Porția de carte. Baletul fragil al celor care ne privesc din cer/Piperul și scorțișoara au rescris harta lumii

Orbital (Samantha Harvey, Editura Biblioteca Polirom)

Nici că puteam găsi un subiect mai „la modă” zilele acestea – dintre subiectele pozitive, care vorbesc despre partea bună a umanității, cu descoperiri și știință: întoarcerea cu succes a misiunii Artemis II pe Pământ după ce a înconjurat Luna. Cartea de față vorbește tot despre existența dincolo de planeta noastră, acolo unde gravitația e o glumă, iar timpul se măsoară în răsărituri care explodează la fiecare 90 de minute. 

Orbital, romanul tradus în limba română de Dana Crăciun, nu e un thriller SF cu extratereștri sau lasere. Este, mai degrabă, o meditație hipnotică despre ce înseamnă să fii om atunci când căminul tău se transformă într-o sferă albastră și îndepărtată.

Structura cărții e pe cât de simplă, pe atât de copleșitoare: urmărim 24 de ore din viața a șase astronauți de pe Stația Spațială Internațională. Dar în spațiu o zi înseamnă 16 orbite complete în jurul Terrei. Harvey scrie cu o acuitate magică, dar și cu o sensibilitate poetică rară, despre rutina acestor oameni: cum mănâncă alimente deshidratate, cum fac sport pentru a-și păstra masa musculară și, mai ales, cum privesc pe fereastră.

Nu se petrec mari drame tehnice aici, nu vuiesc motoare, nu sunt conflicte cinematografice. Drama e mai degrabă interioară. Punctul lor privilegiat, dar și îndepărtat, de observație devine și spațiul în care granițele de orice fel dispar, iar obiectul observat, planeta noastră, rămâne doar un organism viu, vulnerabil.

Samantha Harvey reușește un lucru dificil: preschimbă limbajul tehnic al astrofizicii în emoție pură. Ne scoate din meschinăria problemelor cotidiene și ne forțează să vedem, măcar preț de câteva zile, imaginea de ansamblu. Scriitura englezoaicei e densă, bogată, aproape tactilă. Simți frigul vidului și chingile costumului de astronaut.

Într-o lume tot mai fragmentată, „Orbital”, carte care a primit Booker Prize în 2024, ne reamintește că toți suntem, în esență, echipajul aceleiași nave spațiale, pe care uneori o navigăm greșit. 

E o lectură a liniștii și a întrebărilor interioare, care ne învață nu doar cum oamenii pot supraviețui în spațiu, ci de ce acesta continuă să fie un punct al dorințelor și năzuințelor pământenilor. 

Povestea mirodeniilor (Roger Crowley, Editura All)

Suntem obișnuiți să privim pliculețele cu mirodenii din supermarket ca pe niște banale adăugiri în farfuriile noastre zilnice – lucruri care costă câțiva lei sau care rămân uitate prin sertarele bucătăriei. 

Dar a existat o vreme, nu cu mult timp în urmă, când pentru un pumn de nucșoară se purtau războaie sângeroase, se semnau tratate imperiale și se străbăteau oceane necunoscute cu riscul de a nu te mai întoarce niciodată. 

Povestea mirodeniilor, semnată de istoricul Roger Crowley și tradusă de Gabriel Tudor, este cronica acelei epoci în care aromele și lăcomia mergeau umăr la umăr, în goana după „aurul” care se mănâncă.

Crowley, un maestru al scrierilor istorice documentate, care se citesc totuși ca niște romane de aventuri, ne duce în secolele XV-XVI, într-o aventură în care personajul principal este ambiția umană dusă la extrem. Autorul ne explică cum dorința Europei de a pune mâna pe mirodeniile Estului a fost motorul principal al Marilor Descoperiri Geografice.

De ce erau mirodeniile atât de prețioase? Nu era vorba doar de gust. Într-o lume fără frigidere, mirodeniile mascau gustul cărnii alterate, erau folosite ca medicamente miraculoase, în ritualuri religioase sau ca simboluri supreme ale statutului social. Piperul, de pildă era la propriu monedă de schimb.

Stilul lui Crowley este vibrant și plin de detalii care te fac să simți mirosul de mare și de scorțișoară. Cartea urmărește ascensiunea și declinul imperiilor maritime: portughezii – cu Vasco da Gama în frunte, care a deschis drumul spre India, transformând Lisabona în capitala mondială a luxului, sau olandezii – care au creat prima corporație multinațională și au instaurat un monopol brutal în Insulele Moluce.

Povestea mirodeniilor nu lasă deoparte nici partea întunecată a istoriei: cruzimea colonizatorilor, sclavia și distrugerea culturilor locale.

Roger Crowley izbutește un lucru fascinant: ne arată că globalizarea nu a început cu internetul, ci cu o corabie plină de saci de piper. Curajul amestecat cu lăcomia au făcut din dorința de a condimenta o friptură un întreg proces de recartografiere a întregii planete.

Dacă vă plac poveștile despre exploratori, bătălii navale și mecanismele economice care au pus lumea în mișcare, nu vă feriți de această carte. Citiți-o și savurați-o!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE