De la birou, direct într-o cameră întunecată: De ce mulți angajați au nevoie de „deconectare senzorială”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prezența fizică la birou nu este doar o chestiune de angajament, ci și de funcționare a sistemului nervos. În contextul în care pandemia de Covid-19 a transformat radical modul de lucru, întrebarea privind echilibrul între munca de acasă și cea de la birou continuă să fie dezbătută intens. Potrivit HVG, liderii consideră adesea că insistența angajaților pentru munca remote reflectă o scădere a implicării, în timp ce angajații percep obligativitatea revenirii la birou ca pe o limitare a eficienței personale.
Totuși, pentru unii, preferința pentru munca de acasă nu este doar o chestiune de confort, ci o necesitate legată de specificul funcționării sistemului lor nervos.
Aproximativ 20% din populație este neurodivergentă, ceea ce înseamnă că procesează informațiile diferit față de majoritate. Pentru aceste persoane, posibilitatea de a lucra de acasă poate fi crucială pentru gestionarea performanței.
„Doi membri ai echipei mele de dezvoltare software mi-au spus că, după o zi la birou, au nevoie de încă o zi întreagă să se refacă stând într-o cameră întunecată acasă – și mi-am dat seama că vorbeau serios. Nu am fost deloc popular când am cerut să venim la birou una-două zile pe săptămână. Ei chiar lucrează mai bine de acasă, dar dacă le permit lor, trebuie să le permit și celorlalți. Iar dacă nu suntem împreună, proiectul nu avansează”, a declarat un participant la un grup de suport pentru lideri.
Această situație reflectă o dilemă frecvent întâlnită în coaching-ul managerial: cum să echilibrezi nevoile individuale ale angajaților cu cerințele impuse de conducerea superioară. În cazul angajaților neurodivergenți, problema devine și mai complexă.
Mulți dintre aceștia, inclusiv persoane cu autism sau ADHD, se confruntă cu sensibilități senzoriale, dificultăți în interacțiunile sociale, variații în performanță sau suprasolicitare neuronală. De cele mai multe ori, aceste dificultăți rămân invizibile pentru ceilalți, deoarece cei afectați învață încă din copilărie să-și ascundă diferențele.
„Cum să iau în considerare ceva despre care nici măcar nu știu?”, se întreabă adesea managerii. Soluția nu constă în etichetarea angajaților cu diagnostice vizibile, ci în educarea liderilor pentru a înțelege particularitățile neurodivergenței.
Diversitatea la locul de muncă, inclusiv cea legată de funcționarea neurologică, poate deveni un avantaj competitiv. În sectorul IT și tehnologie, companii precum Microsoft și SAP au demarat încă din 2016 programe dedicate sprijinirii persoanelor cu autism.
Acestea au descoperit că anumite abilități cognitive și stiluri de gândire asociate autismului pot aduce beneficii economice directe. Totuși, integrarea acestui tip de angajați poate fi dificilă în structuri organizaționale standardizate.
Persoanele neurodivergente au un „profil cu vârfuri”, însemnând că excelează în anumite domenii, dar pot avea dificultăți în altele. Spre deosebire de ele, persoanele neurotipice tind să aibă un profil mai uniform. Însă forțarea tuturor să se conformeze unui model standardizat riscă să suprime performanțele excepționale și să împiedice valorificarea potențialului maxim al indivizilor.
În plus, efortul de „mascare” a diferențelor și suprasolicitarea sistemului nervos sunt energofage și pot afecta sănătatea mentală.
„Cineva care se concentrează pe a supraviețui unei zile de muncă nu va putea să-și fructifice punctele forte sau să genereze valoarea pe care, în mod normal, ar putea să o aducă”, concluzionează articolul HVG.
