12 Apr. 2018 19:14

Editorial de Claudiu Săftoiu. Lecția nervilor tari, administrată de Donald Trump, în dosarul sirian

Distribuie

Instinctele de negociator feroce ale președintelui miliardar al Americii, Donald Trump, agită mapamondul. Atacă sau nu atacă SUA Siria? Ce câștigă șeful de la Casa Albă prin fluturarea ambiguă a unei amenințări directe cu bombe teleghidate americane?

Prin mesajul său țâfnos, Trump și-a obligat adversarii, dar și aliații, să reacționeze. Așa a aflat că momentul unei conflagrații majore, la nivel mondial, este departe. Niciun stat al lumii, fie el nuclear sau nenuclear, nu este pregătit să deschidă și să mențină un conflict militar îndreptat asupra unui oponent, blindat la rândul lui cu alianțe militare fidele.

Donald Trump a provocat 'decartarea' publică a capabilităților militare și de voință din tabăra siriană, cu aliați importanți precum Rusia, Iran sau gruparea libiană Hezbollah, dar și ale celor din tabăra anti-Bashar al-Assad (Franța, Marea Britanie, Germania, Turcia). Pentru moment, nici interese directe naționale, nici ale unei coaliții internaționale nu sunt 100% întrunite pentru deschiderea unui front larg de atacuri aeriene deasupra Siriei.

Războiul informațional creează o confuzie generală, din care fiecare parte profită

Dosarul sirian demonstrează cât de mult au evoluat tehnicile războiului informațional, în era tehnologizării globale. Atacul chimic asupra civililor rebeli din Douma, nerevendicat de trupele regimului de la Damasc, este blurat de interpretări fanteziste, care acoperă o crimă umanitară, clară ca lumina zilei.

Pe de o parte, țările occidentale acuză Damascul și Rusia pentru atrocitatea comisă, iar Trump îl califică drept 'animal criminal' pe președintele sirian. Pe de altă parte, aflăm că nu Damascul a ordonat atacul: Rusia a catalogat acuzația drept o 'făcătură', avansând ideea absurdă a unei regii crude a insurgenților, în colaborare cu Căștile Albe. Drept urmare, în Consiliul de Securitate, rușii s-au opus planului american de intervenție în Siria, iar inițiativa a căzut, din lipsa unanimității.

Absența dovezilor clare privind atacul chimic rămâne o chestiune în discuție. Așa cum și lipsa dovezilor în cazul otrăvirii spionilor dubli Skripal a dus la o non-acțiune împotriva Rusiei, după ce Marea Britanie, Germania, Franța și SUA s-au aliat împotriva liderului de la Kremlin. Apoi au lăsat-o mai moale.

Dans pe sârmă sau blocaj internațional în dosare geopolitice fierbinți?

Blocajul internațional în privința liderilor autocrați ori a celor revizioniști, care își ucid propriii cetățeni sau care conspiră pentru ocuparea de noi teritorii, este o realitate a politicii internaționale. Lumea noastră interdependentă face aproape imposibilă o acțiune militară, chiar și din considerente umanitare. Lecția distrugerii ISIS, care a aruncat asupra marilor organizații mondiale sau a alianțelor militare o anatemă greu de șters, face ca atrocitățile asupra populației civile să nu poată fi oprite decât foarte greu.

După ce a anunțat lansarea unor 'rachete frumoase, noi și deștepte', Donald Trump face jocuri de cuvinte, susținând că nu a zis când va ordona atacarea Siriei, ci că va lua o decizie în 72 de ore:'Un atac militar asupra Siriei ar putea avea loc foarte curând sau deloc foarte curând'. Practic, șeful Americii își întoarce intenția militaristă în drum. În fond, a aflat, la cald, ce și-a dorit: Rusia nu e atât de înarmată precum se laudă, iar aliații nu sunt atât de solidari pe cât pretind. Ar fi loc, așadar, pentru acțiuni americane pe cont propriu, în lumea largă. Nici impetuosul Emmanuel Macron nu se găbește – deși se declară ferm în dosarul sirian -, și mai cere timp pentru o decizie finală. Iar Theresa May, premierul britanic, furioasă că Rusia i-ar fi otrăvit oameni pe teritoriul britanic, vrea să atace Siria, fără aprobarea Parlamentului. La rândul ei, cancelarul german, Angela Merkel, cere o anchetă privind atacul chimic din Douma. Și ONU cere același lucru. O temporizare liniștitoare pe toată linia, așadar.

Un război pornește greu și este oprit și mai greu

Conduceri politice din ce în ce mai nevrotice, având în subordine structuri militare din ce în ce mai tensionate sunt răspândite peste tot în lume și fac ca informațiile alarmiste să ocupe spațiul public cotidian din ce în ce mai frecvent. Ne vom mai întâlni cu momente de criză internațională. Ceea ce trebuie să reținem este că un război nu se declanșează ușor. Poate și pentru că un război nu mai poate fi oprit decât foarte greu. Când e, oricum, prea târziu.


Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare 'Carol I'. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la 'Evenimentul Zilei' (1995-1998), 'Privirea' (1999-2000), 'Oameni în top' (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: 'Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni' (Editura Trei, 2003).


Citește și: 

Loading...
Comentarii