Teodora Marcu, tânăra ucisă cu fetița în brațe, judecată pe internet. Cultura rușinii în România: „Expune la noi abuzuri, uneori fatale”

Sute de femei ucise de parteneri sau foști parteneri în România

Între 2015 și 2023, au fost raportate 426 de cazuri de femei ucise de partenerii lor, de foştii parteneri sau de membri ai familiei,  potrivit unei declarații din 2023 a Gabrielei Firea, pe atunci Ministrul Familiei.

Anul trecut, au fost peste 130.000 de intervenții ale poliției în cazuri de violență domestică, arată datele Centrului Filia.

De altfel, în primele 11 luni din 2024, polițiștii au emis peste 12.000 de ordine de protecție provizorii, dintre care aproape 5.000 au fost transformate în ordine de protecție de către instanțele de judecată.

Teodora Marcu obținuse și ea un ordin de protecție împotriva celui care a ucis-o. Mai exact, un ordin de protecție a fost emis de Judecătoria Bacău pe numele Teodorei Marcu, pentru perioada 07.04.2021 – 06.08.2021.  După ce tânăra s-a mutat din Bacău, nu a mai solicitat un alt ordin de protecție.

Femeia l-a reclamat pe Robert Lupu pentru amenințări cu moartea, hărțuire, furt, alterarea datelor informatice și violare de domiciliu, în urmă cu patru ani.

Nu era singurul ordin de protecție emis ca urmare a comportamentului abuziv al lui Robert Lupu.

Teodora Marcu, a fost împușcată mortal pe 31 mai în complexul rezidențial Cosmopolis. Autorul, Robert Lupu (49 de ani), cunoscut online ca Robert Wolf, era fostul concubin al Teodorei. După atac, s-a sinucis cu aceeași armă.

Recomandări

Primarii comunelor cu populație sub 1.500 de locuitori nu vor desființarea funcției de viceprimar: „Se leagă de noi, amărâții, în timp ce cei de la ANRE și ASF au salarii de 18.000 de euro”

În timp ce familia se pregătește să o înmormânteze pe Teodora, tot mai mulți oameni de pe internet dau vina pe ea pentru ce i s-a întâmplat.

O cultură a învinovățirii victimei

Pe social media, știrile despre Teodora Marcu au fost intens distribuite, asta și pentru că tânăra, care era însărcinată atunci când a fost ucisă, a participat în trecut la emisiunea „Insula Iubirii”.

În comentarii, unii oameni încearcă să atenueze vina agresorului motivând participarea fetei la emisiune sau relațiile anterioare pe care femeia le-a avut.

Blamarea victimei este un comportament care apare de multe ori în astfel de cazuri.

Lucru care se întâmplă pentru că „e mai «confortabil» psihologic să credem că victima a făcut o greșeală pe care noi o putem evita”, a explicat Mirela Husaru, terapeut somatic în formare, metoda Gabor Maté, pentru Libertatea.

„Învinuirea victimelor este un fenomen psihologic și social complex, care apare atunci când oamenii atribuie responsabilitatea pentru o suferință sau o nedreptate persoanei care a avut de suferit. Oamenii vor să creadă că lumea este un loc corect, unde oamenii buni sunt recompensați și cei răi pedepsiți. Când o persoană suferă o nedreptate, această credință este pusă la îndoială.”, a declarat Mirela Husaru.

Recomandări

Coșmarul Elenei Udrea: ar putea petrece vara în pușcărie, deși instanța a decis ca poate fi eliberată. DNA a făcut recurs

Cum sunt tolerate abuzurile

„Într-o societate care tolerează abuzul și minimalizează suferința femeilor, a da vina pe victime este cel mai comod.”

„În loc să cerem socoteală agresorului și să intervenim eficient (de la instituțiile statului până la simplii martori), întoarcem capul și ne prefacem că «nu e treaba noastră» și în plus perpetuăm mituri precum: «ea a provocat», iar astfel responsabilitatea este mutată de la agresor pe umerii victimei.”, a subliniat  avocata Giulia Crișan, președintă a Asociației Dreptate și Educație Pentru Toți-A.D.E.P.T., pentru Libertatea.

Tocmai pentru a păstra „iluzia unei lumi drepte”, unii oameni îi atribuie victimei vina. În cazul nostru: „și-a căutat-o”, „dacă participă la Insula Iubirii”, „riscul meseriei”. 

„Trăim într-o societate plină de stereotipuri. Învinovățind victima, unii oameni își întăresc convingerea că ei sunt „mai buni” sau mai inteligenți, că ar fi făcut alegeri mai înțelepte și nu ar fi ajuns în acea situație. Victimele se simt rușinate, izolate și mai puțin înclinate să caute ajutor. În timp ce agresorii sunt mai puțin trași la răspundere. Societatea perpetuează inegalități și nedreptăți.”,  evidențiază Mirela Husaru.

Recomandări

„Trenulețul durerii”. Ofensivă totală împotriva bugetarilor: tăieri prin OUG pe toate direcțiile pentru economisire de bani

Stigmatizarea expune femeile la „noi abuzuri, uneori fatale”

Stigmatizarea și învinovățirea victimelor le afectează profund, descurajându-le să ceară ajutor.

Femeile abuzate pot interioriza rușinea și frica, mai ales când nu sunt crezute sau li se minimalizează suferința, spune avocata Giulia Crișan.

„Sunt situații în care femeia a încercat să vorbească, să spună chiar că se teme pentru viața ei și a fost întâmpinată cu reacții de tipul: „exagerezi” sau „poate nu e chiar așa”. Așa se ajunge la izolare, tăcere și acceptarea unui pericol real — uneori, cu prețul vieții. Unele dintre victime nu cer ajutor pentru că nu știu că au dreptul să fie protejate”, arată președinta Asociației Dreptate și Educație Pentru Toți-A.D.E.P.T.

Iar altele s-au săturat de interacțiunea cu un sistem de justiție „neprietenos”.

„Stigmatizarea nu trebuie percepută doar ca o problemă morală, ci este un obstacol concret care le împiedică pe femei să iasă din relația violentă și le expune în continuare la noi abuzuri, uneori fatale.”, subliniază avocata Giulia Crișan.

Nevoia de educație „într-o cultură în care abuzul este normalizat”

Pentru ca astfel de situații să nu mai fie perpetuate, tinerii ar trebui să „învețe de mici ce înseamnă respectul, consimțământul, limitele personale, empatia și egalitatea de gen”, a adăugat Giulia Crișan.

„Fără aceste valori de bază, tinerii cresc într-o cultură în care abuzul este normalizat și vina este pusă pe victimă, nu pe agresor.”

Și mass-media are „o responsabilitate uriașă”, unele articole punând accent pe comportamentul victimei. 

„Dacă, în fața unei femei ucise cu brutalitate, prima reacție este să judeci trecutul ei, nu fapta criminală, înseamnă că problema nu e la ea — ci în felul în care am fost învățați să gândim. Și acest lucru trebuie să se schimbe.”, subliniază Giulia Crișan.

„Un stat incapabil să protejeze”

Deși legislația din România în privința violenței domestice s-a îmbunătățit, nu este destul pentru ca astfel de tragedii să fie evitate.

Este nevoie de formarea continuă a polițiștilor, a oamenilor din sistemul de justiție, a specialiștilor, pentru a înțelege fenomenul.

„Prea des, așteptăm ca o femeie să moară pentru ca autoritățile să ia în serios amenințările care fuseseră deja vizibile și documentate. Prea multe femei care ceruseră anterior ajutor au pierdut lupta cu agresorul, sfârșind prin a fi ucise. Și de aici ce rămân? Rămân copii lor, pe care noi cei care milităm pentru protecția victimelor violenței domestice îi numim orfani speciali.”, concluzionează președinta Asociației Dreptate și Educație Pentru Toți-A.D.E.P.T. care a  formulat propuneri de reglementare a situației orfanilor speciali și protecție a lor din partea statului, „un stat incapabili să le protejeze mamele”.

„Violență nu e un secret de păstrat. Hărțuirea nu e o glumă. Tăcerea nu te protejează – te ține prizonieră. Nu te învinovăți pentru ce ți se întâmplă. Vorbește. Caută sprijin. Nu ești singură. Fiecare pas contează. Fiecare voce rupe un lanț.”, le sfătuiește Mirela Husaru pe femei.

Încă o femeie ucisă de un bărbat

În 2021, Teodora și soțul ei au reclamat că sunt amenințați și hărțuiți, dar dosarele s-au plimbat între parchete fără ca agresorul să fie trimis în judecată. Ancheta DIICOT pentru furt de date și bani din conturile ei a fost clasată în 2022, pe motiv că fapta nu e gravă și nu prezintă interes public, potrivit Hotnews.

„Este încă o femeie ucisă de un bărbat. Una dintre multele care intră în statistica neagră a femicidului.”, spune Oana Băluță, activistă civică pentru drepturile femeilor, conferențiară la Facultatea de Științe Politice, SNSPA și cadru didactic asociat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, pe Facebook. 

„Este moartea acestei femei mai adecvată în raport cu interesul public?”, se întreabă Oana Băluță.

„E esențial să înțelegem că violența împotriva femeilor este legată de dominație — de puterea exercitată de bărbați asupra femeilor într-un sistem care normalizează controlul, posesivitatea și ierarhiile dintre femei și bărbați.”, a mai spus cadrul didactic.

Iar pentru a înțelege asta avem nevoie de „educație de gen”.

„Ai nevoie să introduci această cunoaștere în școală. În formarea inițială și continuă inclusiv a celor care lucrează în asistență socială, poliție, justiție — avocați, procurori, judecători.”, a subliniat Oana Băluță.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro