Care este diferenţa dintre cimbru şi cimbrişor

Despre cimbru și cimbrișor

Deși în vorbirea curentă cele două denumiri, cimbru și cimbrișor, sunt adesea folosite interschimbabil, ele se referă, din punct de vedere botanic, la două specii diferite din același gen, Thymus. Genul Thymus cuprinde peste o sută de specii de plante aromatice, răspândite în special în regiunile mediteraneene și în zonele temperate ale Europei.

În România, cele mai cunoscute și utilizate sunt cimbrul de cultură (Thymus vulgaris) și cimbrișorul de câmp (Thymus serpyllum), fiecare având propriile caracteristici aromatice și terapeutice.

Cimbrul -Thymus vulgaris este o plantă semilemnoasă, care poate atinge 20–40 cm înălțime. Tulpina sa este mai rigidă, frunzele sunt mici, înguste, ușor răsucite pe margini, iar florile au o culoare roz-pal spre mov deschis, grupate în inflorescențe compacte.

Cimbrișorul- Thymus serpyllum poate fi o plantă târătoare sau cățărătoare, cu tulpini subțiri, flexibile, care se întind pe sol. Frunzele sunt mai mici și mai rotunjite decât la cimbru, iar florile, de un mov mai intens, acoperă planta într-un covor viu colorat în perioada de înflorire, din iunie până în august.

Diferenţa dintre cimbru şi cimbrişor

În esență, cimbrul și cimbrișorul sunt rude apropiate, dar nu identice. Ambele sunt plante aromatice valoroase, fiecare în felul său.

Recomandări

Ana Scripcariu-Ochiai, artista cu origini românești care face carieră în Japonia: „Am simțit mereu presiunea de a alege o țară în detrimentul celeilalte”

Diferența de aromă dintre cimbru și cimbrișor

Cimbrul are un miros puternic, plăcut, fiind foarte apreciat în bucătăria mediteraneană. Se folosește mai ales la preparate consistente, fripturi, mâncăruri cu leguminoase, sosuri și conserve. Aroma sa persistă bine la gătit, iar uleiurile esențiale din frunze eliberează o notă intensă și ușor picantă.

Cimbrișorul, în schimb, are un parfum mai delicat și mai floral, cu o tentă citrică de lămâie. În bucătăria tradițională, este folosit mai ales la ceaiuri și infuzii, dar și la condimentarea unor brânzeturi sau a preparatelor ușoare.

Proprietăți terapeutice și beneficii – diferența dintre cimbru și cimbrișor

Cimbrul și cimbrișorul, deși foarte asemănătoare, se disting nu doar prin aspect, ci și prin puterea și finețea acțiunii lor terapeutice. Ambele sunt considerate plante tonice, antiseptice, antispastice, expectorante, digestive și imunostimulatoare, dar există nuanțe care le diferențiază.

Cimbrul – proprietăți și beneficii

Cimbrul conține uleiuri esențiale care, atunci când sunt inhalate, au un efect stimulant asupra sistemului nervos și circulator. Ele tonifică inima, măresc oxigenarea și dau o ușoară stare de energie și claritate mentală. În antichitate, cimbrul era cultivat nu doar ca plantă medicinală, ci și ca simbol protector. Se spunea că un soldat care miroase cimbru înainte de luptă nu va cunoaște frica.

• Antiseptic și antibacterian natural

Cimbrul este recunoscut ca un antibiotic natural. Uleiul esențial de cimbru poate să inhibe dezvoltarea bacteriilor patogene precum Staphylococcus aureus, Escherichia coli sau Salmonella. Datorită acestui efect, este utilizat în infecții respiratorii, urinare și digestive.

• Expectorant și antitusiv

Infuziile și siropurile de cimbru ajută la fluidificarea secrețiilor bronșice și la calmarea tusei. Este un remediu natural adesea folosit pentru a diminua simptomele bronșitei.

• Antifungic și antiviral

Se crede că timolul din cimbru are capacitatea de a distruge ciuperci patogene (inclusiv Candida albicans) și de a inhiba multiplicarea unor virusuri respiratorii.

• Stimulant digestiv

Cimbrul favorizează secreția sucurilor gastrice, combate balonarea, colicile și fermentațiile intestinale. Este adesea recomandat după mese grele, în dispepsii sau gastrite hipoacide.

• Tonic general și imunostimulator

Consumul regulat de ceai sau tinctură de cimbru întărește sistemul imunitar, susține metabolismul și combate oboseala cronică. În vechime, soldații romani foloseau băi cu cimbru pentru a-și redobândi puterea și curajul înainte de luptă.

Cimbrișor – proprietăți și beneficii

Cimbrișorul este o plantă care acoperă pajiștile însorite cu mici flori mov, răspândind un parfum dulce, liniștitor.

Cimbrișorul conține ulei esențial în proporție mai redusă decât cimbrul de cultură. În acesta se regăsesc de asemenea timol, linalool și borneol, compuși cu proprietăți terapeutice. Conține de asemenea.
flavonoide, taninuri, acizi organici și compuși amari, care îi conferă acțiuni multiple asupra organismului.

• Antitusiv și expectorant blând

Ceaiul de cimbrișor este folosit de secole pentru calmarea tusei seci și pentru ușurarea respirației. Este potrivit și pentru copii sau persoane sensibile, deoarece are un efect mai delicat decât cimbrul. Însă întotdeauna este bine să-l folosim după ce consultăm un medic.

• Sedativ ușor și relaxant nervos

Infuzia de cimbrișor are un efect calmant asupra sistemului nervos. Poate fi utilă în stări de anxietate, insomnie, iritabilitate și oboseală psihică. Mirosul său are chiar un efect aromaterapeutic, inducând o stare de liniște și echilibru.

• Antiseptic și cicatrizant

În uz extern, cimbrișorul este folosit pentru spălături și băi în caz de eczeme, răni superficiale, iritații sau infecții cutanate ușoare.

• Digestiv

La fel ca și cimbrul, stimulează secreția biliară și digestivă, elimină gazele și calmează crampele abdominale. Este benefic în disconfort gastric, indigestie sau colici.

• Tonic general și fortifiant

Datorită uleiurilor esențiale, cimbrișorul ajută la refacerea forței organismului după boală, stimulează pofta de mâncare și susține buna funcționare a metabolismului.

• Efect benefic asupra aparatului urinar

Cimbrișorul are o ușoară acțiune diuretică și antiseptică urinară, fiind folosit în cistite ușoare sau retenție de apă.

Descoperă și Plante medicinale – top 50 de plante miraculoase care se găsesc în România

Infuzia și tinctura de cimbru sau cimbrișor

În fitoterapie, infuzia și tinctura sunt cele mai folosite metode pentru a extrage și conserva principiile active din plante. Deși ambele pornesc de la aceleași plante medicinale, diferențele dintre ele țin de lichidul folosit, apă pentru infuzie, alcool pentru tincture, dar și de modul în care acționează asupra organismului.

Infuzia de cimbru

Ingrediente:

• 1 linguriță de plantă uscată (sau 2 lingurițe de plantă proaspătă)
• 250 ml apă clocotită

Preparare:
Se toarnă apa fierbinte peste plantă, se acoperă și se lasă la infuzat 10–15 minute. Apoi se strecoară și se consumă cât este caldă.

Administrare:
Se beau 1–2 căni pe zi, de obicei înainte de mese.

Efecte terapeutice:

• calmează tusea, bronșita și durerile de gât;
• stimulează digestia și combate balonarea;
• susține imunitatea și are efect dezinfectant intestinal.

Dacă vrei să beneficiezi de efectul respirator maxim, acoperă cana în timpul infuzării pentru a reține uleiurile volatile. Poți inspira ușor aburii care se ridică din infuzie, ajută la descongestionarea căilor nazale.

Infuzia de cimbrișor

Ingrediente:

• 1–2 lingurițe de cimbrișor uscat
• 250 ml apă fierbinte

Preparare:
Se prepară la fel ca în cazul cimbrului, dar se lasă la infuzat ceva mai mult (15–20 minute), pentru a extrage complet compușii aromatici mai blânzi.

Administrare:

Se pot consuma 1–2 căni pe zi, în funcție de scop:

• înainte de culcare pentru relaxare și somn liniștit;
• între mese pentru tuse, răceli sau probleme digestive ușoare.

Efecte terapeutice:

• antitusiv blând, calmant nervos, antispastic digestiv;
• susține detoxifierea organismului;
• are un efect tonifiant și echilibrant general.

Infuzia concentrată de cimbrișor poate fi folosită pentru comprese, spălături locale sau băi aromatice, utile în caz de dureri musculare, iritații ale pielii sau oboseală fizică.

Tinctura de cimbru

Ingrediente:

• 50 g plantă uscată (frunze și flori)
• 100 ml alcool alimentar de 60–70°

Preparare:

Planta se mărunțește și se introduce într-un recipient din sticlă închisă la culoare. Se toarnă alcoolul peste ea, se închide ermetic și se lasă la macerat 10–14 zile, agitând zilnic. După această perioadă, se strecoară și se păstrează într-o sticluță cu picurător, ferită de lumină.

Administrare:

Intern: 20–30 de picături de 1–2 ori pe zi, diluate într-un pahar cu apă sau ceai, înainte de mese.
Extern: diluată în apă (1 linguriță la 100 ml), pentru gargară, comprese sau masaj antiseptic.

Efecte:

• puternic antibacterian și antiviral;
• fortifiant digestiv;
• stimulant general al imunității.

Tinctura de cimbru este un remediu excelent pentru sezonul rece, în perioadele de gripă sau răceală, dar și pentru susținerea organismului în convalescență.

Tinctura de cimbrișor

Ingrediente:

• 40-50 g plantă uscată (flori și frunze)
• 100 ml alcool alimentar

Preparare:

Procedeul este identic cu cel al tincturii de cimbru, dar se poate folosi și un alcool mai slab, pentru a obține un extract mai blând.

Administrare:

• 20–25 de picături de 2–3 ori pe zi, diluate în apă sau ceai, preferabil după mese.

Efecte:

• expectorant și calmant pentru căile respiratorii;
• relaxant nervos și tonic psihic;
• susține digestia și eliminarea gazelor.

Tinctura de cimbrișor se poate adăuga în apa de baie, pentru o baie relaxantă și revigorantă, cu efect calmant și antiseptic.

Contraindicații și precauții

Atât cimbrul, cât și cimbrișorul sunt sigure în doze moderate, dar nu se recomandă consumul excesiv sau de lungă durată.

Uleiurile esențiale, deși naturale, sunt foarte concentrate și pot irita mucoasele dacă sunt folosite nediluate.

Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să consulte medicul înainte de a consuma tincturi alcoolice.

În caz de afecțiuni gastrice severe, infuzia de cimbru foarte concentrată poate fi prea puternică și nu este recomandată.

Sursă foto – Shutterstock.com