoza. „Conform ghidurilor, testarea pentru intoleranța la lactoză trebuie realizată în absența simptomelor digestive acute și la distanță de episoade recente de infecții intestinale sau dezechilibre ale microbiomului, pentru a evita rezultate fals pozitive sau fals negative”, spune ea. De asemenea, administrarea recentă de antibiotice poate influența rezultatele testelor.
În cabinet, pacienții primesc adesea un jurnal alimentar, pentru a identifica dacă simptomele sunt cauzate de lactoză sau de alți carbohidrați fermentabili. „Intoleranța la lactoză nu ține doar de enzima lactază, ci și de microbiomul intestinal. Afecțiuni precum gastroenterita sau bolile intestinale pot influența toleranța la lactoză”, explică ea.
Covataru susține că unele persoane tolerează între 6 și 12 grame de lactoză (un pahar de lapte), iar altele mai mult. Vestea bună este că toleranța poate crește în timp, dacă microbiomul este echilibrat. „Putem acum să venim cu intoleranță depistată, iar în 6 luni deja să putem tolera o cantitate mai mare de lactoză. Putem să învățăm să o tolerăm”, spune specialista. Ea spune că o alimentație diversificată, bogată în legume, proteine și probiotice, poate ajuta intestinul să digere mai bine o varietate mai mare de alimente.
Specialistul recomandă să citim eticheta. „Laptele ar trebui să fie în sticlă de sticlă, ideal minim procesat și cu listă simplă de ingredient, să aibă un termen de valabilitate mic și un procent de grăsime cât mai apropiat de cel natural”, explică ea.
Intoleranță sau malabsorție?
Narcisa Covataru atrage atenția că există diferențe între malabsorție și intoleranță. Sunt persoane care au malabsorție fără simptome și persoane care au intoleranță și manifestă simptome. „De regulă, când avem intoleranță, apar dureri la 30 de minute sau cel mult două ore după consumul de lactoză: dureri abdominale, balonare sau chiar diaree. Dar nu orice durere de burtă înseamnă intoleranță la lactoză”, subliniază specialistul.
Dieteticianul spune că observă foarte multă lume care ține dietă fără lactoză doar preventiv, sau chiar elimină lactoza neavând medical nevoie, ceea ce poate duce la carențe pe partea de micronutrienți, de magneziu și calciu, lactoza având și ea rolul ei în organism. „Lactoza este un dizaharid, iar galactoza rezultată din digestia lactozei este implicată în structura cerebrosidelor și gangliozidelor din țesutul nervos, având un rol în dezvoltarea și funcționarea tecii de mielină”, susține această.
Aceasta susține că o altă confuzie a pacienților este între a deosebi intoleranța de alergie. Specialista explică că alergia implică sistemul imunitar și poate duce la șoc anafilactic, o situație gravă care necesită intervenție imediată. Intoleranța, în schimb, provoacă doar simptome digestive și nu pune viața în pericol.
Ea subliniază că sensibilitatea este, de regulă, la lapte. În schimb, multe persoane pot consuma brânzeturi maturate sau mozzarella, deoarece conțin cantități mici de lactoză.
Laptele vegetal poate fi o alternativă, însă specialistul atrage atenția că acesta nu reproduce matricea nutrițională a laptelui, unde interacțiunea dintre lactoză, proteine și minerale susține absorbția optimă a calciului și alte funcții metabolice.
Intoleranța la copii
Specialista spune că și copiii pot avea intoleranță genetică, încă de la naștere. În aceste cazuri, pot fi folosite formule fără lactoză sau picături cu lactază. Pe măsură ce organismul se maturizează, toleranța poate crește.
Covataru oferă și un exemplu personal: fetița ei prematură, s-a născut cu intoleranță la lactoză, dar, după câteva luni și cu ajutorul administrării lactazei, organismul a început să tolereze lactoza fără probleme, în prezent nemanifestând nicio reacție. „În cazul prematurilor, ghidurile arată că activitatea lactazei este redusă la naștere, dar crește progresiv odată cu maturizarea intestinului, motiv pentru care toleranța la lactoză se poate îmbunătăți în timp”, explică ea.
În final, dieteticianul clinician Narcisa Covataru subliniază că intoleranța la lactoză nu se tratează la fel pentru toată lumea. Fiecare organism are o toleranță diferită, iar cheia este echilibrul. „Nu toată lumea tolerează aceeași cantitate, iar doza face diferența”, acesta este mesajul principal pe care specialista îl transmite pacienților.
