VIDEO/Secretele chitarelor lui Mircea Baniciu: cum știe care este instrumentul perfect?

„Primul lucru când am pus mâna pe o chitară – mă uit la lemn: sunt diferite calități de lemn pe spatele chitării. Și se pare că astea chinezești au un lemn chiar foarte bun! Chinezii mai au lemn de mahon, de trandafir, de bradul acela de rezonanță, care este foarte important. Apoi, o chitară acustică adevărată trebuie să fie ușoară. Sunt altele, cum sunt Gibson sau Fender, care sunt mai grele, au alt sunet. Sunt chitare care au corpul mai tare și fundul de rezonanță mai gros puțin și-atunci au sunetul mai înfundat. Depinde ce ce vrei și ce îți place să cânți. E foarte important să știi să cânți, în primul rând când îți iei o chitară, ca să nu ți-o iei de pomană”, spune cu umor Baniciu.

Muzicianul declară că are acasă nu mai puțin de opt chitare și că de-a lungul timpului nu le-a prea schimbat. „Am un Ephiphone pe care l-am primit aproape cadou, zic eu, în 1973, care încă funcționează, și pe care am cântat până în 1989. După aceea mi-am luat un Takamine, din Germania, care era deja folosit, dar era unul foarte bun, pe care l-am ținut în perioada Pasărea Colibri, după care mi-am cumpărat un Godin, pe care cânt și-acum. De fapt, am două, unul cu corzi de plastic și unul cu corzi de metal. Având cumva complexul trupei rock prin care am trecut și unde nu prea aveam voie să mă ating de instrumentele colegilor, mi-am luat un Fender Stratocaster, asta fiind chitara cu care s-a cântat în perioada mea Phoenix și dup-aia am avut un Fender Telecaster, una mai specială”.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Și lista impresionantă de nume exotice nu se oprește aici. Baniciu a și poftit la alte mărci, trecând practic prin cele mai bune modele de pe piață, ca un adevărat cunoscător. „Mi-am dorit un Gibson J200, o chitară mare și foarte frumoasă, iar când am fost în Germania și am mers la un magazin de chitări cu Dan Andrei Aldea, m-a sfătuit să trec la Martin, să las Gibsonul, că nu e sunteul care-mi trebuie, să îmi iau un Martin, că „pe așa ceva cântă chitariștii adevărați”. Și așa ceva mi-am și luat”, mai spune cel alintat de prieteni „Tetea”, pentru care cea mai dragă chitară este întotdeauna ultima, în momentul de față de acest privilegiu bucurându-se un Godin cu corzi de plastic. Folkistul declară că nu le-a pus deocamdată nume chitarelor sale, așa cum se mai obișnuiește, dar mărturisește că se va gândi la asta.

Urmărește-ne pe Google News