„Părinții își țineau bebelușii deasupra capului, să nu fie călcați în picioare”. Mărturia unui jurnalist afgan, evacuat din Kabul cu un avion militar

Traducere The Guardian

„Ziua în care talibanii au preluat puterea a început cu un telefon al unui prieten din Germania. Mi-a spus să merg urgent la aeroport, pentru că va exista un avion care va pleca în acea zi cu reprezentanții Ambasadei Germaniei. Mi-a zis că mi-a pus numele pe lista de evacuare pentru că lucrasem pentru mass-media germană și în ultimul an eram în proces de solicitare a vizei.

Nu am avut timp să mă gândesc. Mi s-a părut o cale de salvare pentru un jurnalist progresist, deschis și cu tatuaje – practic antiteza a ceea ce reprezintă talibanii. Mi-am luat cu mine doar laptopul și telefonul. M-am simțit speriat în momentul în care mi-am părăsit casa – nu am simțit niciodată atât de multă presiune.

Când am ajuns la aeroport, a fost ciudat să văd că la punctul de control nu era poliție și aproape nici un militar. Nu aveam viză, așa că mi-a fost frică să nu mă întoarcă din drum. Când am ajuns la terminalul internațional, am fost șocat de ceea ce am văzut și am început să îmi pierd speranța.

Erau mii de oameni: femei și bărbați cu bebelușii lor care plângeau. Toți se temeau că vor veni talibanii. Toți acești oameni, inclusiv străini, au mers la aeroport neștiind ce se va întâmpla.

Oamenii din jurul meu erau panicați când își dădeau seama că s-ar putea să nu existe un avion și pentru ei. Chiar dacă aveau bilete, erau multe semne de întrebare în legătură cu zborul. S-au speriat și au început să distrugă aeroportul – ferestrele și casele de bilete. Și de acolo, situația a continuat să se înrăutățească. M-am ascuns într-un colț, deși și eu eram panicat.

Privind pe fereastră, am urmărit o întreagă scenă care se derula în jurul unui avion care încerca să plece în Turcia.

Oamenii se cățărau în avion și unii atârnau de scări. Capacitatea avionului era depășită și oamenii erau împinși de pe scări, astfel încât avionul să poată decola.

Strigau atât de tare încât îi auzeam din interiorul aeroportului. „Vrem să plecăm sau vom muri”, au strigat unii. În timp ce urmăream scenele de groază, mă gândeam la soarta mea.

În jurul orei 8.30 – 9.00 seara cineva a strigat că talibanii sunt în aeroport. Oamenii au început să țipe și să alerge afară pe pistă. Aeroportul era într-un haos total, fără ca nimeni să controleze situația. Am auzit trăgându-se în fața ușii aeroportului. M-am gândit că sosiseră talibanii. Toată lumea din jurul meu era speriată și se ruga pentru cele mai bune. Nimeni nu știa ce să facă.

L-am sunat din nou pe prietenul meu din Germania și mi-a spus că germanii nu vor începe evacuările până a doua zi. Era o veste teribilă și știam că trebuie să fac ceva. Am văzut trupe americane conducând un mic grup de oameni către secțiunea militară a pistei. Unul dintre soldați a spus către un grup de străini: „Acesta este pământ american și talibanii nu vor veni aici”. Am început să alerg cu o mulțime de alți oameni. Am continuat să auzim împușcături, care păreau îngrozitor de aproape.

În următoarele momente, am simțit că timpul s-a oprit în loc. Tot ce am auzit au fost americanii spunând: „Hai să mergem!”. Am văzut un flux continuu de oameni care se urca într-un avion și l-am urmat. A fost tot ce am putut face în acel moment. Am fost împins în avion, care avea la bord sute de oameni. Nu era loc să stai jos, toată lumea stătea în picioare. Oamenii se strângeau alături de copiii lor. Nu puteam respira. Piloții americani țipau că avionul nu putea merge nicăieri, pentru că erau prea mulți oameni la bord.

Unul dintre ei a strigat: „Vă rog să ieșiți, vă rog să ieșiți!”. Apoi, soldații au venit și au început să scoată oamenii care se aflau lângă ușile din față și din spate ale avionului. Eu eram la mijloc. A fost haotic, inconfortabil și stresant. Oamenii se împingeau și nu mai era aer. Întreaga scenă a fost atât de tristă și înfricoșătoare. M-am uitat la mamele cu nou-născuți din jurul meu și m-am simțit atât de vinovat. Am decis să cobor, astfel încât avionul să poată decola.

Dar, în timp ce mă îndreptam spre ușă pentru a coborî, am văzut trupe americane înconjurând avionul cu jeepuri. Unul dintre soldați mi-a spus să rămân pe loc, pentru că primesc amenințări. Au mai trecut încă 20 de minute. Apoi, brusc, americanii ne-au spus celor care stăteam în jurul ușii să urcăm în avion. Aceasta a fost șansa mea. Ne-am repezit în avion și au închis ușile.

Am decolat. A fost unul dintre cele mai fericite momente din viața mea. Toată lumea aplauda. A fost un sentiment de apreciere pentru pilotul american care a decolat. În aer era un sentiment general că probabil am fi murit dacă acel avion nu ne-ar fi luat.

Nu puteam să văd afară pentru că nu erau ferestre, dar în capul meu începuseră să se învârtă tot felul de gânduri. Avionul a rămas nemișcat o oră. Mi-au trecut prin cap diferite gânduri despre ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare. Și apoi, fără avertisment, avionul a început să se miște. A început să zboare. Am decolat. A fost unul dintre cele mai fericite momente din viața mea. Toată lumea aplauda. A existat un sentiment de apreciere pentru pilotul american care a decolat. În aer era un sentiment general că probabil am fi murit dacă acel avion nu ne-a fi luat. Am fost atât de fericiți”, s-a destăinuit Ramin Rahman.

Dar zborul a fost o provocare. La bord erau mulți bebeluși, iar părinții îi țineau deasupra capului pentru a se asigura că nu vor fi călcați. Ore la rând, nu am avut hrană, apă sau spațiu.

Am aterizat în Qatar pe aeroportul forțelor aeriene militare americane și am fost transferați la o bază militară. Când am ajuns, am simțit mai multe emoții simultane – fericire, tristețe, confuzie, epuizare și frustrare.

Am încercat să ajut oamenii care nu vorbeau engleza să-și explice situațiile și să primească medicamente. Am riscat să-mi schimb viața dintr-o situație care ar fi putut deveni cumplită. Acum aștept cu nerăbdare următorii pași ce vor urma. Sunt trist că am lăsat totul în urmă. Sunt trist pentru Afganistan. Dar sunt atât de fericit că sunt în viață.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE