Ultima șansă pentru Remus Truică să fie achitat în dosarul Ferma Băneasa. Cum a demontat instanța de fond toate argumentele milionarului

Eliberat condiționat în iulie 2024

Remus Truică a fost eliberat condiționat pe 9 iulie 2024 după ce a executat jumătate din pedeapsa de 7 ani la care a fost condamnat în dosarul retrocedărilor frauduloase către Paul al României, nepotul ilegitim al lui Carol al II-lea.

Pe 17 decembrie 2020, alături de Remus Truică au mai fost condamnați Paul al României (3 ani și 4 luni de închisoare), afaceriștii israelieni Tal Silberstein și Benyamin Steinmetz (câte 5 ani de închisoare), Nela Ignatenko (5 ani de închisoare) și avocatul Robert Roșu (5 ani de închisoare), ultimul fiind ulterior achitat într-o cale extraordinară de atac.

Cele trei capitole principale ale cererii de revizuire depusă de Remus Truică se referă la:

• Pădurea Snagov – O parte din aceasta (denumită „Fundul Sacului”) ar fi aparținut Regelui Carol al II-lea încă din 1932, în ciuda „Deciziunii nr. 1/1941” a Înaltei Curți care îl obliga să lase statului român aceste terenuri forestiere.
• Ferma Băneasa – care încă ar fi aparținut Regelui Carol al II-lea în 1948, când a fost naționalizată abuziv de către regumul comunist, deși fusese pusă sub sechestru încă din 1941, din timpul dictaturii mareșalului Ion Antonescu. Remus Truică susține că Ferma Băneasa putea să facă obiectul restituirii pe Legea 10/2001.
• Negocierile privind retrocedarea – despre care Remus Truică susține că nu le-a purtat cu Paul Al României, de ele ocupându-se Nela Ignatenko. Drept dovadă, Truică a depus un e-mail de la Nela Ignatenko în care aceasta susține: «Toată afacerea cu ASR Paul a fost propusă de mine, negociată şi finalizată cu mine. Toate acestea au avut la bază cuvântul meu».

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 54/2025 a Curții de Apel Ploiești, în care sunt trecute în revistă de către judecător argumentele pentru care Remus Truică vrea să fie achitat în Dosarul Ferma Băneasa.

Truică: Pădurea Snagov aparținea lui Carol al II-lea încă din 1932

Remus Truică a arătat că revizuirea are la bază descoperirea unor împrejurări noi, preexistente la momentul pronunţării Deciziei Penale nr. 382A/17.12.2020, dar care nu au fost cunoscute şi, care, „analizate prin raportare la eşafodajul instanţei de apel, contrazic baza factuală şi conduc la o soluţie diametral opusă, de achitare”.

• „Referitor la Pădurea Snagov, revizuentul a învederat că, după cum s-a arătat încă din preambului cererii de revizuire, constatarea nelegalităţii retrocedării Pădurii Snagov s-a bazat pe ideea de bază că Pădurea Snagov nu a aparţinut niciodată fostului Rege Carol al II-lea şi că ea a fost deţinută de acesta fără vreun titlu.
• Această idee a fost avută în vedere de Înalta Curte pentru a justifica şi veridicitatea Deciziunii nr. 1/1941, decizie care a fost înlăturată de prima instanţă, pe considerente ce ţin de posibilitatea ca aceasta să fi fost plăsmuită de regimul comunist.
• Cu toate acestea, în documentele aflate la Arhivele Naţionale, ulterior pronunţării Deciziei nr. 382A/17.12.2020, au fost identificate documentele istorice despre care Înalta Curte a reţinut că nu există şi care, fac dovada faptului că (i) Pădurea Snagov a aparţinut de iure şi de facto fostului rege Carol al II-lea, (ii) Considerentele Deciziunii nr. 1/1941 care au fost avute în vedere de Înalta Curte sunt false.
• Document semnat de Primarul Capitalei de la acel moment, (Ion Dobrescu – n.r.), în care se arată «Ca un prinos de mulţumire din partea Capitalei Noastre, pentru sprijinul dat la ridicarea ei, Consiliul Comunal General al Oraşului Bucureşti, în şedinţa sa de la 22 iulie 1932, a hotărât cu multă însufleţire şi în deplinătatea glasurilor lui să treacă Majestăţii Voastre în ohavnică proprietate o sfoară din frumoasa pădure Snagov ca un semn al legăturei strânse dintre Majestatea Voastră şi Capitala Ţării şi ca un semn al recunoştinţei oraşului nostru pentru înaltul sprijin al Majestăţei Voastre. (…)».
• Aşadar, aceste documente despre care Înalta Curte, la soluţionarea cauzei, nu a avut cunoştinţă, dovedesc, conform susţinerilor revizuentului, faptul că fostul Rege Carol al II-lea a deţinut în baza unui just titlu, în proprietate, trunchiul de pădure denumit «Fundul Sacului» din Pădurea Snagov, astfel că retrocedarea a fost legală.
• În egală măsură, existenţa acestor documente oficiale identificate în Arhivele Naţionale aruncă o suspiciune asupra însuşi conţinutului Deciziunii nr. 1/1941 care prezintă aceeaşi situaţie, în sensul că nu s-au întocmit documentele legale de predare-primire a donaţiei, ci doar procesul-verbal al Consiliului General al Capitalei din 1932.
•  Or, în condiţiile în care aceste documente au fost perfectate, ele existând în fondurile Arhivelor Naţionale, concluzia la care prima instanţă ajunsese, în sensul că Deciziunea nr. 1/1941 ar fi putut fi plăsmuită de regimul comunist pare îndreptăţită, în vreme ce concluzia Înaltei Curți este contrazisă.
• Astfel, cunoscând că fostul rege Carol al II-lea a fost proprietarul de drept al trunchiului de pădure «Fundul Sacului» din Pădurea Snagov, toată argumentaţia prezentată de Înalta Curte în legătură cu nelegalitatea retrocedării acestui bun este demontată, concluzia fiind cea reţinută de prima instanţă, în sensul caracterului legal al retrocedării, cu consecinţa achitării funcţionarilor publici implicaţi în această procedură”, se arată în cererea de revizuire.

Ferma Băneasa – sechestrată de legionari, naționalizată de comuniști

Cu privire la Ferma Regală Băneasa, Înalta Curte reținuse în decizia de condamnare caracterul ilegal al retrocedării pe motiv că terenurile nu se mai aflau în posesia lui Carol al II-lea în 1948 (anul naționalizărilor din regimul comunist), ele fiind pusă sub sechestru încă din 1941, pe vremea regimului lui Ion Antonescu. 

Din acest motiv, terenurile nu puteau face obiectul retrocedării în baza Legii 10/2001, care are în vedere doar imobilele naționalizate în perioada 1945-1989.

Remus Truică susține că a descoperit documente care ar arăta contrariul:

•  „I. Cu privire la faptul că terenul nu putea face obiectul restituirii de către Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor (ICDPP), s-a reţinut de către instanţa de apel că acesta ar fi fost extravilan şi, drept urmare, el nu putea face obiectul Legii nr. 10/2001, ci era subiectul Legilor fondului funciar.
• Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte reţinea că «prin intravilan se înţelese zona care cuprinde suprafaţa construită si construibilă a unui oras sau a unui sat, iar prin extravilan se înţelese teritoriul aflat în afara spaţiului construit sau pe cale de construire al unei localităţi (a se vedea Dicţionarul explicativ al limbii române)».
• Sintetizând, având în vedere cele expuse anterior, ţinând seama că, prin natura lor, terenurile agricole nu sunt destinate construcţiei, iar zona intravilană cuprinde suprafaţa construită/construibilă a unei localităţi, rezultă că terenurile situate în hotarul/moșia/mereaua satului, fiind folosite pentru agricultură, erau situate în extravilanul localităţilor.
• Cu alte cuvinte, încadrarea ca intravilan/extravilan a fost făcută de Înalta Curte prin raportare la definiţia termenilor din dicţionarul explicativ al limbii române.
• Păstrând acelaşi raţionament, în documentele aflate la Arhivele Naţionale au fost identificate mai multe înscrisuri care dovedesc faptul că, prin raportare la însăşi definiţia enunţată de Înalta Curte, terenul Fermei Regale Băneasa era în intravilanul localităţii, astfel încât el, în mod legal putea face şi a făcut obiectul retrocedării.
• Astfel, pe baza acestor împrejurări, necunoscute de instanţa de apel, se constată că Ferma Regală Băneasa era o proprietate deservită de reţele utilitate (canalizare şi electricitate), pe care existau construcţii de locuit şi pe care se tot construia, situată într-o zonă construită şi construibilă (…).
• II. Cu referire la cel de-al doilea aspect avut în vedere de Înalta Curte, privitor la faptul că Ferma Regală Băneasa nu mai era în patrimoniul Regelui Carol al II-lea, la momentul preluării abuzive de către Statul Român, prin Decretul 38/1948, documentele identificate la Arhivele Naţionale contrazic argumentaţia instanţei de apel.
• Din cele două înscrisuri descoperite, se constată că, la data de 30 Decembrie 1947, Ferma Regală Băneasa făcea parte dintre bunurile ce «aparţineau personal sau erau în posesiunea ori folosinţa fostului Rege al României, Carol al II-lea», fiind la data de 4 februarie 1948 sub supravegherea specială a dlui (…).
• Astfel, din documentele identificate la Arhivele Naţionale rezultă că ipoteza reţinută de instanţa de apel în lipsa acestor împrejurări esenţiale, era eronată, Ferma Regală Băneasa, chiar dacă anterior fusese pusă sub sechestru, ea a rămas întotdeauna în patrimoniul fostului Rege Carol al II-lea, până la confiscarea abuzivă a Statului Român operată prin Decretul nr. 38/1948.
• Mai mult, în condiţiile în care s-a arătat anterior că există documente oficiale care pun la îndoială Deciziunea nr. 1/1941, în acest context, se constată cu atât mai mult că o astfel de Decizie a fost lipsită de efecte juridice, Ferma Regală Băneasa nefiind ieşită din patrimoniul fostului Suveran Carol al II-lea până la Decretul nr. 38/1948.
• Toate aceste împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţa de apel, analizate în contextul condamnării pentru abuz în serviciu cu referire la Ferma Regală Băneasa, în opinia revizuentului, dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare şi conduc la revizuirea acesteia cu consecinţa achitării.
• În aceste coordonate, se constată că nici sub acest aspect infracţiunea de grup infracţional organizat nu mai subzistă, în raport de considerentele deciziei de condamnare, ea fiind subordonată existenţei infracţiunii de abuz în serviciu”, se mai arată în documentul citat.

Remus Truică spune că n-a negociat personal cu Paul al României

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, Remus Truică susține că el nu s-ar fi implicat personal în negocierile cu Paul al României pe tema cumpărării drepturilor litigioase de la acesta pentru partea din Pădurea Snagov și Ferma Băneasa, de acest lucru ocupându-se fie Nela Ignatenko, fie avocatul Robert Roșu, care ulterior a fost achitat.

• „Completul învestit cu soluţionarea recursului în casaţie admis faţă de coinculpatul Roșu Robert Mihăiță (n.r. – din data de 23 noiembrie 2021) a constatat că toate activităţile reţinute în sarcina sa ca fiind activităţi infracţionale sunt activităţi legitime, exercitate în virtutea calităţii sale de avocat.
• Astfel, concluzia firească ce se desprinde este că, negocierile la care s-a reţinut că ar fi participat Al României Paul Lambrino, Truică Remus şi avocatul Roșu Robert Mihăiță, nu au relevat chestiuni infracţionale de natura trafic/cumpărare de influenţă, dat fiind caracterul legitim activităţii desfăşurare de avocatul Roșu Robert cu ocazia acestor întâlniri.
•  Chestiunea însă necunoscută de Înalta Curte şi care, dată fiind imposibilitatea de audiere a inculpatei Ignatenko (fostă Păvăloiu) Nela nici nu a putut fi analizată, este faptul că afară de întâlnirile legitime la care a fost prezent şi avocatul Roșu Robert, nu au existat negocieri între Truică Remus şi Al României Paul Lambrino, în legătură cu cesiunea drepturilor litigioase.
• Acest aspect este dovedit prin corespondenţa de la acea vreme purtată de Truică Remus cu Nela Ignatenko, respectiv, email-ul trimis de aceasta din urmă la data de 4 martie 2007 către revizuientul Truică.
• Or, în aceste condiţii, dacă instanţa de apel ar fi cunoscut faptul că «toată afacerea cu ASR Paul a fost propusă, negociată și finalizată» cu Nela Păvăloiu, în mod evident ar fi constatat inexistenţa traficului de influenţă, motivat de lipsa unor negocieri directe dintre Remus Truică şi Al României Paul Lambrino, cu privire la acest aspect.
• Pe cale de consecinţă, toate aceste împrejurări de fapt, dacă ar fi fost cunoscute de Înalta Curte de Casţaie şi Justiţie, în judecarea apelului, ar fi dispus o soluţie de achitare a domnului Truică Remus, sub aspectul săvârşirii tuturor infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat”, se mai arată în cererea de revizuire.

Cum a demontat instanța de fond argumentele lui Remus Truică

Pe data de 30 mai 2025, judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești au respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Remus Truică pentru următoarele considerente:

• „În ceea ce priveşte motivele de revizuire care vizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra Pădurii Snagov, Curtea constată faptul că cele 4 (patru) înscrisuri depuse de către revizuent nu conţin fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la data pronunţării hotărârii şi care ar dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
• Curtea constată faptul că prin cele 4 (patru) înscrisuri depuse în probaţiune, revizuentul pune în discuţie o altă probă care a fost avută în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărîri de condamnare şi anume Deciziunea nr. 1/1941 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, despre care revizuentul sugerează faptul că ar fi fost plăsmuită de către regimul comunist.
• Ori Curtea constată faptul că, pe de o parte, nu s-a dovedit prin înscrisurile depuse de revizuent inexistenţa respectivei hotărâri judecătoreşti sau plăsmuirea de către autorităţile regimului comunist, după data de 30 decembrie 1947 iar, pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut o analiză detaliată a acestei probe (Deciziunea nr. 1/1941 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie).
• Nu este admisibil ca prin intermediul revizuirii (cale extraordinară de atac) să se pună în discuţie caracterul adevărat sau fals al respectivei hotărâri judecătoreşti, în lipsa depunerii unei dovezi concrete care să dovedească falsul sau plăsmuirea, deoarece s-ar ajunge la readministrarea probatoriului din faza de judecată în calea extraordinară de atac a revizuirii, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu. (…)
• Este inadmisibil ca prin intermediul căii de atac a revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior, întrucât faptele sau împrejurările de natură a stabili existenţa unei erori judiciare trebuie să aibă caracter de noutate şi să fie apte a conduce la o altă soluţionare a cauzei, nu aprecierea probelor făcută de instanţa de revizuire.
• Ori, în prezenta cauză, revizuentul a depus cele 5 (cinci) înscrisuri (unul neavând caracter de noutate), care nu au nicio legătură cu Deciziunea nr. 1/1941 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, pentru a dovedi (printre altele) caracterul fals sau plăsmuirea respectivei decizii de către regimul comunist, teză probatorie care nu poate fi primită”, arată judecătorii.

Curtea de Apel Ploiești: Ferma Băneasa – exceptată de la retrocedare

Instanța a reținut că nici aspectele invocate de Remus Truică în legătură cu Ferma Băneasa nu reprezintă elemente de noutate care să ducă la admiterea cererii de revizuire:

• „În ceea ce priveşte motivele de revizuire care vizează retrocedarea Fermei Regale Băneasa, Curtea constată faptul că înscrisurile depuse în susţinerea cererii vizează două teze probatorii: situarea fermei în intravilanul localităţii (datorită edificării unor construcţii şi a efectuării unor lucrări de electricitate şi canalizare…) şi faptul că încă se mai afla în proprietatea Regelui Carol al II-lea la data preluării abuzive de către regimul comunist.
•  Aspectele menţionate în acest înscris nu pot fi considerate, în mod evident, fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei deoarece, după cum s-a învederat, acest înscris se află la dosarul de urmărire penală.
• Înalta Curte a stabilit în sensul că retrocedarea a fost nelegală deoarece s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 8, alin.1 din Legea nr. 10/2001 deoarece, dincolo de stabilirea faptului dacă terenul fostei Ferme Regale Băneasa face parte din intravilan sau extravilan (într-adevăr, s-a reţinut faptul că acest teren face parte din extravilană, avînd destinaţia de teren agricolă), chiar dacă ar fi fost interiorul unei localităţi, era exceptat de la retrocedare în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, putând face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în condiţiile legislaţiei fondului funciar.
• În dezacord cu opinia exprimată de revizuent, Curtea constată faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit caracterul nelegal al retrocedării prin raportare la mai multe condiţii, după cum s-a învederat, şi nu doar prin raportare la dihotomia extravilan/intravilan, în conformitate cu explicaţiile Dicţionarului explicativ al limbii române.
• Un alt motiv pentru care Înalta Curte a considerat că terenul pe care este situată Ferma Regală Băneasa nu putea fi retrocedat în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost acela conform căruia acest bun imobil nu a aparţinut în proprietate Regelui Carol al II -lea, astfel încît şi din acest punct de vedere retrocedarea ar fi nelegală.
• Revizuentul a susţinut că prin cele două înscrisuri (…) se face dovada că fostul Rege Carol al II-lea ar fi avut un drept de proprietate asupra terenului Fermei Regale Băneasa. În dezacord cu opinia susţinută de apărare, Curtea constată faptul că prin respectivele înscrisuri nu este dovedită existenţa unui drept de proprietate, mai mult decât atât, din înscrisul aflat la filele nr 52-53 rezultă că prin aşa-numitele bunuri regale se înţeleg şi bunuri care erau doar în posesia ori folosinţa fostului suveran.
• Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază în sensul că înscrisurile depuse în vederea dovedirii tezei conform căreia retrocedarea Fermei Regale Băneasa a fost dispusă în conformitate cu prevederile legale nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei la data soluţionării cauzei (…)., ci o încercare de suplimentare a probatoriului şi de reinterpretare a probatoriului existent”, reține instanța în motivare.

Ce scriu judecătorii despre e-mailul Nelei Ignatenko

Curtea de Apel Ploiești a arătat că e-mail-ul Nelei Ignatenko (care a fugit înainte de condamnare, fiind ulterior prinsă în Belgia, de unde așteaptă să fie extrădată) nu constituie o „faptă sau împrejurare nouă” în înțelesul legii, care să ducă la anularea condamnării lui Remus Truică:

• „În ceea ce priveşte motivul de revizuire care vizează condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe existenţa unui înscris care conţine o corespondenţă purtată pe email între sus-numitul şi inculpata (Nela Ignatenko, fostă Păvăloiu – n.r.); din cuprinsul acelei corespondenţe ar rezulta faptul că inculpata (Nela Ignatenko – n.r.) a negociat singură toată afacerea cu inculpatul (Al României Paul Lambrino – n.r.).
• Curtea constată faptul că respectivul înscris folosit de revizuent nu atestă existenţa unei fapte sau a unei împrejurări noi, fiind o corespondenţă purtată în cursul anului 2007, inculpata (Nela Ignatenko – n.r.) afirmând că «toată afacerea cu ASR Paul a fost propusă de mine, negociată şi finalizată cu mine. Toate acestea au avut la bază cuvântul meu».
• Doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în sensul că o declaraţie extrajudiciară a unei părţi sau a unui martor nu constituie o faptă sau o împrejurare nouă (n.r. – pentru a se admite revizuirea).
• Prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii nu se pot administra noi probe care nu au fost administrate la judecata în fond sau în apel din omisiunea părţilor care au fost audiate, cu atît mai mult aşa numite declaraţii extrajudiciare, lipsite de efecte juridice.
• În ceea ce priveşte susţinerile revizuentului conform cărora, ca urmare a achitării avocatului (Robert Roșu – n.r.) (…) Curtea le va respinge ca nefondate, deoarece nu există nicio legătură între calea de atac extraordinară a revizuirii şi calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.
• Mai mult decât atât, Curtea constată faptul că prin decizia prin care s-a soluţionat respectivul recurs în casaţie doar avocatul (Robert Roșu – n.r.) a fost achitat, toate celelalte recursuri în casaţie fiind respinse ca nefondate, inclusiv cele declarate de revizuentul (Truică Remus – n.r.) şi de numita (Nela Ignatenko – n.r.)”, se arată în Hotărârea nr. 54/2025.

Primul termen al apelului lui Remus Truică împotriva respingerii cererii de revizuire a avut loc la Înalta Curte joi, 25 septembrie 2025, iar instanța a rămas în pronunțare pentru data de 23 octombrie.

Foto: Hepta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.