Teodore-Adrian Negoiță, artistul care transformă icoanele și lingurile de lemn în povești vii ale satului românesc: „Am pictat pe pietre, pe coajă de ou sau pe scoarță de copac”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Teodore-Adrian Negoiță, din satul Bârlogeni, județul Mehedinți, străbate România cu zeci de icoane și obiecte unicat, lucrate manual. De la pictură pe lemn și scoarță de copac, până la sculpturi în linguri de lemn. El duce mai departe tradiția satului românesc și pasiunea transmisă de bunici. Fiecare lucrare este pentru el o poveste vie, menită să inspire și să fie dusă mai departe.
Cuprins:
Târgul „100 de Tradiții Românești”, organizat în curtea Muzeului Național al Țăranului Român din București, l-a găzduit și pe Teodore-Adrian Negoiță, din satul Bârlogeni, județul Mehedinți, profesor de pictură, care a venit la eveniment cu zeci de icoane.
Printre tarabele pline cu obiecte de anticariat vechi de sute de ani, de la ulcioare și străchini, la ceramică rară și mobilier istoric, la una dintre măsuțele din cadrul evenimentului l-am întâlnit pe Teodore-Adrian Negoiță.
„Sunt fericit că pot aduce tradiția locului și bucuria transmisă de bunici”
Venit din satul Bârlogeni, Mehedinți, cu sute de icoane, acesta ne povestește: „Am venit la București, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu drag, să le arăt oamenilor creația mea. Astăzi expun icoane și obiecte religioase realizate în mare parte de mine: icoane pe lemn, pictură pe lemn sau pe scoarță de copac prelucrată, dar și linguri de lemn sculptate manual”.
Domnul Teodore face turul României cu obiectele sale și se mândrește că lumea a început să-l cunoască și să-l aprecieze, chiar dacă foarte puțini cumpără.
„Sunt fericit că pot aduce tradiția locului și bucuria transmisă de bunici. Satul românesc este pentru mine sacru și e o bucurie să vin cu icoane, cu picturi pe scoarță de copac și cu lucrări realizate pe dogă veche de butoi, un lemn special care merită mai multă atenție”, povestește artistul.
„Vreau să duc mai departe această tehnică a sculpturii în lemn”
Lucrările sale pornesc de la câteva zeci de lei și pot ajunge până la 500-600 de lei, în funcție de mărimea icoanei, de complexitatea ei și de durata realizării.
„Aici am și lucrări realizate de alți meșteri. Acestea sunt din ceramică, cu vopseluri speciale care vor rezista sute de ani, realizate de un prieten ceramist. De curând am început și o colaborare cu un grup de elevi, care fac diverse creații pe care încercăm să le vindem la târg”, continuă acesta.
Pe lângă icoanele superbe pe care le creează de aproape cinci ani, Teodore-Adrian a început să lucreze și linguri de lemn. „Cu un singur scop”, spune el:
„Vreau să duc mai departe această tehnică a sculpturii în lemn. Lingura de lemn nu este un simbol al sărăciei. Pe vremuri doar așa se mânca. Lingurile de lemn erau parte din istorie! Din ceaunul imens se mânca cu lingura de lemn, nu existau cele de inox, ca astăzi”, dezvăluie domnul Negoiță.
„Trebuie să-i educăm și să-i învățăm pe alții să ducă mai departe această bucurie”
Un vizitator de peste 50 de ani se oprește în fața tarabei cu icoane și întreabă: „Ați studiat sau e doar o pasiune?” „Am terminat Arte Plastice!”, răspunde imediat Teodore.
„Acum le transmit copiilor bucuria picturii și istoria satului românesc. Puștanii sunt receptivi, le place, și asta mă face fericit. Totul e o pasiune, o bucurie, un har de la Dumnezeu și Îi mulțumesc că mi-a dat puterea să fac icoane”, spune artistul.
Chiar dacă vine cu obiectele sale unicat în târgurile de tradiții românești, misiunea lui Teodore-Adrian Negoiță este să transmită generațiilor viitoare pasiunea sa.
„Marile bucurii trebuie să le transmitem mai departe celor care ne urmează. Suntem obligați să facem asta, pentru că altfel tradițiile se pierd, iar odată cu ele se pierde istoria unei țări. Trebuie să-i educăm și să-i învățăm pe alții să ducă mai departe această bucurie pe care ne-a dat-o Dumnezeu”, explică.
„Am pictat pe pietre, pe coajă de ou sau pe scoarță de copac”
Teodore se mândrește cu sute de lucrări pictate până acum, ajungând aproape la o mie.
„Am pictat pe pietre, pe coajă de ou, pe scoarță de copac expusă aici, pe lemn cioplit și altele. Am făcut troițe, cruciulițe și tot felul de obiecte de toate dimensiunile. Pasiunea nu ți-o scoate nimeni din sânge. Tradiția trebuie dusă mai departe, și atunci o să fim împliniți, fericiți. Altfel, ceva se va rupe în noi”, încheie el dialogul cu Libertatea.
În jur, atmosfera e agitată: oamenii cumpără fructe și legume aduse din țară, iar lupta e și pentru o sticlă de must. De cu zori, ceaunele au fost puse la foc pentru sarmale și tochitură moldovenească. Pe grătar se rumenesc păstrăvi și cârnați măcelărești.
Toamna și-a intrat oficial în rol, iar domnul Teodore-Adrian Negoiță speră să vândă o icoană și să se întoarcă fericit în Mehedinți.
