Prima impresie a unui ucrainean mutat la Galați: „Eu mă bucur că nu e război, ce mai contează că e trafic aglomerat?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Yevhen Bokhashvili, 29 de ani, a povestit pentru Libertatea de ce apreciază noua etapă a vieții sale, în România, pe malul Dunării, sperând să-și aducă la Galați și familia, plecată în Germania de ororile războiului. Ucraineanul a mărturisit că nu poartă ură rușilor de rând, făcând distincția între oameni și regimul politic de la Moscova.
Cuprins:
Yevhen Bokhashvili, 29 de ani, a sosit la Galați la finalul perioadei de mercato din vară, Oțelul aducându-l pe atacantul ucrainean pentru a avea superioritate în atac în drumul spre revenirea în Liga 1.
Fotbalistul are o experiență vastă, pe lângă cluburile din țara sa, Dnipro, Kryvbas, Karpaty, Volyn Luțk, Rukh Lviv, evoluând în Georgia, Torpedo Kutaisi, în Belarus, FK Minsk, în Indonesia, Sleman și Persipura, în Malaysia, Pahang, și o foarte scurtă experiență în Vietnam, Nam Dinh.
După aproape trei ani în Asia, Yevhen a revenit pe bătrânul continent și a povestit pentru Libertatea cum se derulează viața sa la Galați, neuitând greutățile prin care trec poporul și familia sa.
Libertatea:- Yevhen, ai sosit în România în vară după câteva experiențe "exotice", trei ani în Asia, în Indonesa, Malaysia și Vietnam. Ți-a fost greu să te adaptezi din nou la Europa și, mai ales, într-o țară total străină?
Yevhen Bokhashvili: Mai întâi, în Vietnam, am avut o experiență negativă după trei ani în Indonezia și Malaysia. M-au mințit cu contractul, unii agenți mi-au făcut lucruri rele. Am stat acolo doar câteva săptămâni, nu ne-am pus de acord cu multe chestii. Mi s-a ivit ocazia de a sosi în România, la o fostă campioană a țării, am intrat direct în pâine la Oțelul Galați. Din păcate, am ratat perioada precompetițională, am debutat direct cu meciurile oficiale. Nu-mi este greu să mă adaptez în România, e totuși Europa, unde mi-am petrecut cea mai mare parte din viață. Mi-a fost mai greu să mă adaptez în acea parte a Asiei, decât să mă adaptez la România.
- Care au fost primele greutăți aici?
- Nu au fost probleme mari. Mai degrabă chestii care țin de disconfort. Dar cum aș putea să mă plâng când în Ucraina este ceea ce este?! Greutățile mele sunt legate de familia mea. Practic, în ultimii doi ani am stat cu hainele dintr-o singură valiză. Soția și copilul au fost obișnuiți la vreme caldă, acum, când am venit la frig, trebuie să o luăm de la zero. Haine groase, apar răceli... Apoi, sunt deja la al doilea an departe de familia mea, prinsă în război. Eu nu am cum să mă întorc la ea, ai mei nu pot veni la mine.
”Fac distincția între rușii simpli și Putin și oamenii lui”
- Ai tăi cum o duc?
- Familia este din Lviv. Când a început războiul, ai mei au plecat în Germania, ca refugiați, dar rămâne problema vizelor. Războiul din Ucraina este departe de a se încheia. Sunt momente și momente. Sunt săptămâni cu ceva mai multă liniște, apoi iar se înrăutățește situația. Nimeni nu știe cum se va încheia. Multe familii trăiesc despărțite. Bărbații sunt obligați să stea în Ucraina, restul membrilor familiei au plecat, dar nu se mai pot întoarce, momentan. Cine are familie cred că realizează cât de apăsătoare este această stare. Și mai o parte a familiei în Rusia.
- Serios? Cum o duc cei de acolo?
- Unchiul meu trăiește în Rusia, o parte din familia tatălui meu trăiește acolo. Trăiesc acolo, dar nu sunt sută la sută ruși. Sunt de pe vremea Uniunii Sovietice, tata fiind georgian, iar mama ucraineancă.
- Și cum le este?
- Oameni răi sunt peste tot în lume, cum și oameni buni sunt peste tot. Rușii nu au vrut acest război! Mă refer la oamenii simpli, nu la politicieni. Războiul ăsta groaznic a fost, și este, o chestie politică. Un om normal nu poate dori un război, să ucidă. Eu, de exemplu, fac distincția între rușii simpli și Putin și oamenii lui. Nu pot vorbi urât despre poporul rus, despre marea majoritate a rușilor, care cred că sunt oameni ce iubesc pacea. Din păcate, oamenii simpli nu pot opri războiul.
LATER UPDATE: Declarația inițială a atacantului publicată de ziarul Libertatea a atras mai multe comentarii negative, așa că acesta a ținut să aducă explicații ulterioare: „După părerea mea, în fiecare loc de pe pământ sunt oameni buni și răi. De aceea cred că există și cetățeni ruși care nu vor războiul, care nu sunt de acord cu el. Și dacă măcar cred despre ei că sunt oameni, nu vorbesc de politicieni, ci de cetățeni de rând, dacă ei vor să ajute la încheierea războiului, trebuie să încerce să facă ceva concret, să oblige Rusia să oprească atrocitățile. Și, în același timp, m-am referit și la faptul că vreau să transmit românilor că Ucraina nu este un monstru care este de acord cu ideea de a se război cu orice preț pentru a dovedi ceva. Ucraina știe exact pentru ce luptă, de aceea dacă sunt oameni în lume care cred că Ucraina nu este obligată să riposteze, fiind atacată, se înșeală”.
„Oameni prietenoși, românii”
- Ce știai despre România până să ajungi la Galați?
- Tata mi-a povestit despre România. Acum 15-20 de ani a vizitat țara, și-a făcut și prieteni aici. Mi-a zis că nu era foarte bine pe-atunci în România. Acum, când i-am povestit cum este situația din România și cum arată țara, a fost impresionat, mi-a zis că s-a schimbat enorm în bine.
- Ție ce-ți place aici?
- Ce-mi place? E greu de spus, sunt de puțină vreme. Sunt oameni prietenoși, apropiați ca stil de viață de ucraineni. Nu văd mari diferențe. Oameni buni. Cred că am avut noroc. pot spune că e foarte bine în România. N-am avut prea mult timp liber, am fost și puțin stresat până când mi-au sosit soția și copilul alături. Încă n-am vizitat multe locuri frumoase din România, mai mult le-am văzut la TV și pe net. Am fost la Aquarium-ul din Galați, e fain de mers cu copii, așteptăm să mergem la Zoo. Frumoase parcurile din România. Mai bine va fi când se va încălzi, să vizităm mai multe locuri din România.
”Nu pot merge oriunde vreau”
- Vacanța de iarnă unde vreți să v-o petreceți?
- Aici. Sunt silit într-un fel. Eu am viză de muncă aici, valabilă pentru 90 de zile. Dacă vreau să merg în Germania, la familia mea, nu am cum, nu am viză. Se apropie termenul de 90 de zile, ar trebui să ies din Europa, de pe continent, ca să mă plimb și nu are rost. Am voie să continuu în România, voi avea parte de extindere. Am fost și în Polonia, în vară, la soacră-mea, dar mi-a expirat și viza de intrare în acea țară. Într-un fel, sunt blocat în România. E unul dintre stresurile nevăzute ale războiului ăsta tâmpit. Nu mă pot întoarce acasă, nu pot merge în altă parte.
- Ce nu-ți place?
- E prea mult spus ce nu-mi place. Nici nu am mers mult cu mașina ca să-mi dau cu părerea despre drumuri. Am mers mult cu autocarul echipei, eu mă bucur că aici e liniște, că nu e război, mai contează că e traficul aglomerat?!
”Vreau să-mi aduc familia în România”
- Ce planuri ai pentru 2022?
- Să promovez cu Oțelul Galați, să am o viață frumoasă alături de soție, Victoria, și de băiatul nostru, Aleksander, mai ales că acum ne este bine, suntem împreună, apoi să cunosc cât mai bine România. M-am adaptat și la fotbal, îmi este din ce în ce mai bine. Vreau să-mi aduc și familia în România. Mă refer la cei din Germania.
- Cu mâncarea cum te-ai adaptat?
- Bucătăria este mai mult sau mai puțin asemănătoare cu ce este și în Ucraina. Ceea ce nu știam eu este mămăliga. Am mâncat cu brânză și smântână, ne-a plăcut, și mie, și soției. (râde) Dacă va fi bine, poate învață și ea să facă.
